ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5739/2021

Ședința publică din data de 19 noiembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1 Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați – secția pentru cauze de contencios administrativ și fiscal la data de 05.02.2021 sub nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației și Cercetării, suspendarea efectelor juridice ale Ordinului M.E.C. nr. 3120 din 14.01.2021 privind încetarea numirii, prin detașare în interesul învățământului, în funcția de inspector școlar general la Inspectoratul Școlar Județean Brăila, cu obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecată.

Hotărârea primei instanțe

Prin sentința civilă nr. 39 de la data de 10 martie 2021 pronunțată de Curtea de Apela Galați – secția de contencios administrativ și fiscal a fost respinsă, ca nefondată, cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației și Cercetării.

1.2. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinței civile nr. 39 de la data de 10 martie 2021 a formulat cerere de recurs, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reclamantul A., solicitând admiterea căii de atac, cu casarea hotărârii atacate, iar pe fond admiterea cererii de chemare în judecată promovată în temeiul art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004.

În esență, în motivare, a arătat că în cauză erau îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune suspendarea OMEC nr. 3120/14.01.2021 privind încetarea numirii sale, prin detașare în interesul învățământului, în funcția de inspector general al Inspectoratului Școlar Județean Brăila.

Astfel, cu privire la condiția cazului bine justificat, a susținut reclamantul faptul că prima instanță a depășit sfera analizei din faza procesuală a suspendării, intrând pe tărâmul analizei legalității ordinului nr. 3120.

Or, contrar reținerilor primei instanțe, aceasta nu a fost învestită cu cercetarea analizei de legalitate a ordinului de încetare din funcție a reclamantului și nici cu analiza legalității ordinului de numire a unei alte persoane pe același post.

Toate aceste conduc la ideea prejudecării fondului cauzei de către prima instanță învestită de fapt cu o cerere de suspendare a executării în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, care trebuia doar să aprecieze dacă există îndoieli asupra legalității actului contestat din necesitatea asigurării unei protecții jurisdicționale provizorii persoanelor ale căror drepturi pot fi lezate prin emiterea actului administrativ.

Instituția suspendării actului este un instrument procedural la dispoziția instanței de judecată în vederea respectării principiului legalității, fiind echitabil ca un anumit act administrativ să nu – și producă efecte atât timp cât acesta se află în proces de evaluare .

A mai susținut că ordinul contestat, cât privește cercetarea aparentă, formală a acestuia, se relevă a fi nemotivat, emis anterior îndeplinirii condiției de încetare a mandatului reclamantului, pentru aceleași motive pentru care a fost numit și reclamantul (în interesul învățământului), în perioada în care reclamantul se afla în incapacitate temporară de muncă.

A mai susținut reclamantul că prin ceea ce prima instanță a statuat, s-a încurajat exercitarea abuzivă, cu exces de putere a atribuțiilor conferite de lege instituțiilor și autorităților publice în sensul ar. 2 lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Totodată, cu privire la îndeplinirea condiției pagubei iminenta, a susținut reclamantul faptul că prin emiterea ordinului a cărui suspendare o solicită i se crează un prejudiciu fiind lipsit de remunerația de inspector școlar general precum și de cea aferentă contractului individual de muncă cui nr. x/2020

1.3. Apărările formulate în cauză

Pârâtul Ministerul Educației, legal citat cu copie a motivelor de recurs, a formulat întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea acestuia, înlăturarea în totalitate a criticilor aduse și menținerea sentinței civile nr. 39 pronunțate la data de 10.03.2021 de către Curtea de Apel Galați ca fiind temeinică și legală.

A mai susținut că în mod corect a analizat prima instanță aspectele relevante ale speței pronunțând o sentință civilă cu interpretarea corectă a dispozițiilor legale incidente cauzei.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Aspecte de fapt și de drept relevante

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, reclamantul A. a solicitat suspendarea OMEC 3120/14.01.2021 prin care s-a dispus încetarea funcției sale de inspector școlar general, prin detașare în interesul învățământului, și revenirea acestuia la catedra de bază rezervată.

