ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4864/2021

Ședința publică din data de 21 octombrie 2021

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 22.07.2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale, -anularea Ordinului Ministrului Educației Naționale nr. 3982/08.05.2019 prin care s-a dispus încetarea numirii sale în funcția de inspector școlar general al Inspectoratului Școlar al Județului Arad și a contractului de management nr. x/19.08.2015, -obligarea pârâtului la plata de despăgubiri materiale constând în contravaloarea drepturilor salariale, actualizate cu indicele de inflație, și a dobânzii legale aferente, începând cu data dispunerii încetării numirii în funcție, 08.05.2019, și până la data de 18.08.2019, data expirării mandatului de 4 ani potrivit art. 4 pct. 1 din contractul de management nr. x/19.08.2015, -obligarea pârâtului la plata de daune morale în cuantum de 1.000.000 RON, cu cheltuieli de judecată.

1.2. Prin sentința civilă nr. 291 din 30 octombrie 2019, Curtea a admis în parte acțiunea formulată de reclamant.

A anulat Ordinul Ministrului Educației Naționale nr. 3982/08.05.2019 și a obligat pârâtul la plata despăgubirilor materiale constând în contravaloare drepturilor salariale, cu dobânzile aferente și actualizate cu indicele de inflație, pentru perioada 08.05.2019-18.08.2019.

A respins cererea de obligare a pârâtului la plata daunelor morale.

A obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată către reclamant, în cuantum de 3.050 RON.

Împotriva acestei hotărâri, pârâtul Ministerul Educației Naționale a formulat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și, pe fond, respingerea acțiunii reclamantului.

În argumentarea recursului s-a arătat că instanța de fond a considerat fără niciun argument logic că efectele primului ordin de revocare se întinde "doar până la emiterea celui de-al ordin de revocare, anulat prin hotărâre judecătorească definitivă" întrucât cele două ordine au izvoare și temeiuri diferite, neexistând nicio suprapunere în ceea ce privește aplicarea lor.

Temeiul juridic pentru emiterea OMEN nr. 3982/08.05.2019 este, în esență, OMEN nr. 4694/18.08.2017 privind revocarea reclamantului din funcția de inspector școlar general al Inspectoratului Școlar al Județului Arad ca urmare a neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzătoare a obligațiilor prevăzute de lege și de contractul de management. Acest ordin a fost suspendat prin sentința nr. 305/17.10.2017 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2017 "până la pronunțarea instanței de fond asupra legalității acestui ordin", iar suspendarea a încetat, odată cu pronunțarea sentinței nr. 128/10.05.2018, prin care a fost respinsă acțiunea în anulare, soluție care a devenit între timp și definitivă prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pe de altă parte, OMEN nr. 3979/18.06.2018 privind încetarea contractului de management nr. x/19.08.2015, a fost emis ca urmare a calificativului obținut la evaluarea anuală realizată în baza OMEN nr. 4315/2014 pentru aprobarea Metodologiei privind evaluarea activității manageriale desfășurate de către inspectorii școlari generali, inspectorii școlari generali adjuncți din inspectoratele școlare și directorii caselor corpului didactic.

În ceea ce privește despăgubirilor materiale constând în contravaloarea drepturilor salariale, cu dobânzile actualizate cu indicele inflației, pentru perioada 08.05.2019 - 18.08.2019, recurentul-pârât arată că în mod greșit a fost obligat la plata acestora, având în vedere, pe de o parte legalitatea și temeinicia actului administrativ atacat, iar pe de altă parte, faptul ca pe perioada neexercitării funcției de inspector școlar general intimatul-reclamat a fost remunerat ca profesor încasând astfel drepturile salariale aferente acestei ocupații.

Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând că prima instanță a constatat în mod corect că primul ordin de revocare din funcție și-a produs efectele până la emiterea celui de-al doilea ordin pentru revocarea din funcție, dar pentru un alt motiv decât cel invocat în primul ordin, iar cel de-al doilea ordin a fost anulat în mod definitiv de către Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 330 din 14.12.2018, prin care s-a dispus, totodată, repunerea în funcția publică deținută, ceea ce s-a și întâmplat prin Ordinul ministerului educației naționale nr. 3236 din 28.02.2019 emis în aplicarea acestei sentinței civile.

Cu toate acestea, autoritatea publică recurentă a ignorat această hotărâre judecătorească definitivă, emițând un al treilea Ordin de revocare din funcție, respectiv Ordinul ministrului educației naționale nr. 3982 din 08.05.2019, după 2 luni de la emiterea Ordinul ministerului educației naționale nr. 3236 din 28.02.2019 de repunere în funcție în baza sentinței judecătorești definitive.

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele expuse în continuare.

