ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1683/2022

Ședința publică din data de 22 martie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați la data de 21.04.2021 sub nr. x/2021, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației și Cercetării, a solicitat anularea Ordinului MEC nr. 3120/14.01.2021 privind încetarea numirii acestuia, prin detașare în interesul învățământului, în funcția de inspector școlar general la Inspectoratul Școlar Județean Brăila, repunerea părților în situația anterioară prin reintegrarea sa în funcția deținută anterior, precum și obligarea pârâtului la plata diferențelor dintre drepturile cuvenite pentru funcția de inspector școlar general și cele efectiv încasate în perioada cuprinsă între data eliberării din funcția menționată și data reluării acestor atribuții.

Reclamantul a mai solicitat și suspendarea executării Ordinului contestat, în conformitate cu disp. art. 15 din Legea nr. 554/2004, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Hotărârea primei instanțe ce face obiectul recursului

Prin încheierea pronunțată în data de 08 iunie 2021, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondată, cererea de suspendare executare act administrativ formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației și Cercetării.

Calea de atac exercitată

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamantul A., invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ.

A solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, în rejudecare, să se admită cererea de suspendare privind încetarea numirii sale, prin detașare în interesul învățământului, în funcția de inspector școlar general la Inspectoratul Școlar Județean Brăila până la soluționarea acțiunii în fond, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecata ocazionate cu prezentul litigiu,

În esență, recurentul - reclamant a susținut că principalul aspect de nelegalitate al încheierii pronunțata de instanța de fond îl constituie încălcarea dispozițiilor art. 425 din C. proc. civ., în sensul ca încheierea instanței de fond este nemotivata, respectiv nu cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea proprie si obiectivă a instanței de fond la adoptarea soluției din dispozitiv.

Atât prin cererea introductiva, cât si prin concluziile orale din ședința publică din data de 08.06.2021, recurentul arată că a invocat o serie de argumente in susținerea cererii de suspendare a actului administrativ contestat, emis de către intimat, însă, instanța de fond, în considerentele încheierii recurată nu face nicio referire la motivele invocate de către parte în susținerea cererii de suspendare, apărările/susținerile sale lipsind cu desăvârșire din considerentele încheierii.

Or, în motivarea convingerii este fundamental ca instanța de judecata sa indice motivele de fapt si de drept care au stat la baza formarii convingerii sale proprii si care au fost probele care au stat la baza înlăturării susținerilor sale.

Din simpla analiză a încheierii atacată, se poate lesne constata că este o copie fidelă a sentinței nr. 39/10.03.2021 pronunțata de Curtea de Apel Galați, în dosarul nr. x/2021 ce a avut ca obiect cererea de suspendare provizorie a actului administrativ contestat, ceea ce-l îndreptățește să concluzioneze că instanța de fond nu si-a format o convingere proprie pe baza susținerilor pârtilor coroborate cu materialul probator administrat in cauza, ceea ce echivalează cu o necercetare a cererii, asa se explică și faptul ca nu face nicio referire la prejudiciile aduse instituției publice si la actele depuse în dovedirea acestora.

În condițiile în care instanța de fond a procedat la soluționarea cererii de suspendare fără a analiza aspectele invocate și probele depuse de subsemnatul, rezultă că hotărârea instanței de fond nu este motivată, iar în lipsa acestei motivării, apreciazpă că nici părțile nu sunt în măsură să analizeze legalitatea hotărârii dar nici instanța de recurs nu poate exercita controlul legalității incheierii din 08.06.2021.

De asemenea, solicită a se observa că instanța a preluat același raționat juridic din sentința nr. 39-10.03.2021, plecând de la Metodologia de organizare si desfășurare a concursului pentru ocuparea funcțiilor de inspector școlar general, trimiterile la Ordinele de numire anterioaresi la lipsa unei motivări suplimentare, la argumentul nemotivarii actului subsecvent, de încetarea a detașării ce nu poate fi reținut. la numirea unei alte persoane de postul de inspector școlar general, la emiterea Ordinului anterior intrării in incapacitate temporara de munca, la simplele afirmații in privința pagubei iminente, si altele, care cu ușurința rezultă că, păstrează topica sentinței anterioare.

Susține astfel recurentul că formularea cererii de suspendare în temeiul dispozițiilor art. 15 din legea contenciosului administrativ, până la soluționarea acțiunii în fond, nu îndreptățește instanța de fond la preluarea considerentelor sentinței nr. 39/10.03.2021 din dosarul nr. x/2021, motiv pentru care consideră că încheierea recurată este nemotivată și îi încalcă dreptul la un proces echitabil, drept consacrat de art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În ceea ce privește motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurentul susține că încheierea a fost dată cu încălcarea și aplicarea eronată a legii, din considerentele acesteia rezultând împrejurarea că instanța s-a bazat în exclusivitate pe o greșită aplicare a legii, respectiv a art. 14 precum și a celorlalte dispoziții incidente ale Legii nr. 554/2004 (art. 2, art. 7).

