ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2361/2003

Deliberând asupra recursurilor de

față, constată:

Prin sentința penală nr. 588 din 26

noiembrie 2002, pronunțată de Tribunalul Constanța, inculpatul C.G. a fost

condamnat, în baza art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen.,

cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen., la 5 ani și 6 luni

închisoare, pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

În baza art. 65 și art. 66 C. pen.,

s-au interzis inculpatului, pe timp de 2 ani după executarea pedepsei

principale, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest și conform art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă

durata detenției preventive de la 14 martie 2002, la zi.

S-a constatat că partea vătămată

R.D. nu s-a constituit parte civilă.

Inculpatul a fost obligat la

11.657.052 lei, cu titlu de despăgubiri către Spitalul Clinic Județean

Constanța.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a

dispus confiscarea cuțitului corp delict.

Inculpatul a fost obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

În fapt s-au reținut următoarele:

În cursul dimineții de 13 martie

2002, inculpatul C.G. a avut o altercație cu partea vătămată R.D.

În aceeași zi, în

jurul orei 21

,

30 cei doi s-au întâlnit întâmplător la un bar din

comuna Topalu

,

jud.

Constanța

,

unde partea vătămată se afla la o masă cu martorii V

.

I

.

și C

.

F

.

consumând

băuturi alcoolice.

Inculpatul a intrat în bar și a

cumpărat țigări, o sticlă de suc și o sticlă de vodcă, a ieșit în fața

localului și după un timp s-a întors pentru a discuta cu socrul său E.D., care

se afla de asemenea în local. Apoi i-a reproșat părții vătămate că s-a legat de

el. Aceasta a ripostat și un timp cei doi și-au adresat reciproc cuvinte

jignitoare și au început să se îmbrâncească, după care au ieșit din bar.

Pe trepte inculpatul l-a înjunghiat

în abdomen pe R.D. cu un cuțit, pe care îl avea asupra sa, după care a fugit

spre casa socrului său.

Partea vătămată a fost dusă acasă de

martorul C.F. și apoi, întrucât sângera abundent, a fost transportată la spital

unde a fost internată cu diagnosticul, plagă înjunghiată abdomen superior;

plagă penetrantă fosă iliacă stângă; hemiperitoneu; plagă nezenterică cu

secționarea arcadei vasculare terminale la nivelul ilionului.

Din actul medico-legal emis de

Serviciul de Medicină Legală Constanța s-a reținut că leziunile traumatice

suferite de partea vătămată, au putut fi produse prin lovire activă cu corpuri

dure tăietor – înțepătoare și pot data din 13 martie 2002, necesitând pentru

vindecare 27 de zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații. S-a mai

reținut că leziunile au pus în primejdie viața părții vătămate, prin șoc

hemoragic intern urmare a secționării arcadei vasculare terminale.

Prin decizia penală nr. 15 din 24

ianuarie 2003, Curtea de Apel Constanța a respins ca nefondate apelurile

declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța și de inculpat, a dedus

la zi arestarea preventivă și l-a obligat pe inculpat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

S-a reținut că situația de fapt și

încadrarea juridică au fost corect stabilite iar pedeapsa a fost just individualizată.

Decizia a fost atacată cu recurs de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și de inculpat.

În recursul declarat de inculpat s-a

susținut că s-a dat faptei o greșită încadrare juridică, întrucât nu a

intenționat să ucidă pe partea vătămată și în subsidiar a solicitat aplicarea

art. 73 lit. b) C. pen. și reducerea pedepsei.

Prin recursul declarat de procuror

s-a susținut că nejustificat s-au reținut în favoarea inculpatului circumstanțe

atenuante judiciare.

Recursul inculpatului își găsește temeiul

în dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 17 și 14 C. proc. pen., dar

nu este fondat.

Se constată astfel din analiza

ansamblului probelor administrate în cauză că fapta comisă întrunește atât sub

aspect obiectiv cât și sub aspect subiectiv, toate elementele constitutive ale

tentativei la infracțiunea de omor calificat și nu pe cele ale infracțiunii de

vătămare corporală gravă.

Obiectul vulnerant folosit, regiunea

vitală în care s-a aplicat lovitura precum și intensitatea acesteia,

demonstrată de gravitatea leziunilor, impune concluzia că inculpatul a acționat

cel puțin cu intenția indirectă de a ucide victima și chiar dacă nu a urmărit

acest rezultat, l-a prevăzut și a acceptat producerea lui.

Ori, această poziție subiectivă este

specifică infracțiunii de omor și nu celei de vătămare corporală gravă, în

cazul căreia făptuitorul nu prevede și nu acceptă că violențele exercitate pot

avea drept rezultat, suprimarea victimei și cel mult, în cazul art. 192 alin.

(3) C. pen., urmărește, între altele, să-i pună viața în primejdie.

Este de asemenea nefondată

solicitarea de a se reține starea de provocare, ca circumstanță atenuantă

întrucât din probe rezultă că inculpatul este cel care a declarat a doua oară

conflictul cu partea vătămată, reamintindu-i despre altercația din cursul

dimineții, după care părțile s-au injuriat și îmbrâncit reciproc, situație în

care nu se poate reține că partea vătămată prin comportamentul său a provocat

inculpatului o stare de puternică tulburare sau de emoție, sub stăpânirea

căreia inculpatul a lovit-o cu cuțitul.

Recursul procurorului își găsește

temeiul în dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. și

este fondat.

Se apreciază că nejustificat s-au

reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante, conform art. 74 lit.

a) C. pen., întrucât din actele dosarului rezultă că inculpatul este o fire

violentă, obișnuia să poarte în permanență un cuțit sau mai multe asupra sa, și

este consumator de băuturi alcoolice (vezi declarația martorilor C.F., M.I.,

I.V. și R.S.).

Pe de altă parte faptul că

inculpatul nu are antecedente penale constituie o situație de normalitate și nu

o împrejurare deosebită care să constituie în sine un motiv de atenuare a

răspunderii penale.

Având în vedere toate considerentele

menționate, Curtea va admite conform art. 385

15

pct. 1 lit. d) C.

proc. pen., recursul procurorului și va casa hotărârile numai cu privire la

individualizarea pedepsei și în consecință va înlătura dispozițiile art. 74 și

art. 76 C. pen., majorând pedeapsa la un cuantum situat în limitele prevăzute

de lege pentru infracțiunea comisă.

Conform art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen., recursul inculpatului va fi respins ca nefondat.

Vor fi menținute celelalte

dispoziții.

Se va deduce la zi durata arestării

preventive.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, împotriva deciziei penale nr.

15 din 24 ianuarie 2003, a Curții de Apel Constanța.

Casează hotărârea pronunțată precum

și sentința penală nr. 588 din 26 noiembrie 2002, a Tribunalului Constanța,

privind pe inculpatul C.G. numai cu privire la pedeapsa principală aplicată

pentru tentativa la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20,

raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin.

(1) lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen.

Înlătură dispozițiile art. 74 alin.

(1) lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen. și majorează pedeapsa de la 5 ani și 6

luni închisoare, la 7 ani și 6 luni închisoare.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârii atacate.

Respinge recursul declarat de

inculpatul C.G., împotriva deciziei penale sus-menționate, ca nefondat.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, perioada arestării preventive de la 14 martie 2002, la 21 mai

2003.

Obligă pe recurent să plătească

statului 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

21 mai 2003.