ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3124/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educatiei și Cercetarii Știintifice, a solicitat suspendarea efectelor concursului organizat de pârât, la data de 17.03.2015, pentru ocuparea funcțiilor de inspector școlar general la nivelul fiecărui județ. În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile. art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Prin întâmpinare, pârâtul a invocat excepția inadmisibilității cererii de suspendare, raportat la obiectul cererii care nu poate viza decât un act administrativ și excepția lipsei de interes în promovarea acțiunii, față de emiterea Ordinului MECS nr. 3623 din 03 aprilie 2015 privind numirea domnului profesor B. în funcția de inspector școlar general la Inspectoratul Școlar Județean Dâmbovița.

Prin sentința civilă nr. 125 din 25 mai 2015, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei de interes, ca neîntemeiată și a admis excepția inadmisibilității cererii de suspendare formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației și Cercetarii Știintifice, cu consecința respingerii, ca inadmisibilă a cererii.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta A. solicitând casarea acesteia, cu trimitere spre rejudecare, pentru motive pe care le-a încadrat în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În esență, a susținut că instanța a respins în mod greșit cererea ca inadmisibilă, ignorând prevederile art. 8 teza a II-a din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora se poate adresa instanței de contencios administrativ și persoana vătămată într-un drept sau interes legitim prin refuzul de efectuare a unei operațiuni administrative.

Prin întâmpinarea depusă la dosarul de recurs, intimatul Ministerul Educației și Cercetării Științifice a solicitat menținerea soluției pronunțate de instanța de fond ca legală, apreciind ca nefondate criticile aduse acestei hotărâri prin motivele de recurs formulate. Se arată că în mod corect a fost respinsă cererea de suspendare ca inadmisibilă, întrucât reclamanta nu solicită suspendarea unui act administrativ unilateral, ci suspendarea unor consecințe/fapte juridice, respectiv "efecte concurs".

II. Procedura de soluționare a recursului

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 24.03.2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 15.06.2017 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că excepția lipsei de interes a reclamantei, în susținerea cererii de recurs, este întemeiată, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

În conformitate cu dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond."

Rezultă, din prevederile legale citate, că măsura suspendării executării unui act administrativ este limitată sub aspect temporal, putând fi dispusă, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, numai până la data pronunțării instanței de fond. Rațiunea acestei limitări este evidentă, constând în aceea că, prin pronunțarea unei soluții cu privire la fondul cauzei, fie se constată legalitatea actului administrativ și, deci, punerea în executare devine imperativ necesară, fie se constată nelegalitatea actului și se dispune desființarea acestuia, iar suspendarea executării nu se mai impune, rămânând fără obiect.

În speță, obiectul acțiunii reclamantei îl constituie suspendarea executării efectelor concursului organizat de pârât, la data de 17.03.2015, pentru ocuparea funcțiilor de inspector școlar general la nivelul fiecărui județ.

În dreptul procesual civil interesul de a promova o acțiune este definit ca fiind folosul practic urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conținutul acesteia, iar interesul trebuie să fie "determinat, legitim, personal, născut și actual", așa cum prevăd dispozițiile art. 33 C. proc. civ.

Așa cum rezultă din informațiile furnizate de sistemul Ecris, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 190 din 5.10.2015, pronunțată în dosar nr. x/2015, a soluționat fondul cauzei, respingând acțiunea în anulare, obiect al cererii de suspendare în cauza de față.

Cererea dedusă judecății în dosarul de față este întemeiată pe dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în temeiul cărora suspendarea executării poate fi dispusă până la pronunțarea instanței de fond.

În cauză, folosul practic urmărit de recurenta-reclamantă prin promovarea prezentului recurs rezidă, finalmente, în admiterea cererii de suspendare a executării formulată în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Însă, recurenta-reclamantă nu mai justifică un interes în susținerea recursului, întrucât interesul urmărit nu este unul actual, de vreme ce instanța de fond, respectiv Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a pronunțat în dosar nr. x/2015 prin sentința nr. 190 din 5.10.2015, iar măsura reglementată de art. 14 din Legea nr. 554/2004 poate fi dispusă și este aptă să producă efecte juridice numai până la pronunțarea instanței de fond.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca fiind lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 125 din 25 mai 2015 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca fiind lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 octombrie 2017.