ÎCCJ, Decizia nr. 274/2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Decizia nr. 2422 din 18 noiembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 296 R din 23 iunie 2020 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, în Dosarul nr. x/2019.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de revizuire a reținut considerentele arătate în continuare.

Deși cererea de revizuire formulată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1, 3, 5 și 8 din C. proc. civ., criticile privesc, în esență, existența, în opinia revizuentului, a unor hotărâri potrivnice, motiv de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care atrage competența instanței supreme, în raport cu dispozițiile art. 510 alin. (2) din C. proc. civ., celelalte motive fiind invocate pur formal.

Prin urmare, sediul materiei îl reprezintă art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., care reglementează posibilitatea formulării cererii de revizuire împotriva unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul, atunci când există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri. Alin. (2) al aceluiași articol înlătura condiția hotărârii "pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul" pentru motivul prevăzut la pct. 8, reținut ca fiind cel cu care instanța a fost învestită.

În raport cu aceste prevederi, revizuirea exercitată în alte condiții decât cele expres reglementate nu poate fi primită, această concluzie fiind susținută și de principiul legalității căilor de atac, prevăzut de art. 457 din C. proc. civ.

Rațiunea reglementării cazului de revizuire prevăzut de pct. 8 al art. 509 din C. proc. civ. rezidă din necesitatea asigurării respectării autorității de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești anterioare, astfel încât să nu existe posibilitatea ca cea de-a doua instanță, învestită cu soluționarea aceluiași litigiu, să ignore faptul că acesta și-a găsit deja dezlegare jurisdicțională și să statueze în sens contrar primei judecăți.

Revizuentul pretinde că aceasta este și situația regăsită în cauza dedusă judecății, deoarece învederează autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 2361/2003 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în raport cu Sentința civilă nr. 5269/2004 a Judecătoriei Sectorului 2 București.

În cauză însă, prin hotărârea atacată, respectiv Decizia nr. 296 R din 23 iunie 2020 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, s-a respins contestația în anulare formulată de A. împotriva Deciziei nr. 29 din 26 ianuarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2014, în contradictoriu cu intimatul ANAF - DGRFPB - Administrația Finanțelor Publice sector 2, ca nefondată.

Cum prin hotărâri potrivnice se înțeleg acele hotărâri care cuprind măsuri ce nu pot fi puse în executare deopotrivă sau care contrazic cele statuate asupra unor chestiuni litigioase intrate în autoritatea de lucru judecat, nu poate exista o astfel de situație în speță.

Împotriva deciziei menționate la punctul 1, a declarat recurs revizuentul A., în temeiul art. 29 din Legea nr. 47/1992 și art. 483 - 502 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor care îi produc grave vătămări, cu toate consecințele ce decurg din aceasta, și rejudecarea cauzei.

Recurentul a invocat motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 3, 4, 5, 6, 7 și 8 și alin. (2) C. proc. civ.

Prin criticile formulate, nestructurate subsumat fiecărui motiv de recurs, recurentul-revizuent a susținut că soluțiile pronunțate de instanțe au avut la bază exclusiv acte false, că instanțele anterioare, începând cu Judecătoria sectorului 2 București, au refuzat să se pronunțe asupra excepției autorității de lucru judecat, iar acum invocă, în mod nedrept, tardivitatea depunerii cererii, în condițiile refuzului oricărei analize a cererilor formulate.

De asemenea, a susținut că instanța trebuia să constate că există motive de ordine publică, care pot fi invocate în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ.

Redând, in extenso, etapele procesuale parcurse, cererile și apărările formulate, recurentul-revizuent a invocat încălcarea art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, față de nesoluționarea excepțiilor invocate în proces, inclusiv a excepțiilor de neconstituționalitate, față de respingerea cererilor de amânare la primul termen de judecată, pentru lipsă de apărare.

A solicitat ca instanța să se pronunțe, în mod clar și fără echivoc, asupra legalității fiecărui act depus la dosar și să motiveze detaliat susținerile privind legalitatea acestor acte, dispunând repararea prejudiciului produs prin erori judiciare, ca urmare a actelor false a căror anulare a fost refuzată.

II. Procedura de filtrare

În cauză, se aplică procedura de filtrare a recursului reglementată de art. 493 din C. proc. civ., întrucât: (i) prin art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018 - care a intrat în vigoare la data de 21 decembrie 2018 - a fost abrogat art. 493 din C. proc. civ. din 2010, care reglementează procedura de filtrare a recursului de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție; (ii) conform art. 24 din C. proc. civ. din 2010, "dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare" (iii) prezentul dosar a fost început la 27 mai 2014, astfel că îi sunt aplicabile dispozițiile de procedură anterioare modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018.

Recursul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți, au fost urmate procedura de pregătire a dosarului și procedura de filtrare reglementată de art. 493 din C. proc. civ.

Prin încheierea din 7 iunie 2021, completul de filtru a analizat raportul, dispunând amânarea pronunțării la data de 14 iunie 2021. Prin încheierea din 14 iunie 2021, instanța a constatat că raportul este întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ. și a dispus comunicarea acestuia către părți.

Raportul a fost comunicat, conform dovezilor de comunicare atașate la dosar. La data de 2 iulie 2021, recurentul a depus, la dosar punct de vedere asupra raportului, la care a atașat înscrisuri, precum și dovada achitării taxei judiciare de timbru, conform celor dispuse de instanță.

III. Considerentele Înaltei Curți

Examinând admisibilitatea recursului în condițiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., completul de filtru constată că cererea de recurs nu îndeplinește cerința prevăzută de art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) din C. proc. civ., potrivit cărora:

"Art. 486. - Cererea de recurs

(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: [...]

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat; [...]

(3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității."

Astfel, motivele de casare invocate, pretins prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 3, 4, 5, 6, 7 și 8 și alin. (2) C. proc. civ. sunt indicate formal, fără a avea legătură cu considerentele deciziei civile atacate.

Instanța de revizuire a respins ca inadmisibilă cererea, reținând că nu există contrarietatea de hotărâri cerută de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Criticile promovate de recurentul-revizuent, în cauza de față, nu fac nicio referire la aceste considerente, ci dezvoltă argumente privind neanalizarea apărărilor și excepțiilor invocate, cu consecința încălcării dreptului său la apărare.

Or, controlul judiciar, în calea de atac extraordinară a recursului, este limitat la verificarea legalității deciziei recurate. Relevant, în acest sens, este art. 483 alin. (3) C. proc. civ., conform căruia "recursul urmărește să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile".

Având în vedere că nu au fost formulate critici de nelegalitate care să vizeze considerentele care au stat la baza soluției pronunțate de instanța de revizuire, rezultă că nu este îndeplinită cerința impusă de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., a cărei nerespectare este sancționată cu nulitatea recursului.

În consecință, în temeiul art. 493 alin. (5) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., completul de filtru va anula recursul ce formează obiectul prezentei cauze.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 2422 din 18 noiembrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2020.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 septembrie 2021.

GGC - ED