ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2919/2021

Ședința publică din data de 18 mai 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, sub nr. x/2017 la data de 13.09.2018, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale, ca, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: anularea Ordinului Ministrului Educației Naționale nr. 4697 din 18.08.2017 prin care s-a dispus revocarea sa din funcția de inspector școlar general la Inspectoratul Școlar Județean Caraș-Severin începând cu data de 04.09.2017, precum și încetarea cu aceeași dată a Contractului de management nr. x/06.09.2016, încheiat între Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice și reclamant, ca netemeinic și nelegal și, repunerea în situația anterioară emiterii acestui Ordin, în sensul reintegrării în funcția de Inspector Școlar General la Inspectoratul Școlar Județean Caraș-Severin cu plata unei despăgubiri, reprezentând suma drepturilor salariate și/sau a prestațiilor de asigurări sociale, ce s-ar fi cuvenit - indexate, majorate și reactualizate de la momentul revocării nelegale din funcție până la efectiva reîncadrare în funcția deținută, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Hotărârea instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 244 din 03.10.2018 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal s-au dispus următoarele:

"Admite cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale.

Dispune anularea Ordinului Ministrului Educației Naționale nr. 4697/18.08.2017 privind revocarea reclamantului din funcția de Inspector Școlar General al Inspectoratului Școlar al Județului Caraș-Severin.

Dispune repunerea reclamantului în situația anterioară emiterii Ordinului sus menționat, în sensul reintegrării în funcția de Inspector Școlar General al Inspectoratului Școlar Județean Caraș-Severin și, totodată, obligarea pârâtului la plata de despăgubiri echivalente drepturilor salariale ce s-ar fi cuvenit reclamantului, actualizate cu indicele de inflație, de la momentul revocării din funcție până la reîncadrarea în funcția deținută.

Dispune obligarea pârâtului la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în sumă de 650 RON."

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentințe, în condițiile art. 483 C. proc. civ., a exercitat calea de atac a recursului pârâtul Ministerul Educației Naționale și, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii recurate, iar pe fond respingerea acțiunii promovate de intimatul - reclamant.

În dezvoltarea criticilor sale, a susținut recurentul - pârât că, o primă interpretare greșită a normelor juridice făcută de instanța de fond este aceea potrivit căreia nu se verifică neîndeplinirea obligației prevăzută la punctul III din contract și anume " să respecte atribuțiile prevăzute de legislația finanțelor publice pentru ordonatorii de credite".

Or, așa cum a arătat și dezvoltat atât prin întâmpinare cât și prin note și concluzii, susține recurentul că, la nivelul instituției coordonate de către reclamant, persoana însărcinată să acorde această viză avea acordul scris al ministerului de a acorda viză CFPP emis în baza OMFP nr. 522/2003, act normativ care a fost abrogat prin OMFP nr. 923/2014, deci ordonatorul de credite, în speță reclamantul, nu a întreprins demersurile legale necesare în vederea solicitării către ordonatorul principal de credite (ministrul educației naționale) a emiterii unui nou acord pentru persoana însărcinată cu viza CFPP în condițiile noului act normativ respectiv OMFP NR. 923/2014.

Astfel, potrivit prevederilor punctului 3 "Conținutul controlului financiar preventiv", subpunctul 3.5 din OMFP 923/2014 pentru aprobarea Normelor metodologice generale referitoare la exercitarea controlului financiar preventiv și a Codului specific de norme profesionale pentru persoanele care desfășoară activitatea de control financiar preventiv propriu:

"3.5. Operațiunile ce privesc acte juridice prin care se angajează patrimonial entitatea publică se supun controlului financiar preventiv după avizarea lor de către compartimentele de specialitate juridică și financiar-contabilă. La entitățile publice unde nu sunt organizate compartimente de specialitate juridică si/sau financiar-contabilâ, controlul financiar preventiv se exercită exclusiv prin viza persoanei desemnate de conducătorul entității publice"

Potrivit prevederilor pct. 3 -Ordonanțarea cheltuielilor - paragraful 14 din OMFP nr. 1792/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice privind angajarea, lichidarea, ordonanțarea și plata cheltuielilor instituțiilor publice, precum și organizarea, evidența și raportarea angajamentelor bugetare și legale:

"Nici o ordonantare de plată nu poate fi prezentată spre semnare ordonatorului de credite decât după ce persoana desemnată să exercite controlul financiar preventiv propriu a acordat viza".

