ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4358/2023

Ședința publică din data de 5 octombrie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 21.04.2021, sub nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației și Cercetării, anularea Ordinului MEC nr. 3120/14.01.2021 privind încetarea numirii acestuia, prin detașare în interesul învățământului, în funcția de inspector școlar general la Inspectoratul Școlar Județean Brăila, repunerea părților în situația anterioară prin reintegrarea sa în funcția deținută anterior și obligarea pârâtului la plata diferențelor dintre drepturile cuvenite pentru funcția de inspector școlar general și cele efectiv încasate în perioada cuprinsă între data eliberării din funcția menționată și data reluării atribuțiilor de serviciu la ISJ Brăila, suspendarea Ordinului contestat, în conformitate cu disp. art. 15 din Legea nr. 554/2004, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 34/2022 din 3 martie 2022, Curtea de Apel Galați a respins cererea de anulare, ca nefondată.

Împotriva sentinței de fond a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea cererii de anulare a Ordinului MEC nr. 3120 din 14.01.2021 așa cum a fost formulată, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul litigiu.

În motivarea recursului, a arătat, în esență, următoarele:

a)Un prim motiv de nelegalitate al sentinței recurate îl constituie încălcarea și aplicarea eronată a dispozițiilor legale în privința emiterii, respectiv a motivării actului administrativ

În analiza motivului de nelegalitate invocat prin acțiunea introductivă în sensul că Ordinul MEC nr. 3120/14.01.2021 nu este motivat în fapt și în drept, instanța de fond a reținut că, la rândul lor ordinele de numire în funcția de inspector școlar prin detașare în interesul învățământului acceptate de către reclamant nu conțin o motivare suplimentară în afara dispozițiilor Legii nr. 1/2011 și din această perspectivă, argumentul nemotivării actului subsecvent, de încetare a detașării în interesul învățământului nu poate fi reținut, instanța apreciind că cerința motivării atât în fapt și în drept a Ordinului contestat este satisfăcută în aceeași manieră în care au fost motivate și ordinele de detașare în interesul învățământului nr. 4785 din 19 august 2019 și nr. 5118 din 14 august 2020, astfel că apărarea reclamantului sub acest aspect nu este fondată.

Această reținere este total eronată. În opinia recurentului-reclamant, ordinul contestat nu corespunde exigențelor legislative de claritate, precizie, previzibilitate și predictibilitate ale actului administrativ.

Faptul neatacării celorlalte ordine de numire a sa în funcția de inspector general școlar în cadrul ISJ Brăila, nu poate fi considerat un fine de neprimire care să ducă la respingerea de plano a acțiunii pentru acest motiv.

Arată că a învestit instanța de judecată cu analiza legalității emiterii ordinului și nu a oportunității emiterii acestuia.

Motivarea în fapt a ordinului trebuie să cuprindă în mod concret considerentele care au condus la emiterea acestuia, pentru a se asigura o informare corectă atât a recurentului cât și a instanței de judecată. Ținând cont că a fost vizat în mod direct de măsura dispusă prin ordin, apreciază că se impunea să cunoască motivul emiterii lui.

Lipsa motivării încetării mandatului recurentului din funcția de inspector școlar general, echivalează cu inexistența vreunui motiv temeinic care să justifice emiterea ordinului.

În ceea ce privește reținerea instanței că măsura detașării poate înceta oricând din inițiativa persoanei competente care poate desemna în condițiile legii o altă persoană pentru restul perioadei rămase, susține că, într-adevăr, detașarea poate înceta și înainte de termenul fixat prin ordinul de numire, respectiv până la sfârșitul anului școlar 2020 - 2021, însă, încetarea nu poate opera intempestiv fără niciun fel de justificare.

Din această perspectivă apreciază că au fost încălcate dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, ordinul contestat fiind emis de intimat cu exces de putere.

Recurentul-reclamant face trimitere și la cele reținute în cauza C509/1993, respectiv că o detaliere a motivelor este necesară și atunci când instituția emitentă dispune de o largă putere de apreciere întrucât motivarea conferă actului transparența, putându-se verifica în acest fel dacă actul este corect fundamentat.

În contextul în care ordinul în discuție a fost emis imediat după schimbarea Guvernului României, singurul motiv ce stă la baza emiterii acestuia apare ca fiind unul politic, legat de apartenența politică a actualului inspector general școlar, demonstrat de altfel prin acțiunea noului inspector școlar general de a demite directorii unităților de învățământ pe motive politice, așa cum rezultă din toate înscrisurile depuse la dosar care atestă activitatea noului inspector din perioada ulterioară numirii sale.