Susține astfel că, în cadrul procedurii de suspendare a actului administrativ instanța nu trebuie să analizeze motivele de nelegalitate ale actului administrativ contestat, ci doar să constate că ele au fost invocate și că ele ar putea conduce la anularea actului administrativ, însă, solicită a se observa că instanța de fond a analizat legalitatea actului administrativ, intrând în fondul cauzei, cu trimitere atât la Legea nr. 1/2011, dar si la Metodologia de organizare și desfășurare a concursului pentru ocuparea funcțiilor de inspector școlar general, inspector școlar general adjunct din inspectoratele școlare și de director al casei corpului didactic, aprobată prin OMEC nr. 3992-2020, cu citarea dispozițiilor referitoare la detașarea si numirea inspectorilor școlari generali si eliberarea acestora din funcții, chiar dacă a menționat "cel puțin aparent". Aceasta, în condițiile în care, pe fond s-a dispus administrarea probatoriului care sa dovedească data emiterii Ordinului si toate considerentele care au determinat emiterea acestuia.

Deși a susținut ca unul dintre motivele de nelegalitate ale actului administrativ, îl constituie nemotivarea acestuia, motiv pe care de altfel îl reține si instanța de fond când face referire la motivele statuate de ICCJ, aceasta în mod evaziv apreciază că nu poate fi reținut acest motiv în condițiile în care nici ordinele de numire nu sunt motivate suplimentar.

Recurentul consideră că instanța de fond a ignorat faptul că, motivarea actului administrativ constituie o garanție împotriva arbitrariului si se impune cu deosebire în cazul actelor prin care se modifică ori se suprimă drepturi sau situații juridice individuale și subiective.

Cercetând sumar legalitatea Ordinului și fără a prejudeca fondul litigiului, recurentul susține că a făcut dovada îndeplinirii cerinței cazului bine justificat, în sensul definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind "împrejurările legate de starea de fapt și de drept care invocând o serie de argumente juridice de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

În ceea ce privește îndeplinirea condiției referitoare la prevenirea unei pagube iminente, recurentul susține că în mod eronat instanța de fond a concluzionat că nu este îndeplinită.

După aspectele teoretice reținute, instanța de fond a concluzionat că, susținerile sale sunt simple afirmații lipsite de relevanță întrucât nu a făcut dovada producerii unei pagube iminente, nici în privința prejudiciului material viitor și previzibil și nici în privința perturbări previzibile grave a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

Solicită a se observa că instanța de fond nu face nicio trimitere la argumentele sale si nici la înscrisurile depuse in dovedire, ca si cum acestea nu ar exista la dosarul cauzei, iar referirile la instituția publica prejudiciata sunt generice si nicidecum concrete asa cum le-a evidențiat și detaliat in cerere.

În ceea ce îl privește nu numai că a fost lipsit de remunerația de inspector școlar general, ci și de cea aferentă contractului individual de muncă nr. x/2020 încheiat pentru implementarea proiectului cu titlu "STEP - Strategii de practică, un pas spre viitoarea meserie", întrucât ISJ Brăila a ințeles sa procedeze la încetarea acestuia deși se afla în concediul medical și raportul juridic de munca era suspendat de drept.

Contrar reținerilor instanței de fond, susține recurentul că prejudicierea unei persoane nu are loc doar când aceasta este lipsita de mijloacele de trai ci și atunci când aceasta este lipsită de veniturile prognozate în baza cărora si-a făcut planuri și si-a asumat obligații pecuniare.

În ceea ce privește prejudicierea ISJ Brăila contrar reținerilor instanței de fond, aceasta s-a produs din perspectiva mai multor aspecte, ce au fost ignorate total de către instanța de fond, respectiv că, în perioada scurtă de la numirea noului Inspector Școlar General, B., învățământul brăilean a fost grav afectat de activitățile și inițiativele acestuia. Încă din prima zi de mandat acesta a demonstrat că este o persoană conflictuală, care, în interes personal, folosește funcția pe care o deține pentru vendete personale și politice.

Mai întâi, a avut conflicte cu primarul Municipiului Brăila și cu cele mai importante licee și colegii brăilene pe tema planului de școlarizare, în sensul tăierii claselor de a IX-a la unitățile școlare cu cele mai bune rezultate la examene. La presiunea autorităților locale, a cadrelor didactice și a părinților, noul Inspector Școlar General a renunțat la propunerile de tăieri de clase la unele instituții. Nici în momentul de față planul de școlarizare nu este finalizat, fapt ce a generat revolta cadrelor didactice de la Colegiul Economic "Ion Ghica", liceul tehnologic din județul Brăila cu cel mai bun procent de promovabilitate la examenul de bacalaureat.

Folosindu-și funcția, noul inspector școlar general a tăiat discreționar o clasă de la Liceul "C." contrar hotărârii Consiliului de Administrație al unității de învățământ și a obligat conducerea Liceului "C." să organizeze mai multe ședințe ale Consiliului de Administrație pe această temă pentru a se vota (impus) dorința personală. Această dorință a noului inspector școlar general ar întrerupe nejustificat continuitatea ciclului gimnazial și ar pune în pericol viabilitatea catedrelor profesorilor unității. De fiecare dată, Consiliul de Administrație al Liceului "C." a votat împotriva Inspectoratului Școlar Județean. Este un abuz în serviciu grosolan deoarece planul de școlarizare al unei instituții se votează o singură dată în termene prevăzute de lege. Nici în momentul de față, situația nu este reglementată.

O altă pagubă a sistemului de învățământ brăilean o constituie demiterile pe criterii politice ale directorilor din scoli/licee/colegii. Au fost demiși pe criterii politice, conform afirmațiilor făcute de noul inspector școlar general în presă, directorii de la Liceele însurăței și Ianca, deoarece aceștia nu sunt membri în partidul din care acesta face parte, ceea ce înseamnă o discriminare față de persoanele care au o altă opțiune politică.

Consideră că prin acest demers se continuă practica Ministerului și se confirmă astfel susținerea sa că singurul motiv al emiterii ordinului este cel politic.

O altă pagubă a sistemului de învățământ brăilean o reprezintă destabilizarea sistemului de învățământ.

Dat fiind faptul că noul inspector școlar general are o relație conflictuală politică cu anumiți directori de unități școlare, a numit la Liceul tehnologic D. după demiterea directorului un director din comuna Frecaței (din Insula Mare a Brăilei), care, evident, nu cunoaște problemele comunității orașului Ianca și ale școlii. A numit directori, încălcând Legea, la Școala "E." și Frecăței. Orice director trebuie să aibă titlul de expert în management educațional, conform legii (cei de mai de sus numiți nu au acest titlu obligatoriu, deși în unitățile școlare respective există multe cadre didactice cu acest certificat).

Este pentru prima data în învățământul brailean când profesorii intră în grevă împotriva Inspectorului Școlar General, din cauza nerespectării hotărârilor Consiliilor de Administrație ale unităților școlare de către noul inspector școlar general. Cadrele didactice, părinții și elevii au condamnat deciziile abuzive de schimbare a directorilor, iar elevii au fost obligați de jandarmi să intre la ore (la Liceul Tehnologic însurăței), conform relatărilor din presă și de pe rețelele de socializare.

Toate activitățile Inspectorul Școlar General B. au dus la destabilizarea sistemului educațional brailean după bunul său plac, în funcție de răzbunările personale și politice. Tăierea claselor la liceele de elită, nefinalizarea planului de școlarizare, aducerea profesorilor și elevilor în stradă, relația conflictuală cu autoritățile locale și numirile arbitrare de directori, discreționar, într-o perioadă cu mari probleme generate de pandemie, duc la apariția și adâncirea situației de criză din învățământul brailean și afectează în mod irevocabil imaginea și încrederea în această instituție dar și a autorităților publice în genere.

Nu în ultimul rând, susține recurentul că schimbarea intervenita, produce și la nivelul aparatului de lucru din cadrul ISJ Brăila confuzii cu privire la strategia de urmat și a modului de lucru în general, ceea ce conduce la un dezechilibru în interiorul instituției.

Apreciază astfel că a invocat o serie de împrejurări de fapt și drept suficiente pentru a crea o suspiciune asupra legalității Ordinului nr. 3120-14.01.2021 și a făcut dovada îndeplinirii condițiile formale și substanțiale impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Pe cale de consecință, solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțată în data de 08.06.2021 de către Curtea de Apel Galați în dosarul nr. x/2021 și, în rejudecare, să se admită cererea de suspendare a Ordinului M.E.C. nr. 3120 din 14.01.2021 privind încetarea numirii subsemnatului, prin detașare în interesul învățământului, în funcția de inspector școlar general la Inspectoratul Școlar Județean Brăila până la soluționarea acțiunii în fond, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecata ocazionate cu prezentul litigiu.

