ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4796/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale, anularea Ordinului Ministrului Educației Naționale nr. 4706/18.08.2017 și a Notificării x/18.08.2017, precum și suspendarea executării acestor acte până la soluționarea definitivă a cauzei.

Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 72 din 26 aprilie 2018, a admis acțiunea formulată de reclamant și, în consecință, a anulat O.M.E.N. nr. 4706/18.08.2017 și Notificarea x/18.08.2017.

Totodată, a constatat prelungită de drept măsura suspendării executării O.M.E.N. nr. 4706/18.08.2017 și a Notificării x/18.08.2017, până la soluționarea definitivă a cauzei.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Educației Naționale, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul-pârât a susținut, în esență, că hotărârea atacată a fost dată cu interpretarea și aplicarea greșită a prevederilor din contractul de management.

Contrar celor reținute, a susținut că reclamantul nu și-a îndeplinit obligația contractuală prevăzută de art. 4, lit. B), pct. 18 din Contractul de management nr. x/06.09.2016, în sensul de a prezenta autorității pârâte Raportul privind starea învățământului la nivelul județului Vrancea.

Or, intimatul-reclamant avea obligația expresă de a prezenta anual instituției starea învățământului și stadiul implementării politicii educaționale în județul respectiv, faptul că acesta ar fi postat pe site-ul instituției pe care o coordona un raport din care să rezulte starea învățământului nu este de natură a face dovada îndeplinirii respectivei obligații contractuale.

Totodată, a susținut că intimatul-reclamant nu a făcut dovada că ar fi publicat declarațiile de avere la zi, adică cele aferente anului 2016 și la secțiunea prevăzută de Memorandumul Guvernului României pentru creșterea transparenței și standardizarea afișării informațiilor de interes public, aprobat în 02.03.2016, făcând trimitere, în acest sens, la extrasele de pe site-ul inspectoratului școlar județean.

Astfel, a apreciat că prima instanță a interpretat și aplicat în mod eronat atât prevederile art. 4, lit. B), pct. 19 din contractul de management, cât și dispozițiile art. 1 pct. 31 din Legea nr. 176/2010, precizând că în mod greșit s-a reținut faptul că doar intimatul-reclamant are funcție de conducere și control, așa încât doar acesta avea obligația publicării declarației de avere și cea de interese, or, la nivelul inspectoratului școlar mai există și funcțiile de inspector școlar general adjunct, care sunt tot funcții de conducere îndrumare și control.

Potrivit recurentului, nu sunt dovedite nici cele reținute de prima instanță cu privire la faptul că reclamantul ar fi avut o colaborare bună cu instituțiile de la nivel județean, în acest sens a făcut trimitere la Adresa Prefectului Județului Vrancea nr. 11787/28.08.2017, din care rezultă că Inspectoratul Școlar Județean Vrancea nu a transmis către prefectură situația centralizatoare cu numărul de unități de învățământ care au probleme de natură funcțională sau nu au autorizație de funcționare conform legii.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat.

Prin întâmpinare, intimatul-reclamant A. a invocat excepțiile privind tardivitatea și nulitatea recursului, iar prin concluziile scrise formulate a invocat excepția lipsei de obiect a căii de atac exercitate. Pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

În ceea ce privește excepția tardivității formulării recursului, invocată prin întâmpinare, se constată că este neîntemeiată, întrucât acesta a fost declarat și motivat cu respectarea termenului de 15 zile (27.06.2018), prevăzut de art. 20 din Legea nr. 554/2004, în raport cu data comunicării sentinței atacate (13.06.2018), termenul de 5 zile la care face referire partea privește soluția asupra cererii de suspendare, cu privire la care nu s-au formulat critici.

Referitor la excepția nulității recursului, invocată prin întâmpinare, se constată că este neîntemeiată, având în vedere că susținerile recurentului pot fi încadrate în motivul de casare invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Legat de excepția lipsei de obiect a căii de atac exercitate, invocată de către intimat prin concluziile scrise, în considerarea Adresei nr. x/05.06.2020, prin care i s-a adus la cunoștință faptul că a fost evaluată activitatea managerială desfășurată de acesta, în calitate de inspector școlar, în perioada 01.09.2016-31.08.2017, primind calificativul "Foarte bine", se constată că nu poate fi primită, obiectul recursului fiind reprezentat de sentința atacată.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor intimatului și în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Recurentul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea Ordinului Ministrului Educației Naționale nr. 4706/18.08.2017 și a Notificării x/18.08.2017, precum și suspendarea executării acestui ordin până la soluționarea definitivă a cauzei.

Curtea de Apel Galați a admis acțiunea reclamantului, cu consecința anulării actelor administrative atacate, constatând prelungită de drept măsura suspendării executării acestora.

