ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 947/2020

Ședința publică din data de 21 mai 2020

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin decizia nr. 3124 din 28 septembrie 2017, Tribunalului București, secția a V-a civilă a respins, ca nefondată, cererea de completare și lămurire a dispozitivului deciziei nr. 3314 din 24 septembrie 2015, pronunțate de aceeași instanță în dosarul nr. x/2014, formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu intimata ANAF - DGRFPB - Administrația Finanțelor Publice Sector 2 București.

Prin decizia nr. 135 din 28 martie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 3124 din 28 septembrie 2017 a Tribunalului București, secția a V-a civilă.

Prin decizia nr. 869 R din 25 noiembrie 2019, pronunțate în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a admis excepția tardivității contestației și a respins, ca tardiv declarată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 135 din 28 martie 2018, pronunțate în dosarul nr. x/2017 de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Împotriva deciziilor nr. 869 R din 25 noiembrie 2019 și nr. 135 din 28 martie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie și deciziei nr. 3124 din 28 septembrie 2017 a Tribunalului București, secția a V-a civilă, a formulat cerere de revizuire revizuentul A., întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1, 3 și 5 și 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii, revizuentul a susținut că Înalta Curte este competentă să judece calea extraordinară de atac, urmând a se pronunța asupra încălcării autorității de lucru judecat a deciziei nr. 2361 din 27 octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie de hotărârile care fac obiectul revizuirii.

De asemenea, a arătat că instanțele nu au soluționat niciuna din cererile pe care le-a depus în anul 2014, inclusiv cea prin care a solicitat suspendarea executării, în baza art. 507 C. proc. civ.

Revizuentul a reclamat ignorarea, de către instanțele care au pronunțat hotărârile ce se cer a fi revizuite, a dispozițiilor art. 5-16 și art. 19-22 C. proc. civ., care reglementează principiile fundamentale ale procesului civil, precum și încălcarea prevederilor art. 292-298, art. 301-308 din același act normativ.

Totodată, a invocat nerespectarea art. 444 C. proc. civ., din perspectiva faptului că Tribunalul București și Curtea de Apel București au refuzat să analizeze toate înscrisurile depuse, inclusiv pe cele reclamate ca fiind false, considerând că acestea din urmă nu pot fi analizate în procedura completării, îndreptării erorii materiale și lămuririi dispozitivului hotărârii judecătorești.

Revizuentul a invocat excepția autorității de lucru judecat a deciziei nr. 2361 din 27 octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie în raport de sentința civilă nr. 5269/2004, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr. x/2004.

Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1, 3, 5 și 8 C. proc. civ.

La 6 mai 2020, petentul a depus precizări la cererea de revizuire, prin care a arătat că solicită revizuirea deciziei nr. 869 R din 25 noiembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie și a Deciziei nr. 135 din 28 martie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, prin care s-a respins recursul formulat împotriva deciziei nr. 3124 din 28 septembrie 2017 a Tribunalului București, secția a V-a civilă, în raport de decizia nr. 2361 din 27 octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, despre care a susținut că se bucură de autoritate de lucru judecat, invocând aceleași motive de fapt și de drept.

Intimata ANAF - DGRFPB - Administrația Finanțelor Publice Sector 2 București nu a depus întâmpinare.

Prin rezoluția din 9 aprilie 2020, Înalta Curte a stabilit termen pentru soluționarea cererii de revizuire la 21 mai 2020.

La acest termen de judecată, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția tardivității cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., precum și excepția de necompetență materială a cererii de revizuire fundamentate pe art. 509 alin. (1) pct. 1, 3 și 5 din același act normativ, și a rămas în pronunțare asupra lor.

Obiectul cererii de revizuire pendinte îl reprezintă deciziile civile nr. 869 R din 25 noiembrie 2019 și nr. 135 din 28 martie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, și decizia nr. 3124 din 28 septembrie 2017 a Tribunalului București, secția a V-a civilă.