Potrivit dispozițiilor lit. B). - Controlul financiar preventiv propriu - punctul 4 Organizarea controlului financiar preventiv propriu, subpunctul 4. 2 teza -l- din OMFP 923/2014:

"4.2. Controlul financiar preventiv se exercită, prin viză, de persoane din cadrul compartimentelor de specialitate desemnate în acest sens de către conducătorul entității publice".

În consecință, ținând seama de aceste texte, rezultă indubitabil că reclamantul avea obligația expresă de a desemna persoana însărcinată să acorde viza de control financiar preventiv propriu în condițiile legii, fapt pe care acesta nu l-a dovedit, ci dimpotrivă, din afirmațiile sale conform cărora numirea persoanei responsabile cu CFPP s-a realizat de către antecesorul său în baza OMFP NR. 522/2003, act normativ care a fost abrogat prin OMFP NR. 923/2014, chiar recunoaște că nu și-a îndeplinit această obligație care decurge din calitatea sa de ordonator de credite conform lit. B), pct. 11 din contractul de management care stipulează în mod imperativ:

"B. Managerul are următoarele obligații:

8.să dea dispoziții cu caracter obligatoriu pentru personalul din subordine. sub rezerva legalității lor;

9.să aplice normele de gestiune, regulamentele de organizare și de funcționare și procedurile administrative unitare;

10.să acționeze pentru îndeplinirea prevederilor bugetului anual de venituri și cheltuieli al inspectoratului școlar, inițiind programe și măsuri eficiente pentru o bună gestiune, în condițiile reglementărilor legale în vigoare;

11.să respecte atribuțiile prevăzute de legislația finanțelor publice pentru ordonatorii de credite;"

Consideră că este irelevant faptul că solicitarea privind acordul de împuternicire a persoanei autorizate să acorde viză CFPP a fost efectuată de către antecesorul reclamantului, întrucât reclamantul avea obligația, cu prilejul ocupării funcției din care a fost revocat si implicit a dobândirii calității de ordonator de credite, de a solicita un nou acord de împuternicire a persoanei însărcinată cu acordarea vizei CFPP, în condițiile OMFP 923/2014 care a abrogat OMFP 522/2003, pentru a se asigura că plățile pe care le aprobă în calitate de ordonator de credite sunt legale si temeinice.

În aceeași ordine de idei, susține că, la nivelul reclamantului care avea si calitatea de ordonator de credite,t persoana însărcinată CFPP a acordat în 20.07.2016 si 17.08.2016 vize CFPP pe documentele de plată aprobate de către reclamant în calitatea sa de ordonator de credite. în perioada în care persoana însărcinată cu viza CFPP se afla în concediu de odihnă, emitându-se astfel, de către reclamant, documente de plată nelegale.

Faptul că viza CFPP a fost acordată în perioada în care persoana însărcinată să acorde acesta viză se afla în concediu de odihnă, reiese chiar din Nota de relații cu nr. x/21.08.2017 întocmită de către această persoană.

Cât privește emiterea acordurilor privind persoanele care acordă viză CFPP în cadrul instituțiilor din subordinea reclamantului, învederăm onoratei instanțe că reclamantul avea obligația expresă de emitere a acestor acorduri în temeiul OMFP 923/2014 - Cap. III, pct. 6. lit. b). iar în situația în care constata că, conducătorii instituțiilor din subordinea sa au emis decizii de împuternicire a unor persoane să acorde viză CFPP fără ca în prealabil emiterii deciziilor aceștia să aibă acordul prealabil al reclamantului acesta era obligat, în calitatea sa de ordonator de credite, să ia măsurile legale ce se impun împotriva conducătorilor instituțiilor din subordine care au emis decizii fără acordul prealabil al reclamantului.

Față de aceste considerente, recurentul solicită a se constata că reclamantul nu și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau în calitatea sa de ordonator de credite, stabilite prin OMFP 923/2014 și în consecință să ia act de faptul că reclamantul nu și-a îndeplinit obligația contractuală expresă prevăzută de art. 4 lit. B) pct. 11 din Contractul de management care impune reclamantului să respecte atribuțiile prevăzute de legislația finanțelor publice pentru ordonatorii de credite.

Într-o altă critică, susține recurentul că, cea de-a doua situație de interpretare sau aplicare greșită a normelor de drept material este cea legată de termenul până la care trebuia prezentat de către reclamant raportul privind starea învățământului cărăsean pentru anul școlar 2015-2016.