Sintetizând circumstanțele cauzei, Înalta Curte constată că prin Ordinul nr. 4797/18.08.2015 emis de Ministrul Educației și Cercetării Științifice intimatul reclamant a fost numit în funcția de inspector școlar general la Inspectoratul Școlar Județean Arad pentru o perioadă de 4 ani, ulterior fiind emise, cu privire la acesta, trei ordine de revocare din funcție.

Astfel, prin OMEN nr. 4694/18.08.2017 s-a dispus revocarea din funcție ca urmare a neîndeplinirii, respectiv îndeplinirii necorespunzătoare, a obligațiilor prevăzute de lege și de contractul de management. Prin sentința civilă nr. 305/17.10.2017 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2017, executarea ordinului a fost suspendată până la pronunțarea instanței de fond asupra legalității acestuia. Legalitatea ordinului a făcut obiect al acțiunii judiciare promovate de către reclamant în cadrul dosarului nr. x/2017, iar prin sentința civilă nr. 128/10.05.2018 a Curții de Apel Timișoara acțiunea a fost respinsă. Împotriva acestei sentințe intimatul-reclamant a declarat recurs, care a fost respins prin decizia civilă nr. 6600/8.12.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Anterior soluționării definitive a dosarului nr. x/2017 a Curții de Apel Timișoara, dar după încetarea efectelor sentinței civile nr. 305/17.10.2017 prin care se dispusese suspendarea executării Ordinului nr. 4694/18.08.2017, recurentul-pârât a emis Ordinul nr. 3979/18.06.2018, prin care l-a revocat din nou pe intimatul-reclamant din funcția de inspector școlar general, de astă dată însă ca urmare a calificativului obținut la evaluarea anuală a activității manageriale desfășurate. Legalitatea acestui din urmă ordin a făcut obiectul acțiunii judiciare din dosarul nr. x/2018, fiind în final anulat prin sentința civilă nr. 330/14.12.2018 a Curții de Apel Timișoara, rămasă definitivă prin nerecurare. Ca urmare a acestei soluții intimatul-reclamant a fost repus în funcție prin OMEC nr. 3236/28.02.2019.

În fine, prin Ordinul Ministrului Educației Naționale nr. 3982/08.05.2019, ce face obiectul acțiunii în anulare din cauza de față, s-a dispus încetarea numirii intimatului-reclamant în funcția de inspector școlar general, motivat de faptul că a expirat durata suspendării Ordinului nr. 4694/18.08.2017, ca urmare a soluționării, la data de 10.05.2018, a acțiunii vizând legalitatea acestui ordin, în sensul respingerii acțiunii.

Practic, în perioada de după 10.05.2018 reclamantul era revocat din funcție prin două ordine diferite, pentru motive diferite, iar prin sentința civilă nr. 330/14.12.2018 a Curții de Apel Timișoara, unul din acest ordine a fost anulat, dispunându-se repunerea reclamantului în funcție.

Deși prima instanță a reținut că între efectul executoriu al primului ordin de suspendare și efectul produs de sentința civilă nr. 330/14.12.2018 are prioritate autoritatea de lucru judecat a sentinței, Înalta Curte constată că la acest moment se impune cu autoritate de lucru judecat sentința civilă nr. 128/10.05.2018 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2017, rămasă definitivă prin respingerea recursului, care consolidează legalitatea Ordinului nr. 4694/18.08.2017 de revocare a reclamantului din funcția deținută.

Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (1) și (2) și art. 8 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004, sancțiunea juridică a anulării unui act administrativ unilateral poate fi aplicată numai dacă actul respectiv are efecte vătămătoare asupra dreptului subiectiv sau interesului legitim afirmat de reclamant.

Or, această cerință nu mai este îndeplinită, atât timp cât Ordinul nr. 3982/08.05.2019, ce constituie obiect al prezentului demers judiciar, a fost emis în considerarea efectelor produse de încetarea suspendării executării Ordinului nr. 4694/18.08.2017, iar autoritatea de lucru judecat cu privire la legalitatea acestuia din urmă se impune și în ceea ce privește actele administrative emise în baza sa.

În ceea ce privește apărările formulate de intimatul-reclamant, se constată că prin întâmpinarea depusă la dosarul instanței de recurs acesta a prezentat, în esență, apărările de fond formulate în fața primei instanțe, cărora Înalta Curte le-a răspuns, implicit, în procesul de examinare a recursului declarat de pârâtă.

Față de considerentele anterior expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, se va admite recursul pârâtului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de recurentul-pârât Ministerul Educației și Cercetării împotriva sentinței nr. 291 din 30 octombrie 2019 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, în rejudecare, respinge acțiunea reclamantului A., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 21 octombrie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.