ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 29/2026

Ședința publică din data de 22 ianuarie 2026

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. 1. Circumstanțele cauzei

Prin decizia civilă nr. 2396 din 6 octombrie 2021, Tribunalul București, secția IV-a civilă a respins apelul formulat de apelantul contestator A., ca nefondat.

Împotriva acestei decizii, la 26 noiembrie 2021, pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă fost înregistrată contestația în anulare formulată de contestatorul A..

Prin decizia civilă 126A din 7 februarie 2022, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența în favoarea Tribunalului București, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă la 5 aprilie 2022.

Prin sentința civilă nr. 289 din 1 februarie 2023, Tribunalul București, secția a II-a civilă a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 2396 din 6 octombrie 2021 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă.

La 1 martie 2023, contestatorul A. a depus cerere de revizuire conform art. 509 alin. (1), pct. 1, 8 și 10 C. proc. civ., prin care a solicitat revizuirea hotărârii civile nr. 289 din 1 februarie 2023 ca fiind nelegală.

Prin decizia civilă nr. 2403/A din 7 iunie 2024, Tribunalul București, secția a V-a civilă a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A., ca inadmisibilă.

Împotriva acestei din urmă decizii, revizuentul a formulat recurs, invocând, în drept, dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 259 din 12 mai 2025, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins, ca inadmisibil, recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 2403 din 7 iunie 2024, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă în dosarul nr. x/2023.

Împotriva deciziei menționate a declarat recurs recurentul-reclamant A..

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la 23 septembrie 2025, fiind repartizat aleatoriu Completului nr. 4.

Înalta Curte a stabilit termen de judecată la 22 ianuarie 2026, în vederea soluționării recursului, când a rămas în pronunțare asupra excepției inadmisibilității căii de atac.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. și având în vedere și prevederile art. 499 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât pe cele expres prevăzute de lege.

Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituția României, republicată, prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Conform dispozițiilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului.

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. "sunt hotărâri definitive, hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii."

În cauză, se constată că, prin hotărârea recurată în prezenta cauză, respectiv decizia nr. 259 din 12 mai 2025 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de recurs formulată de către recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 2403 din 7 iunie 2024, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă.

Decizia prin care se soluționează calea de atac a recursului este definitivă, potrivit textelor legale anterior menționate și nu mai poate fi atacată din nou cu aceeași cale de atac, nefiind permisă exercitarea căii de atac a recursului împotriva unei decizii pronunțată într-un alt recurs.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acestora, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-reclamant A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 259 din 12 mai 2025 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 ianuarie 2026.