În acest context susține că, potrivit prevederilor art. 4, lit. B) pct. 18 din Anexa 8 la OMECTS Nr. 5557/2011 din 7 octombrie 2011 privind aprobarea Metodologiei de organizare și desfășurare a concursului pentru ocuparea funcțiilor de inspector școlar general, inspector școlar general adjunct din inspectoratele școlare și de director al casei corpului didactic care reglementează conținutul contractului de management și care se află inserat ca atare în contractul de management al reclamantului, reclamantul are obligația expresă:

"18. să prezinte anual ministrului educației și cercetării științifice starea învățământului și stadiul implementării politicii educaționale în județul/municipiul București;"

Susține recurentul că, din economia dispozițiilor normative și contractuale, invocate mai sus, rezultă fără dubiu că reclamantul avea obligația de a prezenta anual raportul privind starea învățămâmtului preuniversitar județean adică cel tărziu până la 31.12.2016, ținând seama că revocarea a intervenit ca urmare a neprezentării raportului privind starea învățământului preuniversitar cărășean pentru anul școlar 2015 - 2016.

Prin urmare, reclamantul a avut la dispoziție un termen mai mult decăt rezonabil de a prezenta ministrului educației naționale raportul privind starea învățământului preuniversitar cărășean pentru anul școlar 2015 - 2016, acesta, în schimb, nu s-a conformat acestui termen mai mult decât rezonabil pe care l-a avut la dispoziție.

Având în vedere aceste motive, solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate, respingerea acțiunii și menținerea OMEN nr. 4697/18.08.2017 ca fiind legal și temeinic.

Apărările formulate în cauză

Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare, în cadrul căreia a invocat excepția tardivității și excepția nulității recursului, solicitând astfel a se respinge recursul, în principal ca tardiv și nul pentru lipsa motivării și în subsidiar, ca nefondat și a se menține sentința recurată, ca temeinică și legală.

Răspunsul la întâmpinare

Deși i-a fost comunicată întâmpinarea intimatului - reclamant A. în termenul legal, recurentul - pârât Ministerul Educației (anterior Ministerul Educației Naționale) nu a combătut apărările acestuia în cadrul unui Răspuns la întâmpinare, astfel cum permit dispozițiile art. 471

1

alin. (4) din C. proc. civ., incidente și în cazul recursului, conform art. 490 C. proc. civ.

Procedura de soluționare a recursului

În această etapă procesuală s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

În temeiul dispozițiilor art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin Rezoluția Președintelui completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 18.05.2021, în ședință publică, cu citarea părților, când, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în conformitate cu dispozițiile art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise, reținând cauza spre soluționare pe fondul recursului ce face obiectul pricinii dedusă judecății.

Soluția și considerentele instanței de recurs

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate și a apărărilor din cadrul întâmpinării, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul Ministerul Educației Naționale este nefondat, urmând a fi respins, în considerarea următoarelor argumente:

În prealabil, în ceea ce privește excepțiile invocate de intimatul - pârât în cadrul întâmpinării, respectiv excepția tardivității și excepția nulității recursului, amintește Înalta Curte că, în privința excepției tardivității, apărătorul acestuia a renunțat la a o mai susține, în cadrul ședinței publice de la termenul de față, acest aspect fiind consemnat în practicaua prezentei hotărâri.

În ceea ce privește excepția nulității recursului, a fost soluționată de instanță în ședință publică, înainte de deschiderea dezbaterilor pe fondul recursului, în sensul respingerii acesteia, instanța apreciind că aspectele de nelegalitate invocate se încadrează în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În continuare, trecând la analizarea pe fond a recursului, sub aspectul motivului de nelegalitatea prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., conform căruia casarea hotărârii se poate cere când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, Înalta Curte nu poate reține incidența în cauză a acestuia, judecătorul de primă jurisdicție făcând o corectă interpretare și aplicare a cadrului normativ incident litigiului dedus prezentei judecăți.

În ceea ce privește prima critică a recurentului, ce se referă la obligația prevăzută la punctul III al Notificării, ce prevede ca managerul " să respecte atribuțiile prevăzute de legislația finanțelor publice pentru ordonatorii de credite", respectiv obligația contractuală prevăzută de art. 4 lit. B) pct. 11 din Contractul de management, se reproșează de către acesta faptul că intimatul - reclamant avea obligația expresă de a desemna persoana însărcinată să acorde viza de control financiar preventiv propriu în condițiile legii, apreciindu-de ca fiind irelevant faptul că solicitarea privind acordul de împuternicire a persoanei autorizate să acorde viză CFPP a fost efectuată de către antecesorul reclamantului, întrucât reclamantul avea obligația de a solicita un nou acord de împuternicire a persoanei însărcinată cu acordarea vizei CFPP în condițiile OMFP nr. 923/2014 cu prilejul ocupării funcției și implicit a dobândirii calității de ordonator de credite, mai ales că persoana însărcinată să acorde această viză avea acordul scris al ministerului de a acorda viză CFPP emis în baza unui ordin, respectiv a Ordinului nr. 522/2003, ce a fost abrogat prin OMF nr. 923/2014.