Apărările formulate de intimați

Împotriva recursului promovat de reclamantul A. a formulat întâmpinare intimatul - pârât Ministerul Educației, în cadrul căreia solicită respingerea recursului, ca neîntemeiat, susținând în esență că reclamantul nu a doivedit existența cazului bine justificat deoarece ordinul este motivat ăîn drept iar asupra termenului de mandat s-a îndeplinit condiția necesarăî, respectiv încetarea detașării de către ministrul educației prin prisma dreptului dezervat de care dispune.

Deopotrivă, susține că recurentul - reclamant nu argumentează și nu dovedește paguba iminentă care ar justifica suspendarea actului administrativ, suspendare care implică existența unui prejudiciu material viitor, dar previzibil, cu evidență, sau perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

Din analiza încheierii rezultă că instanța în mod temeinic și legal, a analizat, motivat și pronunțat asupra obiectului cererii, îndeplinirea celor două condiții legale fiind verificată în mod legitim de către aceasta, în funcție de circumstanțele cauzei, printr-o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza argumentelor de fapt și de drept prezentate de partea interesată, care ar fi trebuit sa ofere indicii suficiente pentru răsturnarea prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ și să facă verosimilă iminența producerii unei pagube greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza în care actul contestat ar fi, în final, anulat de instanță, dovezi care lipsesc din cererea de chemare în judecată.

Răspunsurile la întâmpinări

Deși întâmpinarea intimatului Ministerul Educației i-a fost comunicată recurentului A. în termenul legal, acesta nu a combătut apărările părții adverse în cadrul unui Răspuns la întâmpinare, astfel cum permit dispozițiile art. 471

1

alin. (4) C. proc. civ., incidente și în cazul recursului, conform art. 490 alin. (2) din același act normativ.

Procedura de soluționare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin Rezoluția Președintelui completului învestit cu soluționarea dosarulu din data de 17.09.2021, s-a fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 22 martie 2022, în ședință publică, cu citarea părților, când, luând act de solicitarea de judecare a cauzei în lipsă, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în baza art. 394 C. proc. civ. Înalta Curte a declarat dezbaterile închise și a reținut dosarul spre soluționare pe fondul recursului ce fac obiectul pricinii deduse judecății.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor din cuprinsul întâmpinării, precum și din perspectiva obiectului și a normelor legale incidente, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul promovat de reclamantul A. este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

În ceea ce privește motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei"), instanța de control judiciar reține că,

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților."

Verificând conținutul sentinței atacate, instanța de control judiciar constată că aceasta îndeplinește exigențele menționate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată.

Motivul de recurs analizat nu are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt și de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanța având posibilitatea să le grupeze și să le structureze în funcție de problemele de drept deduse judecății, putând să le răspundă prin considerente comune.

Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătorești nu se regăsesc literal toate susținerile invocate de reclamant, sentința nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat; prima instanță reținând corect situația de fapt, în limitele impuse de această procedură și, totodată, realizând o încadrare juridică adecvată.

Astfel, analizând sentința recurată, din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., raportându-se la cerința neprejudecării fondului, Înalta Curte apreciază că soluția primei instanțe, de respingere a cererii de suspendare a executării actului administrativ, ca nefondată, este legală, fiind împărtășită și de instanța de control judiciar, pentru că reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale în vigoare, în raport cu situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Cercetând considerentele sentinței recurate, Înalta Curte constată că acestea îndeplinesc exigențele dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. și explică în mod convingător soluția pronunțată în dispozitiv, prin argumente de fapt și de drept care demonstrează că judecătorul fondului a analizat în mod adecvat probele dosarului, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri și a explicat raționamentul pe baza căruia a reținut, în final, că cererea de suspendare nu îndeplinește condițiile impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte constată că argumentele recurentului - reclamant, în sensul că "atât prin cererea introductivă cât și prin concluziile orale din ședința publică din data de 08.06.2021 am invocat o serie de argumente în susținerea cererii de suspendare….însă urmează să constatați că instanța de fond nu face nici o referire la motivele invocate de subsemnatul în susținerea cererii de suspendare, apărările/susținerile mele lipsind cu desăvârșire din considerentele încheierii", nu pot fi reținute, deoarece, pe de o parte, în cadrul cererii de suspendare instanța este limitată la a cerceta, după verificarea condiției de admisibilitate, dacă sunt îndeplinite cumulativ cerințele prevăzute de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă, iar pe de altă parte, raportat la faptul că judecătorul este obligat să motiveze soluția dată fiecărui capăt de cerere, iar nu să răspundă separat diferitelor argumente ale părților care sprijină fiecare capăt de cerere, astfel încât, dacă soluția este motivată, nu constituie motiv de casare faptul că nu s-a răspuns la fiecare argument.