Temeiul de drept invocat de către reclamant în susținerea cererii sale este reprezentat de art. 14 alin. (1) din Legea 554/2004 care prevede în partea relevantă:

Art. 14 (1) În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate".

În cauza de față se mai aplică și normele legale specifice de la art. 251

1

din Legea nr. 1/2011 a educației naționale, cu completările și modificările ulterioare în care se dispune:

"(1)Personalul didactic titular în învățământul preuniversitar poate fi detașat în interesul învățământului, cu acordul său, pentru ocuparea unor posturi din unități/instituții de învățământ și unități conexe, la solicitarea acestuia, precum si pentru asigurarea pe perioadă determinată de cel mult un an școlar a conducerii unităților de învățământ unităților conexe ale învățământului preuniversitar, inspectoratelor școlare și caselor corpului didactic și a funcțiilor de îndrumare și de control în inspectoratele școlare. Detașarea în interesul învățământului se realizează conform metodologiei elaborate cu consultarea partenerilor de dialog social și aprobate prin ordin al ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului."

De asemenea, potrivit art. 20 alin. (3),(4) din Metodologia de organizare și desfășurare a concursului pentru ocuparea funcțiilor de inspector școlar general, inspector școlar general adjunct din inspectoratele școlare și de director al casei corpului didactic aprobată prin OMEC nr. 3992 din 2 aprilie 2020:

"(3)Ministrul educației si cercetării poate dispune încetarea detașării în funcția de inspector școlar general, inspector școlar general adjunct din inspectoratul școlar si de director al casei corpului didactic la o dată anterioară expirării termenului detașării.

(4)Eliberarea din funcția de inspector școlar general, inspector școlar general adjunct din inspectoratele școlare și de director al casei corpului didactic se face de către ministrul educației și cercetării, în condițiile legii."

Din coroborarea acestor texte de lege, rezultă că reclamantul trebuia să facă dovada condițiilor cumulative ale suspendării executării, respectiv caz bine justificat și pagubă iminentă, în contextul în care actul administrativ a cărui suspendare se solicită ar fi îndeplinit condiția de aparentă nelegalitate iar, urmare a emiterii lui reclamantul ar fi suferit un prejudiciu imposibil de reparat ulterior.

Or, având în vedere disp. art. 20 din Metodologie anterior amintit precum și art. 1 alin. (2) din OMEC nr. 3120/2021 care prevede că "Ministrul educației și cercetării își rezervă dreptul de a dispune încetarea detașării domnului profesor A. din funcția de inspector școlar general la Inspectoratul Școlar județean Brăila, la o dată anterioară termenelor menționate la alin. (1)", rezultă că exista posibilitatea încetării intempestive a detașării pe funcție a reclamantului fără ca prin această decizie luată de Ministerul Educației să se vatăme într-un fel drepturile sau interesele legitime ale acestuia.

Prin urmare, date fiind aceste coordonate ale speței, coroborate și cu jurisprudența în materie a Înaltei Curți de Casație și justiție, potrivit căreia pentru constatarea îndeplinirii condiției cazului bine justificat, instanța nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt și/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ. In acest sens, poate constitui un caz temeinic justificat: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depășirea competenței, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziții legale neconstituționale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ, rezultă că, la o analiză sumară, în cauză nu este îndeplinită prima condiție solicitată de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune suspendarea.

Astfel, în acord cu ceea ce a reținut și prima instanță, cu privire la nemotivarea actului administrativ a cărui suspendare se solicită, ordinul de încetare a funcției de inspector școlar general, prin detașare, nu trebuie să conțină o motivare suplimentară în afara dispozițiilor Legii nr. 1/2011 a educației naționale, cu completările și modificările ulterioare și a Metodologiei de organizare și desfășurare a concursului pentru ocuparea funcțiilor de inspector școlar general, inspector școlar general adjunct din inspectoratele școlare și de director al casei corpului didactic, valabilă pentru fiecare perioadă cât a ocupat această funcție.