Această critică nu poate fi reținută de către instanța de control judiciar, deoarece, analizându-se conținutul Deciziei nr. 127/24.02.2016 (dosar de fond) se constată că aceasta a avut ca temei nu doar OMFP nr. 522/2003, dar și OMFP nr. 923/2014, în vigoare la momentul emiterii deciziei, de vreme ce fusese adoptat cu circa doi ani înainte, respectiv în anul 2014.

Ori, în condițiile în care, la momentul numirii intimatului - reclamant în funcția de inspector general școlar al Inspectoratului Școlar Județean Caraș -Severin, începând, cu data de 31.08.2016, respectiv la momentul perfectării contractului de management, 06.09.2016, exista deja, încă din data de 24.02.2016 o persoană desemnată a exercita controlul financiar preventiv, și anume doamna B., prin Decizia nr. 127/24.02.2016, critica recurentului este nefondată, neexistând nici o normă legală care să-i impună intimatului - reclamant ca, la momentul numirii sale, să procedeze la emiterea unei noi decizii similare, Decizia nr. 127/24.02.2016 producându-și efectele și după numirea reclamantului în funcție.

Nu poate fi reținută nici critica conform căreia, "la nivelul reclamantului, care avea și calitatea de ordonator de credite, persoana însărcinată CFPP a acordat în data de 20.07.2016 și 17.08.2016 vize CFPP în perioada în care aceasta se afla în concediu de odihnă", raportat la faptul că reclamantul a fost numit ulterior în funcția de inspector general școlar, respectiv în data de 31.08.2016, contractul de management din care izvorăște acestă obligație prevăzută la art. 4 lit. B) pct. 11, fiind perfectat la data de 06.09.2016, judicios reținând instanța de primă jurisdicție că aceste neregularități nu pot fi sub nici o formă imputate reclamantului, care le acea dată nu ocupa încă respectiva funcție și implicit calitatea de ordonator de credite.

Așadar, în acord cu instanța de fond și instanța de control judiciar constată că, în speță contractul de management perfectat la 06.09.2016 nu poate constitui temei valabil pentru antrenarea răspunderii contractuale a managerului pentru nereguli la legislația finanțelor publice petrecute anterior acestei date și chiar anterior numirii în funcția de inspector general școlar a reclamantului, respectiv la data de 20.07.2016 și 17.08.2016.

Referitor la neîndeplinirea de către intimatul - reclamant a aceleiași obligații contractuale de la art. 4 lit. B) pct. 11 din contractul de management, pentru neemiterea de către reclamant, în calitatea sa de inspector general școlar, a acordurilor pentru persoanele care exercită controlul financiar preventiv în cadrul entităților din subordine, potrivit prevederilor din Normele generale aprobate prin OMFP nr. 923/2014, reține Înalta Curte că instanța de fond, făcând o judicioasă interpretare a dispozițiilor art. 6 Capitolul III privind " Numirea, suspendarea, schimbarea sau destituirea persoanelor desemnate să exercite activitate de control financiar preventiv propriu", ce reglementează în concret procedura numirii persoanelor desemnate să exercite controlul financiar preventiv la nivelul entităților publice subordonate Inspectoratului Județean Școlar Caraș-Severin, în mod corect a constatat că, pentru numirea persoanelor cu această atribuție de serviciu este absolut necesar ca entitățile aflate din subordinea entității publice ierarhic superioare ce emite acordul de numire să efectueze o solicitare scrisă de acest fel, însoțită de înscrisurile expres menționate, către această entitate ierarhic superioară, iar recurentul - pârât nu a făcut dovada că aceste acorduri ar fi și fost solicitate în scris de către entitățile din subordinea ISJ Caraș-Severin și că ar fi fost ignorate și nesoluționate de entitatea ierarhic superioară, respectiv de inspectoratul al cărui conducător a fost intimatul - reclamant, prin urmare pretinsa neîndeplinire a obligației imputate acestuia, este nefondată.