Faptul că, în considerentele încheierii instanța nu a redat în integralitate toate susținerile reclamantului din cererea de chemare în judecată și din cadrul dezbaterilor orale de la termenul de judecată din data de 08 iunie 2021, nu poate conduce la nelegalitatea încheierii recurate, raportat la dispozițiile art. 233 alin. (1) lit. i) din Codul de procedură civilă, conform cărora încheierea de ședință va cuprinde printre altele "i) cererile, declarațiile și prezentarea pe scurt a susținerilor părților..", precum și raportat la dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă, conform cărora hotărârea va cuprinde "b) considerentele în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților…".

Ori, dat fiind caracterul sumar al analizei pe care instanța o poate face în procedura soluționării cererii de suspendare a actului administrativ, Înalta Curte constată că instanța de fond a procedat întocmai, analizând actul administrativ ce face obiectul judecății, în limitele prevăzute de normele legale în vigoare.

Analizând hotărârea pronunțată de prima instanță, Înalta Curte constată că soluția adoptată este motivată și nu există contradicție între considerente sau între considerente și dispozitiv, prima instanță motivând în sensul respingerii acțiunii, considerentele reținute în fundamentarea soluției pronunțate fiind dezvoltate, clar explicate, nelăsând loc de confuzii cu privire la silogismul logico-juridic reținut.

Așadar, procedura sumară de cercetare a unui act administrativ-fiscal realizată pe baza unei cereri de suspendare a executării se grefează pe analiza în aparență a unor motive de nelegalitate a respectivului act, ceea ce nu se confundă cu o cercetare a legalității respectivului act administrativ-fiscal.

În cauza de față, Înalta Curte constată că sentința civilă recurată respectă disp. art. 22 alin. (2) și art. 425 Cod de procedură civilă. Astfel, prima instanță a expus silogismul logico-juridic ce a stat la baza soluției pronunțate, fiind clare rațiunile avute în vedere de instanță; lipsa de motivare neputând fi reținută, raportat la faptul că instanța are obligația de a răspunde argumentelor esențiale invocate de părți, iar nu tuturor subargumentelor aduse de acestea.

Reține Înalta Curte că cerința motivării adecvate a unei hotărâri judecătorești nu trebuie confundată cu obligația de a răspunde tuturor argumentelor prezentate de părți în vederea susținerii temeiurilor de fapt și de drept pe care se întemeiază solicitările părților litigante, fiind suficient ca aceste argumente să fie tratate grupat, în analiza aspectelor relevante care fundamentează poziția procesuală a părților.

Motivarea hotărârii judecătorești înseamnă, în sensul strict al termenului, precizarea în scris a raționamentului care îl determină pe judecător să admită sau să respingă o cerere de chemare în judecată.

O hotărâre motivată corespunzător, astfel încât să fie posibilă exercitarea controlului judiciar asupra sa și să ofere toate garanțiile unui proces echitabil, cu respectarea prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituția României și ale art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, nu poate fi atinsă de un viciu de nelegalitate rezultat din lipsa unui răspuns la fiecare argument cuprins în cererile părților, cât timp raționamentul logico-juridic s-a format cu luarea în considerare a acestor argumente, chiar și în condițiile în care nu s-a referit expres la fiecare dintre ele.

Astfel, așa cum s-a statuat în prg. 20 al Deciziei pronunțate în Cauza Gheorghe Mocuța împotriva României:

"În continuare, Curtea reiterează că, deși articolul 6 § 1 obligă instanțele să își motiveze hotărârile, acesta nu poate fi interpretat ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (a se vedea Van de Hurk împotriva Țărilor de Jos, 19 aprilie 1994, pct. 61, seria x nr. x). De asemenea, Curtea nu are obligația de a examina dacă s-a răspuns în mod adecvat argumentelor. Instanțele trebuie să răspundă la argumentele esențiale ale părților, dar măsura în care se aplică această obligație poate varia în funcție de natura hotărârii și, prin urmare, trebuie apreciată în lumina circumstanțelor cauzei (a se vedea, alături de alte hotărâri, Hiro Balani împotriva Spaniei, 9 decembrie 1994, pct. 27, seria x nr. x-B)."

În speța de față, instanța de control judiciar constată că hotărârea recurată respectă exigențele impuse de art. art. 425 alin. (1) C. proc. civ., pentru a fi considerată motivată, întrucât, raportat la obiectul cauzei, instanța de fond a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale, raportându-se atât la susținerile părților, cât și la dispozițiile legale aplicabile raportului de drept dedus judecății, iar o astfel de motivare permite exercitarea controlului ierarhic superior asupra legalității sale, asigurând, totodată, garanțiile necesare pentru efectivul acces la justiție și pentru evitarea arbitrariului în soluționarea cauzei.