Mai arată că motivarea actului administrativ este imperios necesară cu atât mai mult cu cât numirea unei alte persoane pe aceeași funcție s-a efectuat tot prin detașare și tot în interesul învățământului.

În ceea ce privește temeiul de drept, recurentul-reclamant arată că toate actele normative indicate în preambulul Ordinului nr. 3120/14.01.2021 fac referire la competențele și atribuțiile Ministerului și nicidecum la temeiul de drept ce a stat la baza deciziei intimatului de încetare a numirii recurentului.

Chiar dacă responsabilitatea de numire aparține Ministerului, aceasta trebuie exercitată cu respectarea dispozițiilor legale și nu cu exces de putere. Competența/atribuția ministerului de a emite ordine nu este absolută, ce operează de drept, care poate interveni oricând și oricum, fără o justificare temeinică, fără un motiv temeinic. În cauză, nu s-a împlinit condiția necesară pentru încetarea mandatului recurentului (respectiv până la organizarea concursului de către Ministerul Educației) și nici nu s-a împlinit termenul stabilit în mod expres în cuprinsul actului administrativ (sfârșitul anului școlar 2020 - 2021).

b)Un alt motiv de nelegalitate al sentinței recurate îl constituie interpretarea dispozițiilor Ordonanței Guvernului nr. 137/2000 în privința modalității discriminatorie de emitere a Ordinului contestat, din prisma existenței unei distincții între persoane, fără a exista o justificare obiectivă și rezonabilă în acest sens.

Deși instanța reține că există un tratament diferențiat, manifestat prin încetarea detașării, totuși, apreciază că nu s-a dovedit existența unui raport de cauzalitate între criteriul de discriminare invocat de reclamant ca fiind apartenența politică a noului inspector general, și nici nu s-a dovedit că scopul acestei măsuri de încetare a detașării ar fi fost înlăturarea dreptului său de a munci ori de a ocupa funcția de inspector școlar general, concluzionând că nu a fost supus nici unei discriminări.

Jurisprudența națională a statuat că este necesară îndeplinirea a două condiții pentru a fi în prezența unei situații de discriminare, și anume existența unei diferențe de tratament și lipsa unei justificări obiectivă și rezonabilă.

Prima condiție - existența diferenței de tratament - este îndeplinită, de vreme ce, pe funcția ocupată de recurent a fost numită o altă persoană, tot prin detașare și tot în interesul învățământului, instituindu-se astfel un privilegiu în persoana acesteia.

Și cea de-a doua condiție este îndeplinită, în condițiile în care schimbarea intervenită este lipsită de o justificare obiectivă și rezonabilă.

Schimbarea nu a fost decât una politică, în fapt, fiind discriminat prin prisma apartenenței sale politice.

c)În ceea ce privește cel de-al treilea motiv de nelegalitate al ordinului, arată că instanța de fond a făcut o interpretare eronată a dispozițiilor legale privind comunicarea actului administrativ și momentul de la care acesta își produce efectele față de destinatarul acestuia

Deși reține succesiunea momentelor de emitere și comunicare a actului administrativ, respectiv că ordinul a fost emis în data de 14 ianuarie 2021, a fost comunicat la ISJ Brăila prin fax, la data de 15 ianuarie 2021, în afara orelor de program și a fost comunicat recurentului în data de 19 ianuarie 2021, dată la care se afla în concediu medical, instanța concluzionează în mod eronat că apărările sale sunt nefondate și nu au legătură cu legalitatea emiterii acestui act administrativ și nici cu legalitatea comunicării către recurent.

Or, în condițiile în care la data comunicării prin e-mail a ordinului, respectiv în data de 19.01.2021 se afla în concediu medical și acesta și-a produs efectele juridice chiar anterior comunicării către recurent, respectiv începând cu data de 18.01.2021, reținerea instanței este nefondată.

Chiar și referirea la dispoziția nr. x/ID1305-9/18.01.2021 este eronată având în vedere că aceasta a fost contestată și formează obiectul dosarului nr. x/2021, înregistrat pe rolul Tribunalului Brăila, fiind o dovadă în plus că ordinul și-a produs efecte anterior comunicării recurentului cu ignorarea stării de incapacitate temporară de muncă în care raportul de muncă este suspendat.

În plus a fost ignorat principiul conform căruia actele administrative produc efecte juridice numai pentru viitor, deci din momentul în care au fost aduse la cunoștință ele neputând astfel retroactiva, ceea ce în prezenta cauză din materialul probator rezultă contrariul.

