ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2743/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 29.06.2018, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale, suspendarea executării Ordinului nr. 3987/19.06.2018 emis de pârât prin care s-a dispus încetarea Contractului de management educațional nr. 8963/07.04.2015 și eliberarea sa din funcția deținută, până la pronunțarea instanței de fond, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin Sentința civilă nr. 3431 din 7 august 2018, Curtea de Apel București a admis acțiunea și a suspendat executarea Ordinului 3987/19.06.2018 până la pronunțarea instanței de fond.

Împotriva acestei hotărâri, a formulat recurs pârâtul Ministerul Educației Naționale, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate și, pe fond, respingerea cererii de suspendare.

A invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, apreciind că ordinul a cărui suspendare se solicită a fost emis de Ministrul Educației Naționale, acesta având calitate procesuală pasivă.

Pe fond, a susținut recurentul-pârât că nu sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Astfel, în ceea ce privește cazul bine justificat, a apreciat că instanța nu a dat dovadă de rol activ, reținând doar susținerea reclamantului, în sensul că nu i-ar fi fost comunicat Raportul de evaluare nr. x/23.03.2018, și faptul că nu ar fi fost depus raportul la dosar, pentru că aceste aspecte nu fac dovada îndeplinirii condiției.

Referitor la prevenirea pagubei iminente, a apreciat recurentul că argumentele reținute de instanță sunt inacceptabile și în deplină contradicție cu legislația și cu practica judiciară.

Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.

Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentele-pârâte și a înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, Înalta Curte apreciază că recursul, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este nefondat.

4.1. Preliminar, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de recurentul-pârât, instanța constată că recurentul nu a invocat excepția în fața instanței de fond, ci direct în recurs, contrar dispozițiilor art. 488 alin. (2) C. proc. civ.

Cu toate acestea, sunt nefondate susținerile recurentului-pârât, acesta având calitate procesuală pasivă, de vreme ce Contractul de management nr. x/07.04.2015, a cărui încetare s-a dispus prin ordinul contestat, a fost încheiat între Ministerul Educației Naționale, reprezentat de ministru, și intimatul-reclamant A.

4.2. Pe fondul recursului, reține Înalta Curte că obiectul acțiunii privește suspendarea executării Ordinului nr. 3987/19.06.2018 emis de pârât prin care s-a dispus încetarea Contractului de management educațional nr. 8963/07.04.2015 și eliberarea intimatului-reclamant A. din funcția de inspector școlar general.

Instanța de fond a admis acțiunea și a suspendat executarea ordinului contestat, opinie împărtășită de instanța de control judiciar.

Prin motivele de recurs, întemeiate formal pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul nu arată care sunt motivele de nelegalitate ale sentinței recurate din perspectiva dispozițiilor legale evocate, ci se rezumă la a face aprecieri generale asupra condițiilor impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004 și la a-și exprima nemulțumirea asupra soluției pronunțate.

4.3. Măsura suspendării actului administrativ se circumscrie noțiunii de protecție provizorie a drepturilor și intereselor particularilor până la momentul la care instanța competentă va cenzura legalitatea actului, consacrată prin mai multe instrumente juridice internaționale, atât în sistemul de protecție instituit în cadrul Consiliul Europei, cât și în ordinea juridică a Uniunii Europene.

Legea română corespunde recomandării Comitetului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei R 89/13.09.1989, pentru că prevede, în art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, atribuția instanței de contencios administrativ de a ordona măsuri vremelnice de suspendare a executării actului administrativ, atunci când drepturile sau interesele legitime ale particularilor sunt impuse unui risc iminent de vătămare, în scopul evitării exercitării abuzive a prerogativelor de care dispun autoritățile publice în contextul puterii lor discreționare.

Suspendarea executării actului administrativ este o măsură provizorie de protecție a drepturilor și intereselor legitime ale subiectelor potențial vătămate prin aplicarea actului, până la momentul la care instanța competentă va evalua legalitatea acestuia.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".

Deci, pentru a admite o cerere de suspendare a executării unui act administrativ care este, ca regulă generală, executoriu din oficiu, instanța de fond trebuie să constate și să motiveze îndeplinirea cumulativă a celor două condiții cerute de dispozițiile menționate, suspendarea executării unui act administrativ fiind o măsură excepțională.

4.4. Condițiile prevăzute de lege, cazul bine justificat și iminența unei pagube sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească și drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.

Cazul bine justificat este definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind o împrejurare legată de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ.

Legea nu face distincție între motivele de nelegalitate substanțială, de drept material, și cele de nelegalitate procedurală, esențial fiind, însă, ca nelegalitatea să fie evidentă, să poată fi decelată cu ușurință la nivelul aparențelor, fără o cercetare aprofundată a cauzei. Îndoiala serioasă asupra legalității actului administrativ trebuie să rezulte cu ușurință în urma unei cercetări sumare a aparenței dreptului.

4.5. În cauză, pe lângă cele avute în vedere de prima instanță, referitor la condiția cazului bine justificat, Înalta Curte reține că Ordinul contestat nr. 3987/19.06.2018 a fost emis reținându-se Raportul aprobat de ministrul educației naționale nr. 15297/23.03.2018, fișa de evaluare cuprinzând punctajul acordat în urma contestației, comunicarea Ministerului Educației Naționale nr. 1062/27.03.2018 privind calificativul obținut de intimatul-reclamant A. în urma soluționării contestației înregistrate la Ministerul Educației cu nr. 15297/22.02.2018.

Din informațiile ce rezultă din sistemul informatic ECRIS, Înalta Curte constată că, în Dosarul nr. x/2018 al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, (având ca obiect acțiunea reclamantului A. de anulare a hotărârii comisiei de contestații din cadrul Ministerului Educației Naționale și a rapoartelor de evaluare întocmite de comisia de evaluare prin care a fost evaluată activitatea sa profesională de inspector școlar general al Inspectoratului Județean Giurgiu), prin Sentința civilă nr. 1118 din 22 martie 2018 a fost admisă acțiunea și au fost anulate fișa de evaluare nr. 829/30.01.2018, fișa de evaluare înaintată reclamantului la data de 27.03.2018 și raportul aferent întocmite de comisia de soluționare a contestațiilor, comunicate reclamantului cu adresa nr. x/22.02.2018.

Toate acest acte, anulate de instanța de contencios administrativ, au stat la baza emiterii ordinului a cărui suspendare face obiectul analizei în prezentul dosar.

Astfel, hotărârea instanței de anulare a actelor ce au stat la baza ordinului contestat are o putere de lucru judecat relativă și constituie un reper în verificarea aparenței de nelegalitate a actelor emise de Ministerul Educației Naționale și care au stat la baza Ordinului nr. 3987/19.06.2018, pentru că judecătorul fondului a avut posibilitatea administrării și interpretării unor probe și a efectuării unei evaluări aprofundate, pe care mecanismul procesual al suspendării de executare nu o îngăduie.

Acest aspect reprezintă o confirmare a îndeplinirii condiției cazului bine justificat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, pentru a fundamenta dispunerea măsurii provizorii a suspendării executării ordinului emis de ministerul pârât, în cadrul procedurii sumare reglementate de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

4.6. În ceea ce privește cea de-a doua condiție, a prevenirii unei pagubei iminente, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analiza argumentelor, lacunare, de altfel, expuse de recurentului-pârât, ambele condiții trebuind să fie îndeplinite cumulativ.

4.7. Pentru cele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Ministerul Educației Naționale împotriva Sentinței nr. 3431 din 7 august 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 mai 2019.

GGC - GV