Prin urmare, din perspectiva motivului de casare reglementat de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., recursul declarat de recurentul - reclamant este nefondat.

În ceea ce privește motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod procedură civilă ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material"), criticile recurentului privesc modalitatea de interpretare a condițiilor prevăzute de art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 pentru dispunerea suspendării executării unui act administrativ și de aplicare concretă a acestora în cauza de față.

Înalta Curte constată că recursul astfel cum a fost formulat este nefondat, deoarece recurentul-reclamant nu a invocat nicio împrejurare de fapt sau de drept care să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Cu caracter preliminar, Înalta Curte reține că, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond

Văzând dispozițiile legale mai sus arătate, instanța de recurs reține că un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în situația în care vor fi îndeplinite cumulativ cele două condiții: existența unui caz bine justificat și necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat, cele două condiții determinându-se reciproc, neputându-se vorbi despre un caz bine justificat fără a exista pericolul producerii pagubei și invers.

Analizând susținerile recurentei - reclamante referitoare la existența cazului bine justificat, Înalta Curte constată că prima instanță, raportându-se la cerința neprejudecării fondului, în mod temeinic a realizat doar o cercetare sumară a aparenței dreptului, analizând actul ce face obiectul suspendării doar sub aspectul existenței unor indicii ce ar fi putut conduce la concluzia că dispoziție obligatorie este nelegală, având în vedere tocmai faptul că această condiție a cazului " bine justificat" presupune ca asupra legalității actului administrativ să planeze o puternică îndoială, iar aceasta să fie evidentă, pentru a putea fi identificată cu ușurință la nivelul aparențelor, fără a se intra în cercetarea pe fond a dispozițiilor actului și fără a se analiza consecințele juridice pe care acesta le-a produs.

Trebuie amintit că, din dispozițiile generale ale Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, acesta se bucură de prezumția de legalitate, fiind executoriu din oficiu, în baza legii și pentru aplicarea acesteia.

Astfel, existența unui caz bine justificat poate fi reținută dacă din împrejurările cauzei ar rezulta o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate, care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actului administrativ. Prin urmare, suspendarea executării actului administrativ constituie o situație de excepție, în cadrul căreia instanța are numai posibilitatea să efectueze o cercetare sumară a aparenței dreptului, întrucât în cadrul procedurii prevăzute de lege pentru suspendarea executării actului administrativ nu poate fi prejudecat fondul litigiului.

Pe de altă parte, cazul bine justificat nu poate fi argumentat prin invocarea unor aspecte ce țin de legalitatea actului administrativ, întrucât acestea vizează fondul actului, care se analizează numai în cadrul acțiunii în anulare.

În speță, recurentul reclamant a invocat în susținerea îndeplinirii condiției cazului bine justificat, lipsa motivării în fapt și în drept a ordinului, neîmplinirea termenului stabilit în mod expres în cuprinsul actului administrativ (sfârșitul anului școlar 2020-2021), numirea unei alte persoane pe același post, tot prin detașare, emiterea ordinului în perioada în care recurentul se afla în incapacitate temporară de muncă, nu s-a făcut dovada că măsura încetării detașării a fost luată în interesul învățământului, imediat după emiterea ordinului s-a procedat și la încetarea contractului individual de muncă nr. x/02.11.2020 încheiat cu ISJ Brăila pentru implementarea proiectului cu titlul " STEP -Strategii de practică, un pas psre viitoarea mesesie", fără să se țină cont că se afla în incapacitate de muncă și raportul juridic de muncă era suspendat.

În acord cu instanța de fond și Îalta Curte reține ca fiind relevante în soluționarea cauzei normele legale specifice de la art. 251

1

din Legea nr. 1/2011 a educației naționale, cu completările și modificările ulterioare în care se dispune că:

"(1)Personalul didactic titular în învățământul preuniversitar poate fi detașat în interesul învățământului, cu acordul său, pentru ocuparea unor posturi din unități/instituții de învățământ și unități conexe, la solicitarea acestuia, precum si pentru asigurarea pe perioadă determinată de cel mult un an școlar a conducerii unităților de învățământ unităților conexe ale învățământului preuniversitar, inspectoratelor școlare și caselor corpului didactic și a funcțiilor de îndrumare și de control în inspectoratele școlare. Detașarea în interesul învățământului se realizează conform metodologiei elaborate cu consultarea partenerilor de dialog social și aprobate prin ordin al ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului."