Instanța de control judiciar nu poate reține nici critica conform căreia prima instanță ar fi interpretat greșit art. 4 lit. B) punctul 18 din Anexa 8 la OMECTS nr. 5557/2011 din 07 octombrie 2011 privind aprobarea Metodologiei de organizare și desfășurare a concursului pentru ocuparea funcțiilor de inspector școlar general, inspector școlar general adjunct din inspectoratele școlare și de director al casei corpului didactic, ce reglementează obligația reclamantului "18. să prezinte anual ministrului educației și cercetării științifice starea învățământului și stadiul implementării politicii educaționale în județul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ./municipiul București;"

În cadrul acestei critici recurentul susține că, raportat la dispozițiile anterior menționate, " reclamantul avea obligația de a prezenta anual raportul privind starea învățământului preuniversitar județean, adică cel târziu până la 31.12.2016".

Ori, raportat la înscrisurile existente la dosarul de fond, si această susținere a recurentului este una nefondată, în condițiile în care reclamantul a făcut dovada întocmirii respectivului Raport intitulat " Starea învățământului preuniversitar din Județul Caraș-Severin An școlar 2015-2016", acesta fiind înregistrat la ISJ Caraș Severin la data de 07.09.2016 și făcut public, conform legii, și pe site-ul instituției, reprezentanții ministerului ridicând copii de pe acest raport în luna mai 2017, aspecte necontestate de recurentul-pârât.

Prin publicarea respectivului raport pe site-ul instituției rezultă cu evidență că autoritatea pârâtă a avut cunoștință de conținutul acestui act, împrejurarea că intimatul-reclamant nu a făcut dovada comunicării acestui raport către minister neavând vreo consecință.

Deopotrivă, constată Înalta Curte că, deși recurentul consideră că reclamantul a încălcat, prin neprezentarea raportului privind starea învățământului - și obligația de a transmite la termenele solicitate informările către MEN, în cauza nu s-a probat că i-ar fi fost solicitată reclamantului într-un termen anume de către pârât prezentarea acestui raport și, chiar dacă legea nu face vorbire despre o solicitare prealabilă din partea MEN pentru prezentarea acestui raport, în mod corect a apreciat judecătorul fondului că nu se poate reține că finalitatea cunoașterii acestui raport de MEN nu a fost atinsă, cât timp el a fost făcut public prin publicarea pe site-ul ISJ Caraș-Severin, putând fi cunoscut conținutul sau printr-o simplă accesare a site-ului instituției.

În condițiile în care recurentul - pârât a prezentat la rându-i Parlamentului, conform art. 94 alin. (2) lit. v) din Lg. nr. 1/2011, raportul privind starea învățământului preuniversitar din România pe anul școlar 2015-2016, înseamnă că au fost cunoscute de MEN toate rapoartele din județele țării, pe baza cărora a elaborat raportul de țară.

Or, față de toate aceste argumente, nu se poate reține o neîndeplinire a obligației reclamantului prevăzută de art. 4 litB pct. 18 corelat cu pct. 20 din contractul de management, cât timp raportul privind starea învățământului în județul Caraș-Severin pentru anul școlar 2015-2016 a fost elaborat, înregistrat la 07.09.2016 la ISJ Caraș-Severin și făcut public, fiind, deci, cunoscut oricui și opus și pârâtului MEN, prin postarea sa pe site-ul instituției,finalitatea legii și a prevederii contractuale fiind atinsă.

Așadar, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile formulate sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, nesuspectibilă de reformare pe calea prezentului recurs.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru aceste considerente, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Educației (anterior Ministerul Educației Naționale, respectiv Ministerul Educației și Cercetării), ca nefondat.

Totodată, raportat la dispozițiile art. 453 alin. (1) din C. proc. civ. și la soluția ce se preconizează, fiind în culpă procesuală, urmează a fi obligat recurentul - pârât Ministerul Educației (anterior Ministerul Educației Naționale, respectiv Ministerul Educației și Cercetării), ca " parte care pierde procesul", la plata sumei de 1500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimatul-reclamant A., constând în onorariu de avocat, conform chitanței de plată nr. x din data de 12.05.2021 și facturii fiscale nr. x din aceeași dată, atașate în original la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Educației (anterior Ministerul Educației Naționale, respectiv Ministerul Educației și Cercetării) împotriva sentinței civile nr. 244 din 3 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurentul -pârât la plata sumei de 1500 Ron, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimatul -reclamant.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 18 mai 2021.