Înalta Curte reține că, prin decizia nr. 3124 din 28 septembrie 2017, Tribunalul București, secția a V-a civilă a respins, ca nefondată, cererea de completare și lămurire a dispozitivului deciziei nr. 3314 din 24 septembrie 2015, pronunțate de aceeași instanță în dosarul nr. x/2014, formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu intimata ANAF - DGRFPB - Administrația Finanțelor Publice Sector 2 București.

Prin decizia nr. 135 din 28 martie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 3124 din 28 septembrie 2017 a Tribunalului București, secția a V-a civilă.

De asemenea, prin decizia nr. 869 R din 25 noiembrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a admis excepția tardivității contestației și a respins, ca tardiv declarată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 135 din 28 martie 2018, pronunțate în dosarul nr. x/2017 de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Conform art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 din acest act normativ, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Potrivit art. 634 alin. (2) C. proc. civ., hotărârile prevăzute la alin. (1) al acestui articol devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului sau recursului sau, după caz, de la data pronunțării.

În cauză, ultima hotărâre definitivă, în raport de care se calculează termenul pentru exercitarea căii extraordinare de atac a revizuirii, reglementat de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este decizia nr. 869 R din 25 noiembrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019 de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Această decizie a rămas definitivă, potrivit prevederilor art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., la data pronunțării, respectiv 25 noiembrie 2019.

Prin urmare, termenul pentru promovarea cererii de revizuire întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a început să curgă de la 25 noiembrie 2019. Cererea de revizuire a fost formulată la 8 aprilie 2020.

Or, potrivit art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul în care putea fi introdusă, cel mai târziu, cererea de revizuire s-a împlinit la 27 decembrie 2019, termen calculat în raport de prevederile art. 181 alin. (1) pct. 3 și alin. (2) din același act normativ.

Art. 185 alin. (1) C. proc. civ. stipulează că atunci "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate."

Așadar, articolul invocat prevede sancțiunea procedurală a decăderii în cazul nerespectării termenelor prevăzute de lege.

Susținerile revizuentului, în sensul că termenul de o lună trebuie calculat de la data comunicării deciziei supuse revizuirii nu pot fi primite, întrucât termenul prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. curge de la pronunțarea hotărârii definitive, fiind lipsit de relevanță momentul comunicării hotărârii.

Pe de altă parte, înlăturarea sancțiunii decăderii din termenul de formulare a cererii de revizuire putea avea loc doar în condițiile admiterii unei cereri de repunere în termenul de revizuire, prevăzut de art. 186 C. proc. civ., însă, în cauză, revizuentul nu a formulat o astfel de cerere.

Față de aspectele mai sus menționate și de dispozițiile legale evocate, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ca tardiv declarată.

Potrivit art. 510 alin. (1) C. proc. civ., "Cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere".

Textul legal citat stabilește competența soluționării cererii de revizuire fundamentate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1, 3 și 5 C. proc. civ., competență ce revine instanței care a pronunțat hotărârea rămasă definitivă.

Rațiunea instituirii acestei norme de competență izvorăște din natura juridică a revizuirii, care este o cale extraordinară de atac, de retractare. Din această perspectivă, numai instanța care a pronunțat hotărârea are abilitatea conferită de lege să o retracteze.

În speță, revizuentul a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei nr. 869 R din 25 noiembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie și a Deciziei nr. 135 din 28 martie 2018, prin care s-a respins recursul formulat împotriva deciziei nr. 3124 din 28 septembrie 2017 a Tribunalului București, secția a V-a civilă, susținând incidența motivelor prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 1, 3 și 5 C. proc. civ.

Față de acest aspect, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 132 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 510 alin. (1) C. proc. civ., va declina competența de soluționare a cererii de revizuire formulată în baza dispozițiilor legale mai sus menționate, în favoarea Curții de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv declarată, cererea de revizuire formulată de revizuentul A., în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., împotriva deciziilor civile nr. 869 R din 25 noiembrie 2019 și nr. 135 din 28 martie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, și deciziei nr. 3124 din 28 septembrie 2017 a Tribunalului București, secția a V-a civilă.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Declină în favoarea Curții de Apel București competența de soluționare a cererii de revizuire formulate de revizuentul A. în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1, 3 și 5 C. proc. civ.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 mai 2020.