De asemenea, potrivit art. 20 alin. (3),(4) din Metodologia de organizare și desfășurare a concursului pentru ocuparea funcțiilor de inspector școlar general, inspector școlar general adjunct din inspectoratele școlare și de director al casei corpului didactic aprobată prin OMEC nr. 3992 din 2 aprilie 2020:

"(3)Ministrul educației si cercetării poate dispune încetarea detașării în funcția de inspector școlar general, inspector școlar general adjunct din inspectoratul școlar si de director al casei corpului didactic la o dată anterioară expirării termenului detașării.

(4)Eliberarea din funcția de inspector școlar general, inspector școlar general adjunct din inspectoratele școlare și de director al casei corpului didactic se face de către ministrul educației și cercetării, în condițiile legii."

Astfel, analizând sumar ordinul atacat, Înalta Curte constată că acesta, la nivel de aparență, conține toate elementele prevăzute de normele legale incidente, fiind menționate temeiurilor de drept ce au stat la baza emiterii acestuia, fiind emis în baza și în vederea executării Legii educației naționale nr. 1/2-11, cu modificările și completările ulterioare, precum și prevederile Ordinului nr. 3992/2020 privind aprobarea Metodologiei de organizare și desfășurare a concursului pentru ocuparea funcțiilor de inspector școlar general, inspector școlar general adjunct din inspectoratele școlare și de director al casei corpului didactic, fiind emis în limitele de competență conferită de art. 254

1

din Legea educației naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare și care reglementează detașarea în interesul învățământului.

Astfel, în mod corect instanța de fond a reținut că, în condițiile în care nici ordinele de numire a reclamantului în funcția de inspector școlar prin detașare în interesul învățământului, acceptate de reclamant, nu conțin o motivare suplimentară, în afara menționării temeiurilor de drept ce au stat la baza emiterii acestora, în vigoare în perioada cât acesta a ocupat această funcție, nici argumentul nemotivării actului subsecvent, de încetare a detașării în interesul învățământului, nu poate fi reținut, acest act administrativ fiind motivat în fapt și în drept în aceeași manieră în care au fost motivate și Ordinele de detașare în interesul învățământului nr. 4785 din 14.08.2019, nr. 5050 din 30.08.2019 și nr. 5118 din 14.08.2020, nefiind necesare justificări privind activitatea reclamantului, în condițiile în care prin acest Ordin nu s-a dispus sancționarea acestuia.

Nici faptul că pârâtul, până la data promovării acțiunii, nu a răspuns reclamantului la plângerea prealabilă formulată în baza art. 7 din Legea nr. 554/2004 nu poate constitui un indiciu de nelegalitate a actuluiu administrativ contestat, lipsa răspunsului putând fi sancționată în altă manieră și neavând legatură directă cu emiterea actului administrativ contestat. De altfel, instanța de control judiciar reține că prin Ordinul contestat reclamantului i-a încetat funcția de inspector școlar general pe care o ocupa temporar, prin detașare, acesta neocupând această funcție prin concurs. Așadar, recurentul - reclamant nu este titularul postului de inspector școlar general, iar această funcție a ocupat-o temporar, în baza Ordinului MEC nr. 5118/14.08.2020, "până la organizarea concursului de către Ministerul Educației și Cercetării, dar nu mai târziu de sfârșitul anului școlar 2020-2021, cu rezervarea catedrei pe care este titular". Se constată, astfel, că sintagma până la organizarea concursului de către Ministerul Educației și Cercetării, dar nu mai târziu de sfârșitul anului școlar 2020-2021", se referă la durata maximă a detașării, însă nu obligă la menținerea acestei durate. Așadar, măsura de exercitare cu caracter temporar a funcției, de inspector scolar general, deși s-a dispus "până la organizarea concursului de către Ministerul Educației și Cercetării, dar nu mai târziu de sfarsitul anului școlar 2020-2021", poate înceta și înainte de această dată. Acest lucru este posibil, nefiind interzis de textul de lege, cu atât mai mult cu cât reclamantul nu este titularul funcției, deci nu are un drept definitiv de numire în funcție obținut în urma câștigării unui concurs, ci a ocupat-o doar cu caracter temporar. Fiind detașat temporar, această măsură poate înceta oricând din inițiativa Ministrului Educației și Cercetării, conform art. 20 alin. (3) și (4) din Metodologia de organizare și desfășurare a concursului pentru ocuparea funcțiilor de inspector școlar general, inspector școlar general adjunct din inspectoratele școlare și de director al casei corpului didactic aprobată prin OMEC nr. 3992 din 2 aprilie 2020, care poate desemna, în condițiile legii, o altă persoană pentru restul perioadei rămase.

