ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 498/2023

Obiectul cauzei La 8 aprilie 2020, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă a fost înregistrată cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziilor nr. 869 R din 25 noiembrie 2019 și nr. 135 din 28 martie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie și deciziei nr. 3124 din 28 septembrie 2017 a Tribunalului București – secția a V-a civilă, în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 1, 3 și 5 și 8 C. proc. civ. Prin decizia nr. 947 din 21 mai 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a fost respinsă, ca tardiv declarată, cererea de revizuire formulată de revizuentul A., în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., împotriva deciziilor civile nr. 869 R din 25 noiembrie 2019 și nr. 135 din 28 martie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, și deciziei nr. 3124 din 28 septembrie 2017 a Tribunalului București – secția a V-a civilă; a fost declinată, în favoarea Curții de Apel București, competența de soluționare a cererii de revizuire formulate de revizuentul A., în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1, 3 și 5 C. proc. civ.

Decizia Curții de Apel București, secția a IV a civilă Prin decizia civilă nr. 263R din 22 martie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV a civilă, a fost admisă excepția inadmisibilității și, în consecință, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 135 din 28 martie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV a civilă, revizuentul A. a declarat recurs. În cuprinsul memoriului de recurs, neîntemeiat în drept, revizuentul A. a arătat că instanța de judecată trebuie să dispună suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 până la soluționarea tuturor excepțiilor de neconstituționalitate invocate. A mai arătat că instanțele nu au soluționat cererile pe care le-a depus începând cu 29 septembrie 2020, prin care solicita asistență juridică prin avocat, invoca excepții de neconstituționalitate și solicita trimiterea actelor false din dosar la Parchetul de pe lângă Înalta Curte. Recurentul a invocat excepția autorității de lucru judecat a deciziei nr. 2361 din 27 octombrie 2003 a Curții de Apel București – secția a II-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie în raport de sentința civilă nr. 5269/2004, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr. x/2004, excepția perimării executării silite, în conformitate cu dispozițiile art. 420-421 C. proc. civ., excepția tardivității executării silite de către BEJA B. la mai mult de 6 luni după pronunțarea încheierii din 31 iulie 2014 a Judecătoriei Sectorului 2 București. De asemenea, a invocat exceptia tardivității executării silite, dispuse și de ANAF, în baza acelorași acte false; exceptia nulității actelor de executare dispuse de ANAF în urma unor numeroase acte false, unele din ele emise chiar de această instituție; exceptia nulității tuturor actelor false; exceptia nulității tuturor hotărârilor luate în baza unor numeroase documente false, atât în dosarele civile, cât și în cele penale, care au plecat de la dosarul de urmărire penală nr. 1138/P/2008 și care au dus la formarea acestui dosar; exceptia de neconstituționalitate a cercetărilor și a actelor de urmărire penală în dosarul penal nr. x/2008, a hotărârilor luate ulterior în dosarele penale nr. x/2013 de la Judecatoria Sectorului 2 București și Tribunalul București, respectiv sentința penală nr. 898/2013 și decizia penală nr. 128/2014, cu încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) și (2), art. 24 și art. 52 din Constituția României; exceptia de neconstituționalitate a art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. d), articol inexistent în C. proc. pen. anterior; excepția de neconstituționalitate a deciziei penale nr. 128/30.01.2014 luată în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. d) articol inexistent în C. proc. pen. anterior; exceptia de neconstitutionalitate a hotărârilor luate prin încălcarea prevederilor art. 16, art. 24 și art. 52 din Constituția României,; excepția de neconstituționalitate a acțiunii instanței de a refuza să analizeze și să se pronunțe asupra actelor false; excepția de neconstituționalitate a acțiunii instanței de a refuza transmiterea la Curtea Constituțională a excepțiilor de neconstituționalitate invocate, de a declara cererea nemotivată și inadmisibilă; excepția de neconstituționalitate a acțiunii instanței de a refuza transmiterea tuturor actelor false prezentate pentru a fi cercetate și anulate la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de Urmărire Penală și Criminalistică. Concluzionând, recurentul a solicitat admiterea cerererilor sale, judecarea, în mod prioritar, a exceptiilor invocate, anularea titlurilor executorii cu desființarea de drept a actelor de executare și cu constatarea din oficiu a acestei situații în dispozitivul de casare, suspendarea judecății până la soluționarea tuturor cererilor formulate încă de la deschiderea dosarului, în special cele privind actele false, până la soluționarea pricinii, întoarcerea executării silite, motivarea faptului de ce a fost executat imediat deși a depus taxa de suspendare pentru a nu fi executat până la soluționarea cauzei, instanța refuzând să dispună suspendarea executării silite, cu încalcarea art. 718 C. proc. civ., să se constate că există motive de ordine publică care pot fi invocate și din oficiu, să se constate că există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru iudecat a primei hotărâri, respectiv decizia nr. 2361/27.10.2003 față de sentința nr. 5269/01.07.2004, excepție care a fost mereu ignorată, a solicitat analizarea și completarea probelor administrate care sunt necesare pentru soluționarea justă cauzei, anularea hotărârilor care au dus la executarea sa nedreaptă, iar pentru toate neregulile constatate să se dispună desființarea de drept a actelor de executare cu constatarea din oficiu a acestei situații, cu cheltuieli de judecată, daune materiale si morale.

Apărările formulate În cauză nu a fost depusă întâmpinare.

Procedura de filtru Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție la 29 aprilie 2022 și a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 8, astfel cum reiese din Fișa ECRIS . Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului s-a reținut că decizia civilă nr. 263R din 22 martie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV a civilă, atacată în prezenta cauză, prin care a fost soluționată cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1, 3 și 5 C. proc. civ., formulată împotriva unei decizii din recurs, este o hotărâre definitivă, nesusceptibilă de a fi atacată pe calea recursului. În condițiile prevăzute de art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților pentru a formula, în scris, un punct de vedere. Recurentul a depus punct de vedere la raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului. Prin rezoluția din 29 noiembrie 2022 a fost stabilit termen de judecată la 9 martie 2023, pentru analiza admisibilității în principiu a recursului. La acest termen de judecată, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității recursului, în raport de dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. II. Soluția și considerentele asupra recursului Examinând admisibilitatea recursului în raport de prevederile art. 493 alin. (5) cu referire la art. 499 teza finală C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Prevederile art. 483 alin. (1) C. proc. civ. stipulează că "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului", iar conform art. 634 alin. (1) pct. 5 din același cod, sunt hotărâri definitive, hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii. Potrivit art. 513 alin. (5) C. proc. civ.: "Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită." De asemenea, art. 457 alin. (1) C. proc. civ. prevede că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei. Se constată că împotriva deciziei nr. 135 din 28 martie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2019, în recurs, recurentul a formulat cerere de revizuire soluționată prin decizia nr. 263R din 22 martie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV a civilă de Curtea de Apel București, secția a IV a civilă, în dosarul nr. x/2014, atacată cu recurs în prezentul dosar. În raport de dispozițiile legale menționate, decizia civilă nr. 263R din 22 martie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV a civilă este o hotărâre definitivă, nesusceptibilă de a fi atacată pe calea recursului. Pentru aceste considerente, calea de atac a recursului formulat în cauză de revizuentul A. va fi respinsă, ca inadmisibilă, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ.