ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3428/2020
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3428/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".
Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 112 din data de 06 iunie 2019, pronunțată în dosar nr. x/2018, a admis acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale, astfel cum a fost ulterior completată și precizată și în consecință: a anulat hotărârea Comisiei de Contestații comunicată reclamantului cu adresa nr. x/27.03.2018 și raportul aferent; a anulat rezultatul acordat în urma evaluării activității manageriale desfășurate de reclamant în anul școlar 2016-2017, în calitate de inspector școlar general la Inspectoratul Școlar Județean Brăila; a luat act de renunțarea reclamantului la capătul de cerere referitor la refacerea procedurii de evaluare; a anulat O.M.E.N. nr. 3898/05.06.2018 privind încetarea contractului de management educațional nr. x/19.08.2015; a obligat pârâtul la plata către reclamant a diferențelor dintre drepturile cuvenite pentru funcția de inspector școlar general și cele efectiv încasate în perioada cuprinsă între data eliberării din funcția de inspector școlar general al Inspectoratului Școlar General al județului Brăila și data reluării atribuțiilor de serviciu la ISJ Brăila; a constatat suspendarea de drept a executării O.M.E.N. nr. 3898/05.06.2018 până la rămânerea definitivă a hotărârii, și a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 2586 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în contravaloare servicii fotocopiere înscrisuri doveditoare, 1086 RON și onorar avocat, 1500 RON, redus, conform dispozițiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, pârâtul MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE, actual MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și respingerea cererii de chemare în judecată, ca nefondată.
În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 8 al art. 488 C. proc. civ., recurentul-pârât a relevat, pe scurt, situația în fapt în cauză, în referire la cererea introductivă de instanță și sentința atacată, și, în dezvoltarea motivelor de recurs, a invocat, în esență, următoarele:
În mod eronat instanța de fond a reținut din dezbaterile orale că ministerul nu a oferit nicio justificare pentru nefinalizarea evaluării de către prima comisie de evaluare atâta timp cât, a arătat argumentat, prin documente emise de Secretarul de Stat pentru învățământ preuniversitar, motivele care au impus schimbarea primei comisii, care, în intervalul de timp de aproape 3 luni nu a reușit să finalizeze decât o parte din evaluările activității de inspector școlar general, inspector școlar general adjunct și directori ai Casei Corpului Didactic din județele alocate pentru efectuarea evaluărilor.
Tot eronat, susține recurentul-pârât, în considerentele sentinței instanța a reținut că nu s-a avut în vedere de către cea de-a doua comisie de evaluare, autoevaluarea și documentele depuse de fiecare persoană evaluată, total neadevărată, având în vedere că cea de-a doua comisie de evaluarea preluat toate documentele de la prima comisie și a solicitat persoanelor supuse evaluării să retransmită o nouă fișă de evaluare, așa cum rezultă atât din apărările părților, cât și din documentele aflate la dosarul de fond.
Recurentul- pârât a mai subliniat că Secretarul de Stat pentru învățământ preuniversitar nu a refuzat să aprobe rezultatele evaluării primei comisii de evaluare, exercitând un act discreționar, așa cum reține instanța, întrucât prima comisie nu a finalizat evaluarea, deci, nu avea ce să aprobe sau să refuze la aprobare.
În ceea ce privește motivația numirii unei comisii unice, și nu a mai multor comisii, recurentul arată că aceasta este dată de faptul că nu toate comisiile au fost în situația comisiei care a avut, printre altele, în faza de evaluare, județul Galați, unele comisii finalizând evaluările și, în aceste condiții, nu a fost nevoie de o nouă comisie. Cea de-a doua comisie a avut de realizat evaluarea doar la un număr redus de inspectori școlari generali și generali adjuncți sau directori ai Casei Corpului Didactic. Așadar, nu exista nicio justificare logico- juridică care să justifice numirea mai multor comisii, doar pentru că așa prevede art. 6 din O.M.E.N. nr. 4315 din 11 august 2014 pentru aprobarea Metodologiei privind evaluarea activității manageriale desfășurate de către inspectorii școlari generali, inspectorii școlari generali adjuncți din inspectoratele școlare și directorii Casei Corpului Didactic.
În fine, a mai susținut recurentul-pârât, o altă concluzie fără fundament este și cea potrivit căreia, faptul că, prin modul de soluționare realizat de comisia de contestații, menținând calificativul stabilit de comisia de evaluare, ar rezulta un caracter formal al analizei, apreciere pe care o consideră lipsită de raționament, și care nu se poate baza doar pe nemulțumirea reclamantului pentru faptul că a fost respinsă și pe o simplă speculație a instanței care preia, ad litteram, susținerile acesteia.
În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.
Fiind luată în examinare cu prioritate, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. excepția nulității recursului invocată prin întâmpinare, din perspectiva nemotivării căii de atac, Înalta Curte urmează să o admită și să constate nulitatea recursului, având în vedere următoarele considerente:
Prin dispozițiile din C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege, legalitatea căilor de atac fiind un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.
Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată în termenul și condițiile prevăzute de lege, numai pentru motivele expres și limitativ reglementate prin dispozițiile art. 488 pct. 1 - 8 C. proc. civ., norme imperative, de ordine publică.
Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și ale art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., republicat:
"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:
d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".
(3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.". Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că:
"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs.", iar art. 470 alin. (5) arată că:
"În cazul în care termenul pentru exercitarea apelului curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii, motivarea apelului se va face într-un termen de aceeași durată, care curge, însă, de la data comunicării hotărârii."
Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:
"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).", iar conform art. 489 alin. (2) "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".
Deși nu se prevede în mod expres, este fără dubiu că pentru a putea fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., criticile formulate trebuie să vizeze argumentele reținute de instanță în justificarea soluției pronunțate, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.
Or, în cauză, se constată că, prin cererea de recurs formulată, recurentul-pârât, deși a indicat drept motiv de recurs cazul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în dezvoltarea criticilor formulate nu dezvoltă în concret critici de nelegalitate, astfel cum impun dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., și nici nu a formulat vreo critică susceptibilă de încadrare, din oficiu, în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.
Din dezvoltarea motivelor formulate, rezultă că recurentul aduce critici modului în care curtea de apel a apreciat probatoriul, raportat la circumstanțele de fapt ale cauzei, fără a dezvolta aspecte care să vizeze nelegalitatea sentinței civile recurate.
Cerința legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate, limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. întrucât, potrivit legii, nu orice nemulțumire a părții poate duce la casarea unei hotărâri.
În condițiile arătate, susținerile recurentului- pârât nu permit analizarea sentinței atacate din perspectiva niciunui motiv de casare din cele prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., această neregularitate a cererii de recurs fiind sancționată cu nulitatea căii de atac.
Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., republicat:
"Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.
Astfel, recurentul a dedus judecății aspecte de netemeinicie, criticile sale vizând aspecte de fapt și modalitatea în care a fost evaluat probatoriului de către instanță în ceea ce privește rezultatele evaluării primei comisii de evaluare și evaluarea realizată de cea de-a doua comisie, ori modul de soluționare de comisia de contestații.
Așa fiind, se constată că aspectele deduse judecății prin intermediul căii extraordinare de atac a recursului nu se circumscriu cazurilor expres reglementate de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1- 8 C. proc. civ., fiind, în realitate, critici de netemeinicie, împrejurare ce echivalează cu nemotivarea recursului.
Întrucât în calea de atac extraordinară a recursului nu are loc o devoluare a fondului cauzei, obiect al judecății fiind exclusiv legalitatea hotărârii atacate, iar memoriul de recurs formulat de pârâtul Ministerul Educației și Cercetării nu conține critici propriu-zise împotriva hotărârii atacate, sancțiunea care intervine este nulitatea recursului, neexistând și nici motive de ordine publică, care să poată fi examinate din oficiu de către instanța de recurs.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că motivele de recurs formulate de recurentul- pârât nu îndeplinesc condiția prevăzută de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., întrucât nu pot fi încadrate în motivele de recurs prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ. și cum, în cauză, nu pot fi reținute motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută într-o asemenea situație de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., respectiv, aceea a nulității recursului, admițând excepția cu acest obiect invocată prin întâmpinare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepția nulității recursului, invocată prin întâmpinare.
Constată nulitatea recursului declarat de recurentul-pârât MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII împotriva sentinței civile nr. 112 din 06 iunie 2019, a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 iulie 2020.