Așadar, nici susținerea recurentului - reclamant în sensul că nu a fost îndeplinită condiția necesară pentru încetarea mandatului (până la organizarea concursului de către Ministerul Educației), respectiv termenul stabilit în mod expres în cuprinsul actului administrativ (sfârșitul anului școlar 2020-2021), nu este aptă că creeze o îndoială serioasă în privința legalității ordinului contestat și să răstoarne prezumția de legalitate de care se bucură acest act administrativ.

Deopotrivă, nici critica recurentului privind emiterea ordinului nr. 3120/2021 de încetare a mandatului în perioada în care se afla în incapacitate temporară de muncă, nu poate fundamenta condiția cazului bine justificat, având în vedere că Ordinul nr. 3120 a fost emis la data de 14.01.2021, iar, din certificatul de concediu medical Seria x nr. x depus de recurent în dovedirea acestei critici, rezultă că incapacitatea temporară de muncă a survenit la data de 15.01.2021, aceasta fiind data de început a acordării concediului medical, fiind, deci, ulterioară emiterii ordinului atacat.

Prin urmare, instanța de control judiciar apreciază că, prin susținerile sale reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii condiției " cazului bine justificat", astfel cum în mod corect și instanța de fond a reținut.

Mai mult, Înalta Curte constată că prin sentința civilă nr. 34/2022 pronunțată la data de 03.03.2022, în dosarul de bază nr. x/2021, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a respins, ca fiind nefondată, acțiunea în anularea Ordinului MEC nr. 3120 din 14.01.2021.

Deși nu este definitivă, această soluție constituie un reper în verificarea aparenței de nelegalitate, pentru că judecătorul fondului a avut posibilitatea administrării și interpretării unor probe și a efectuării unei evaluări aprofundate, posibilitate pe care mecanismul procesual al suspendării de executare nu o îngăduie.

Această soluție dată acțiunii în anularea actului administrativ vine să confirme constatarea primei instanțe, în sensul neîndeplinirii condiției cazului bine justificat, în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.

În aceste circumstanțe, soluția adoptată de instanța învestită cu soluționarea acțiunii în anulare creează, cel puțin cu caracter provizoriu, premisa legalității acttului administrativ a cărui suspendare s-a solicitat, fiind astfel confirmată prezumția de legalitate de care se bucură actul administrativ, până la soluționarea recursului.

Față de toate aceste considerente, Înalta Curte constată că prima instanță, în raport de susținerile părților, a realizat, în limitele învestirii sale, o examinare sumară a situației de fapt și de drept invocate de reclamantă, pe care le-a considerat, în mod justificat, ca nefiind de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ ce face obiectul cererii de suspendare dedusă judecății, recurentul- reclamant neoferind indicii aparente care să răstoarne prezumția de legalitate de care se bucură actul administrativ.

Înalta Curte va respinge, ca nefondate și criticile recurentului privitoare la îndeplinirea condiției pagubei iminente, reținând că, în raport de prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004, pentru admiterea cererii de suspendare trebuie întrunite cumulativ atât condiția pagubei iminente, cât și condiția cazului bine justificat. În raport de concluzia primei instanțe, referitoare la neîndeplinirea cerinței cazului bine justificat, Înalta Curte constată că temeinicia sau netemeinicia susținerilor părții cu privire la îndeplinirea cerinței pagubei iminente nu prezenta relevanță și nu este de natură a influența soluția pronunțată în cauză.

În aceeași notă argumentativă, Înalta Curte reține că în prezentul recurs nu se impune analizarea elementelor ce conturează îndeplinirea cerinței pagubei iminente, date fiind considerentele prezentei decizii, prin care s-au menținut constatările instanței de fond referitoare la neîndeplinirea condiției cazului bine justificat. Nefiind îndeplinită una dintre condițiile cumulative prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, examinarea celei de-a doua cerințe nu-și găsește utilitatea, neavând aptitudinea de a modifica soluția instanței de control judiciar.

Se constată, așadar, că prima instanță a făcut o analiză a premiselor suspendării executării actului administrativ și a reținut fondat că nu sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea efectelor efectelor Ordinului M.E.C nr. 3120 din 14.01.2021.

Având în vedere aceste aspecte, Înalta Curte reține că, în absența dovedirii existenței unui caz bine justificat, hotărârea primei instanțe este legală, fiind pronunțată cu respectarea dispozițiilor art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 2 lit. ș) și t) din Legea nr. 554/2004, iar soluția de respingere a cererii de suspendare este întemeiată.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru aceste considerente, constatând că nu sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A., ca nefondat, cu consecința menținerii, ca legale, a încheierii pronunțate de prima instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva încheierii din 8 iunie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2021 ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 22 martie 2022.