Încetarea detașării putea să-și producă efectele la momentul încetării stării de incapacitate temporară de muncă și nu în perioada suspendării cum s-a întâmplat în prezenta cauză, Ordinul nr. 3120/2021 și-a produs efecte juridice încă de la data de 18.01.2021, când a fost preluat în schema de personal, de către Colegiul Național Nicolae Bălcescu, cu ignorarea totală a efectelor instituției suspendării.

Prin urmare, apreciază că a făcut dovada deplină a nelegalității Ordinului nr. 3120/2021, iar instanța de fond a pronunțat o sentință nelegală, impunându-se reformarea acesteia în sensul solicitat.

Legal citat, intimatul-pârât Ministerul Educației și Cercetării nu a formulat întâmpinare în dosarul de recurs.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

În ceea ce privește principala critică adusă soluției pronunțate de prima instanță, prin care recurentul-reclamant a reiterat argumentul nemotivării actului administrativ contestat, Înalta Curte constată că această critică este neîntemeiată.

În controlul exercitat asupra actului administrativ dedus judecății, instanța de contencios administrativ are de verificat conformitatea acestuia cu legea și respectarea în conduita autorității emitente a justului echilibru între dreptul subiectiv și/sau interesul legitim privat pretins vătămat și interesul public pe care autoritățile publice sunt chemate să-l ocrotească.

Numai în măsura în care probele cauzei conduc către concluzia ruperii acestui echilibru, printr-o exercitare abuzivă, excesivă a dreptului de apreciere a autorității publice se poate vorbi despre un exces de putere în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 sau despre o deturnare a scopului legii în sensul de "fraudă de lege".

Recurentul-reclamant prin acțiunea dedusă judecății invocă nelegalitatea actului de revocare pe motiv că nu sunt evidențiate împrejurările care să justifice această măsură.

Verificarea vizează așadar, temeiurile și efectele ordinului contestat prin prisma unui echilibru rezonabil între interesul public și cel privat.

Tocmai de aceea amploarea și detalierea motivării unui act administrativ se analizează în raport de natura acesteia și cu circumstanțele cauzei.

Din această perspectivă sentința recurată este la adăpost de orice critică deoarece prima instanță a analizat temeiurile și efectele măsurii precum și vătămarea invocată de reclamant prin prisma faptului că acesta a fost numit în funcția de inspector școlar general, prin detașare în interesul învățământului, în baza Ordinului MEC nr. 4785/19.08.2019 și ulterior a Ordinului MEC nr. 5118/14.08.2020, iar prin Ordinul MEC nr. 3120/14.01.2021 s-a dispus încetarea numirii din funcție, ordin emis de către ministrul educației, în conformitate cu art. 15 alin. (3) din H.G. nr. 24/2020 privind organizarea și funcționarea Ministerului Educației și Cercetării, în vigoare în perioada de referință, potrivit căruia, "(3) În exercitarea atribuțiilor ce îi revin, ministrul educației și cercetării emite ordine și instrucțiuni, în condițiile legii", precum și în conformitate cu dispozițiile art. 20 alin. (3)-(4) din Metodologia de organizare și desfășurare a concursului pentru ocuparea funcțiilor de inspector școlar general, inspector școlar general adjunct din inspectoratele școlare și de director al casei corpului didactic aprobată prin OMEC nr. 3992/2020, potrivit cărora, "(3) Ministerul educației și cercetării poate dispune încetarea detașării în funcția de inspector școlar general, inspector școlar general adjunct din inspectoratul școlar și de director al casei corpului didactic la o dată anterioară expirării termenului detașării. (4)Eliberarea din funcția de inspector școlar general, inspector școlar general adjunct din inspectoratele școlare și de director al casei corpului didactic se face de către ministrul educației și cercetării, în condițiile legii".

Din perspectiva cerinței motivării actului administrativ, Înalta Curte reține că numirea și eliberarea din funcția de inspector școlar general intră în competența exclusivă acordată de lege ministrului educației, în vederea organizării și funcționării în bune condiții a ministerului și a inspectoratelor școlare județene.

Înalta Curte observă că, în cauză, este vorba de o detașare în interesul învățământului, reglementată de Legea nr. 1/2011, ceea ce înseamnă că reclamantul nu a ocupat funcția de inspector școlar general prin concurs în care să i se fi verificat cunoștințele și competențele profesionale. A fost numit pe baza prerogativelor ministrului educației și în considerarea unor calități personale, pe baza încrederii acordate de ministrul educației la data respectivă și de aceea, nici încetarea detașării din funcție nu poate fi supusă unui regim juridic identic cu numirea în funcție pe bază de concurs.

Conform principiului simetriei actelor juridice, organul care numește o persoană într-o funcție publică, având putere discreționară în acest sens, are dreptul de a o elibera din acea funcție, bucurându-se de aceeași marjă largă de apreciere. Atât timp cât numirea în funcția de inspector școlar general s-a dispus printr-un act administrativ care nu cuprinde motivele de fapt care sprijină această decizie, eliberarea din funcție/încetarea detașării în funcție, cum este cazul în speță, nu se poate dispune în condiții diferite, mai stricte decât cele avute în vedere la ocuparea funcției.

Împrejurarea că prin Ordinul MEC nr. 5118/14.08.2020 se reglementează durata detașării reclamantului "până la organizarea concursului de către Ministerul Educației și Cercetării, dar nu mai târziu de sfârșitul anului școlar 2020-2021, (...)", nu înseamnă că i se poate restrânge ministrului educației posibilitatea de a lua măsuri pentru eficientizarea activității Inspectoratului Școlar Județean chiar și prin dispunerea încetării detașării din funcție a inspectorului școlar general înainte de expirarea perioadei menționate, decizia de încetare a detașării fiind una de oportunitate, iar în acest caz anularea actului poate interveni numai în situația în care dreptul de apreciere a fost exercitat cu exces de putere, ceea ce în speță nu s-a demonstrat.

În consecință, sunt nefondate criticile de nelegalitate formulate de recurentul-reclamant, vizând lipsa motivării Ordinului MEC nr. 3120/14.01.2021 privind încetarea numirii acestuia, prin detașare în interesul învățământului, în funția de inspector școlar general la Inspectoratul Școlar Județean Brăila.

În ceea ce privește argumentele recurentului-reclamant subsumate greșitei interpretări de către judecătorul fondului a dispozițiilor O.G. nr. 137/2000, Înalta Curte constată că și acestea au un caracter nefondat.

Deși recurentul-reclamant insistă că sunt îndeplinite condițiile impuse de lege pentru a fi în prezența unei situații de discriminare, Înalta Curte observă că în cauză recurentul-reclamant nu a dovedit nici existența raportului de cauzalitate între criteriul de discriminare invocat de acesta ca fiind apartenența politică a succesorului său în postul de inspector școlar general și tratamentul diferențiat și nici că scopul acestei măsuri de încetare a detașării ar fi fost înlăturarea dreptului său de a munci ori de ocupa funcția de inspector școlar general.

În acest context, în mod corect a reținut instanța de fond că simpla susținere a reclamantului că în locul său a fost detașată o altă persoană, membru PNL, nu este de natură a conduce la concluzia că a fost discriminat și, prin urmare, criticile recurentului-reclamant pe acest aspect sunt nefondate.

În fine, contrar susținerilor recurentului-reclamant, instanța de fond a făcut o corectă interpretare și a dispozițiilor legale privind comunicarea actului administrativ și momentul de la care acesta își produce efectele față de destinatarul acestuia.

Din probatoriul administrat în cauză, reiese că ordinul a fost emis la data de 14.01.2021, recurentul-reclamant a beneficiat de concediu medical începând cu data de 15.01.2021, iar ordinul i-a fost comunicat în data de 19.01.2021, în perioada concediului medical.

Contrar susținerilor recurentului-reclamant, care afirmă că încetarea detașării putea să-și producă efectele la momentul încetării stării de incapacitate temporară de muncă și nu în perioada suspendării, Înalta Curte reține, pe de o parte, că, prin Decizia nr. 91/ID130509/18.01.2021, a încetat contractul individual de muncă nr. x/02.11.2020 încheiat de reclamant cu Inspectoratul Școlar Județean Brăila și nu prin Ordinul MEC nr. 3120/14.01.2021, iar pe de altă parte, că nu sunt incidente dipozițiile legale privind suspendarea de drept a contractului individual de muncă ca urmare a incapacității de muncă temporară, întrucât, prin încetarea detașării, reclamantul a revenit la catedra rezervată pe care este titular, astfel că această suspendare de drept își produce efectele doar în raport cu unitatea școlară aferentă catedrei și nicidecum asupra detașării.

În egală măsură, Înalta Curte reține că simpla susținere a recurentului că ar fi contestat Decizia nr. 91/ID130509/18.01.2021 în cadrul dosarului nr. x/2021 al Tribunalului Brăila, nu este suficientă, în lipsa unor dovezi în acest sens, respectiv a unui extras de pe portalul instanței privind existența dosarului și a soluției pronunțate.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondat, recursul formulat de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 34/2022 din 3 martie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 5 octombrie 2023.