Critica recurentului din recurs privind emiterea ordinului nr. 3120/2021 de încetare a mandatului sau, prin detașare în interesul învățământului, în funcția de inspector general al Inspectoratului Școlar Județean Brăila, în mod intempestiv, nu poate fundamenta condiția cazului bine justificat atât timp cât în primul articol al actului administrativ contestat se menționează că Ministerul Educației își rezervă dreptul de a revoca reclamantul din funcție la o dată anterioară expirării perioadei pentru care a fost inițial numit. Mai mult decât atât, inclusiv în metodologia de organizare a concursului pentru postul ocupat de reclamant se prevede posibilitatea ministrului educației de a dispune încetarea detașării în funcția de inspector școlar general, inspector școlar general adjunct din inspectoratul școlar si de director al casei corpului didactic la o dată anterioară expirării termenului detașării.

În continuare, subsumat cazului bine justificat, a susținut reclamantul că OMEC nr. 3120/2021 a fost emis în perioada în care acesta se afla în concediu pentru incapacitate temporară de muncă, însă, în acord și cu ceea ce prima instanță a reținut, din înscrisurile existente la dosar reiese că ordinul a cărei suspendare se solicită a fost emis la data de 14.01.2021, așadar anterior intrării în incapacitate temporară de muncă a reclamantului, care s-a produs începând cu data de 15.01.2021, conform certificatului de concediu medical seria x nr. x/15.01.2021.

În concluzie, prin niciuna din criticile aduse actului administrativ amintit, reclamantul nu a reușit să demonstreze condiția cazului bine justificat.

În ceea ce privește paguba iminentă, aceasta reprezintă, potrivit disp. art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004, prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

Paguba iminentă trebuie dovedită de reclamant, aceasta nu poate fi ipotetică, iar în speța de față, reclamantului căruia i-a încetat ordinul de detașare pe funcția de inspector general școlar și care a revenit la catedra de bază, nu i s-a creat niciun prejudiciu, acesta nefiind lipsit de drepturile salariale în baza cărora previzionase diverse cheltuieli.

Mai mult decât atât, deși în mod cert delegarea reclamantului s-a realizat, potrivit mențiunilor din OMEC nr. 3120/2021 pe o anumită perioadă de timp, care nu a ajuns să expire până la momentul la care a fost numită pe aceeași funcție o altă persoană, reclamantul nu poate justifica un prejudiciu atât timp cât funcția acestuia era ocupată prin detașare, iar nu pe bază de concurs și sub rezerva dreptului de a revocare din funcție, aceasta fiind o activitate care a generat venituri pentru reclamant, mai mari față de cele pe care le obținea din activitatea funcției de bază.

Prin urmare, în speța de față, nu se relevă un prejudiciu în dreptul reclamantului care să probeze condiția pagubei iminente cerută de lege pentru a se putea dispune suspendarea actului administrativ în cauză.

Totodată, în acord cu prima instanță, urmează a fi avută în vedere și Recomandarea nr. R(89)8 adoptată de Comitetul de Miniștri din cadrul Consiliului Europei la 13.09.1989 cu privire la protecția juridică provizorie în materie administrativă, care dispune că măsura suspendării poate fi acordată în situația în care executarea actului administrativ este de natură să producă pagube grave, dificil de reparat și în cazul în care există un argument juridic aparent valabil referitor la legalitatea actului administrativ, aspecte care nu se confirmă în speța dedusă judecății.

Cu privire la interesul general, respectiv calitatea învățământului brăilean care ar fi lezat prin numirea în funcția de inspector școlar general a unei alte persoane trebuie să avem în vedere Decizia nr. 8/2020 - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 2 iulie 2020, prin care s-a statuat că în contencios subiectiv invocarea interesului legitim public trebuie să fie subsidiară invocării unui interes legitim privat. Ca atare, în condițiile în care reclamantul nu a reușit să demonstreze vătămarea care i s-a cauzat prin emiterea actului administrativ a cărei suspendare se solicită, nici măcar la nivel de aparență, nu poate să fundamenteze prezentul demers procesual pe vătămarea interesului general, respectiv scăderea calității învățământului de la nivel județean, ca urmare a încetării detașării sale pe postul de inspector școlar general.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul A., împotriva sentinței civile nr. 39 din 10 martie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Galați– secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 39 din 10 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Galați– secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 noiembrie 2021.