Soluția Curții de apel este corectă, fiind adoptată și de instanța de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispozițiilor legale la situația de fapt.

Se reține că, prin Ordinul Ministerului Educației Naționale nr. 4706/18.08.2017, autoritatea publică pârâtă a dispus revocarea reclamantului din funcția de Inspector Școlar General la Inspectoratul Școlar Județean Vrancea și încetarea contractului de management nr. x/06.09.2016 pentru funcția respectivă, începând cu data de 04.09.2017, măsură adusă la cunoștința acestuia prin Notificarea nr. x/18.08.2017.

Instanța de control judiciar constată că nu poate primi criticile recurentului care, în esență, sunt centrate pe interpretarea și aplicarea greșită a prevederilor din contractul de management, respectiv art. 4, lit. B), pct. 18 și art. 4, lit. B), pct. 19 din Contractul de management nr. x/06.09.2016, cât și ale dispozițiilor art. 1 pct. 31 din Legea nr. 176/2010.

La art. 4, lit. B), pct. 18 din contract se prevede obligația de a se prezenta anual Ministrului Educației și Cercetării Științifice starea învățământului și stadiul implementării politicii educaționale în județul ……./municipiul București, iar la pct. 19 este inserată obligația constituirii și actualizării periodice a bazelor de date existente la nivelul inspectoratului școlar.

Referitor la critica constând în nerespectarea obligației prevăzute la art. 4, lit. B), pct. 18 din contrat, în sensul de a se prezenta autorității pârâte Raportul privind starea învățământului din Vrancea pentru anul școlar 2015-2016, înregistrat la Inspectoratul Școlar Județean Vrancea sub nr. x/19.09.2016, se reține că intimatul-reclamant a publicat acest raport pe site-ul instituției la data de 7 octombrie 2016, fiind accesibil așadar publicului, aspect, de altfel, necontestat.

Or, prin publicarea Raportului privind starea învățământului preuniversitar din România-2016, pe site-ul Ministerului la data de 22.06.2017, anterior emiterii ordinului atacat, rezultă cu evidență că autoritatea pârâtă a avut cunoștință de conținutul acestui act, împrejurarea că intimatul-reclamant nu a făcut dovada comunicării acestui raport către minister neavând vreo consecință.

Prin urmare, în mod corect judecătorul fondului a reținut lipsa interesului public în revocarea din funcție a intimatului-reclamant pentru încălcarea acestei obligații contractuale și caracterul disproporționat al acestei măsuri raportat la inexistența unor efecte negative a încălcării obligației de comunicare a Raportului privind starea învățământului Vrancea pentru anul școlar 2015 - 2016.

În ceea ce privește susținerile recurentei, potrivit căreia declarațiile de avere nu au fost publicate la zi, respectiv cele aferente anului 2016, încălcându-se astfel prevederile art. 4, lit. B), pct. 19 din contractul de management, cât și dispozițiile art. 1 pct. 31 din Legea nr. 176/2010, de asemenea, nu pot fi primite.

Contrar afirmațiilor recurentei, se constată că intimatul a făcut dovada publicării declarației de avere la data de 16 august 2016, iar, pe de altă parte, inspectorii școlari nu ocupă o funcție de conducere potrivit art. 256 din Legea nr. 1/2011, așa încât nu există obligația publicării declarațiilor impuse de art. 1 pct. 31 din Legea nr. 176/2010 invocat.

În fine, instanța de control judiciar reține că nu poate primi nici criticile legate de faptul că intimatul-reclamant nu ar fi avut o colaborare bună cu instituțiile de la nivel local/județean, sens în care s-a invocat Adresa Instituției Prefectului Vrancea, nr. 11787/28.08.2017, având în vedere că nu i se poate imputa părții neîndeplinirea unor obligații înainte de numirea acesteia în funcție și semnarea contractului de management

(06.09.2016).

Contrar susținerilor recurentului, din înscrisurile existente la dosarul de fond, rezultă îndeplinirea obligațiilor de verificare și comunicare către Instituția Prefectului a situației imobilelor de învățământ care au probleme de natură funcțională sau nu au autorizație de funcționare, făcându-se dovada colaborării și comunicării informațiilor solicitate de instituțiile implicate.

Prin urmare, toate criticile formulate sunt nefondate, soluția pronunțată de prima instanță reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge excepțiile invocate de intimatul-reclamant.

Totodată, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței în limitele art. 488 alin. (1) pct. 8 din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepțiile privind tardivitatea și nulitatea recursului, invocate prin întâmpinare, și excepția lipsei de obiect invocată de intimatul-reclamant.

Respinge recursul, formulat de pârâtul Ministerul Educației Naționale împotriva sentinței nr. 72 din 26 aprilie 2018 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 1 octombrie 2020.