ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2361/2003

Deliberând asupra recursurilor de față, constată: Prin sentința penală nr. 588 din 26 noiembrie 2002, pronunțată de Tribunalul Constanța, inculpatul C.G. a fost condamnat, în baza art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen., la 5 ani și 6 luni închisoare, pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 65 și art. 66 C. pen., s-au interzis inculpatului, pe timp de 2 ani după executarea pedepsei principale, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest și conform art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata detenției preventive de la 14 martie 2002, la zi.

S-a constatat că partea vătămată R.D. nu s-a constituit parte civilă. Inculpatul a fost obligat la 11.657.052 lei, cu titlu de despăgubiri către Spitalul Clinic Județean Constanța. În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea cuțitului corp delict. Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. În fapt s-au reținut următoarele: În cursul dimineții de 13 martie 2002, inculpatul C.G. a avut o altercație cu partea vătămată R.D. În aceeași zi, în jurul orei 21 , 30 cei doi s-au întâlnit întâmplător la un bar din comuna Topalu , jud. Constanța , unde partea vătămată se afla la o masă cu martorii V . I . și C . F . consumând băuturi alcoolice. Inculpatul a intrat în bar și a cumpărat țigări, o sticlă de suc și o sticlă de vodcă, a ieșit în fața localului și după un timp s-a întors pentru a discuta cu socrul său E.D., care se afla de asemenea în local.

Apoi i-a reproșat părții vătămate că s-a legat de el. Aceasta a ripostat și un timp cei doi și-au adresat reciproc cuvinte jignitoare și au început să se îmbrâncească, după care au ieșit din bar. Pe trepte inculpatul l-a înjunghiat în abdomen pe R.D. cu un cuțit, pe care îl avea asupra sa, după care a fugit spre casa socrului său. Partea vătămată a fost dusă acasă de martorul C.F. și apoi, întrucât sângera abundent, a fost transportată la spital unde a fost internată cu diagnosticul, plagă înjunghiată abdomen superior; plagă penetrantă fosă iliacă stângă; hemiperitoneu; plagă nezenterică cu secționarea arcadei vasculare terminale la nivelul ilionului.

Din actul medico-legal emis de Serviciul de Medicină Legală Constanța s-a reținut că leziunile traumatice suferite de partea vătămată, au putut fi produse prin lovire activă cu corpuri dure tăietor – înțepătoare și pot data din 13 martie 2002, necesitând pentru vindecare 27 de zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații. S-a mai reținut că leziunile au pus în primejdie viața părții vătămate, prin șoc hemoragic intern urmare a secționării arcadei vasculare terminale. Prin decizia penală nr. 15 din 24 ianuarie 2003, Curtea de Apel Constanța a respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța și de inculpat, a dedus la zi arestarea preventivă și l-a obligat pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

S-a reținut că situația de fapt și încadrarea juridică au fost corect stabilite iar pedeapsa a fost just individualizată. Decizia a fost atacată cu recurs de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și de inculpat. În recursul declarat de inculpat s-a susținut că s-a dat faptei o greșită încadrare juridică, întrucât nu a intenționat să ucidă pe partea vătămată și în subsidiar a solicitat aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. și reducerea pedepsei. Prin recursul declarat de procuror s-a susținut că nejustificat s-au reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante judiciare. Recursul inculpatului își găsește temeiul în dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 17 și 14 C. proc. pen., dar nu este fondat.

Se constată astfel din analiza ansamblului probelor administrate în cauză că fapta comisă întrunește atât sub aspect obiectiv cât și sub aspect subiectiv, toate elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat și nu pe cele ale infracțiunii de vătămare corporală gravă. Obiectul vulnerant folosit, regiunea vitală în care s-a aplicat lovitura precum și intensitatea acesteia, demonstrată de gravitatea leziunilor, impune concluzia că inculpatul a acționat cel puțin cu intenția indirectă de a ucide victima și chiar dacă nu a urmărit acest rezultat, l-a prevăzut și a acceptat producerea lui. Ori, această poziție subiectivă este specifică infracțiunii de omor și nu celei de vătămare corporală gravă, în cazul căreia făptuitorul nu prevede și nu acceptă că violențele exercitate pot avea drept rezultat, suprimarea victimei și cel mult, în cazul art. 192 alin. (3) C. pen., urmărește, între altele, să-i pună viața în primejdie.

Este de asemenea nefondată solicitarea de a se reține starea de provocare, ca circumstanță atenuantă întrucât din probe rezultă că inculpatul este cel care a declarat a doua oară conflictul cu partea vătămată, reamintindu-i despre altercația din cursul dimineții, după care părțile s-au injuriat și îmbrâncit reciproc, situație în care nu se poate reține că partea vătămată prin comportamentul său a provocat inculpatului o stare de puternică tulburare sau de emoție, sub stăpânirea căreia inculpatul a lovit-o cu cuțitul. Recursul procurorului își găsește temeiul în dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. și este fondat.

Se apreciază că nejustificat s-au reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante, conform art. 74 lit. a) C. pen., întrucât din actele dosarului rezultă că inculpatul este o fire violentă, obișnuia să poarte în permanență un cuțit sau mai multe asupra sa, și este consumator de băuturi alcoolice (vezi declarația martorilor C.F., M.I., I.V. și R.S.). Pe de altă parte faptul că inculpatul nu are antecedente penale constituie o situație de normalitate și nu o împrejurare deosebită care să constituie în sine un motiv de atenuare a răspunderii penale. Având în vedere toate considerentele menționate, Curtea va admite conform art. 385 15 pct. 1 lit. d) C. proc. pen., recursul procurorului și va casa hotărârile numai cu privire la individualizarea pedepsei și în consecință va înlătura dispozițiile art. 74 și art. 76 C. pen., majorând pedeapsa la un cuantum situat în limitele prevăzute de lege pentru infracțiunea comisă.

Conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul inculpatului va fi respins ca nefondat. Vor fi menținute celelalte dispoziții. Se va deduce la zi durata arestării preventive. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, împotriva deciziei penale nr. 15 din 24 ianuarie 2003, a Curții de Apel Constanța. Casează hotărârea pronunțată precum și sentința penală nr. 588 din 26 noiembrie 2002, a Tribunalului Constanța, privind pe inculpatul C.G. numai cu privire la pedeapsa principală aplicată pentru tentativa la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen. Înlătură dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen. și majorează pedeapsa de la 5 ani și 6 luni închisoare, la 7 ani și 6 luni închisoare.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate. Respinge recursul declarat de inculpatul C.G., împotriva deciziei penale sus-menționate, ca nefondat. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive de la 14 martie 2002, la 21 mai 2003. Obligă pe recurent să plătească statului 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 21 mai 2003.