ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4283/2018

Ședința publică din data de 11 octombrie 2018

Asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la 27 mai 2014 sub nr. de dosar x/2014, contestatorul A. a formulat contestație la executare, în contradictoriu cu Administrația Finanțelor Publice Sector 2 București, solicitând instanței anularea titlului executoriu nr. x și a somației nr. x, emise în urma pronunțării deciziei penale din dosarul cu nr. x/2013 din 5 februarie 2014, cu cheltuieli de judecată.

Acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 172 - 174 Codul fiscal.

Prin sentința civilă nr. 11430 din 27 octombrie 2014, pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București, secția civilă, în dosarul nr. x/2014, s-a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată de către petentul A. în contradictoriu cu intimata ANAF-DGRFPB - Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 2 București.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că intimata Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 2 București a început executarea silită împotriva contestatorului, prin emiterea somației si a titlului executoriu contestate. Titlul executoriu este reprezentat de sentința penală nr. 898 din 22 octombrie 2013, definitivă prin decizia penală nr. 128 din 30 ianuarie 2014 a Tribunalului București, secția a II-a penală, prin care contestatorul a fost obligat la plata unei amenzi administrative în valoare de 1000 RON, precum si la plata sumei de 1600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 2 București la 13 noiembrie 2014, petentul A. a solicitat instanței completarea sentinței civile nr. 11430 din 27 octombrie 2014, învederând instanței de judecată că a omis să se pronunțe asupra mai multor capete de cerere.

Judecătoria sectorului 2 București, prin sentința civilă nr. 496 din 19 ianuarie 2015 pronunțată în dosarul nr. x/2014 a respins ca neîntemeiată cererea de completare dispozitiv formulată de către petentul A. în contradictoriu cu intimata ANAF-DGRFPB - Administrația Finanțelor Publice a sectorului 2 București, în raport cu prevederile art. 444 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a avut în vedere faptul că în cauza dedusă judecății criticile formulate de către petent nu pot fi subsumate unei omisiuni a instanței de judecată de a se pronunța asupra unei cereri principale sau conexe, ele putând fi invocate prin intermediul căii de atac.

Împotriva sentinței civile nr. 11430 din 27 octombrie 2014 și a sentinței civile nr. 496 din 19 ianuarie 2015 pronunțate în dosarul nr. x/2014, contestatorul A. a formulat apel apreciind sentințele pronunțate ca fiind nelegale și netemeinice.

Prin decizia civilă nr. 3314/A din 24 septembrie 2015 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă în dosarul nr. x/2014 s-a respins ca nefondat apelul formulat de către apelantul-contestator A. împotriva sentinței civile nr. 11430 din 27 octombrie 2014 și a sentinței civile nr. 496 din 19 ianuarie 2015 pronunțate de Judecătoria sectorului 2 București în dosarul nr. x/2014, în contradictoriu cu intimata-pârâtă ANAF-DGRFPB - Administrația Finanțelor Publice Sector 2.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că motivele invocate de către apelantul-contestator, în sensul că prima instanță a refuzat a se pronunța asupra tuturor capetelor de cerere formulate, a înscrisurilor depuse de către contestator, a actelor estimate că vor apărea în următoarele 2-3 luni legate de acest dosar și a celor false, aspecte legate de activitatea organelor de cercetare penală, a parchetului și instanțelor judecătorești care au instrumentat cauza finalizată cu pronunțarea sentinței penale nr. 898 din 22 octombrie 2013 definitivă prin decizia penală nr. 128 din 30 ianuarie 2014 a Tribunalului București, secția a II-a penală, sunt nefondate și nu pot atrage nulitatea actelor de executare emise de către intimata-pârâtă în temeiul unor hotărâri judecătorești.

Totodată, în acord cu opinia primei instanțe, tribunalul a constatat că titlul pus în executare de către organele fiscale este o hotărâre judecătorească definitivă, având caracter executoriu, conform art. 632 alin. (1) C. proc. civ., neputând constitui un impediment la executare, iar susținerea apelantului, potrivit căreia, dosarul penal finalizat prin pronunțarea titlului executoriu s-a redeschis și este reevaluat, nu poate fi reținută câtă vreme hotărârea penală nu a fost desființată.

În acest context, s-a apreciat că în mod legal și temeinic, instanța de fond a apreciat că titlul executoriu depus la dosarul cauzei cuprinde toate mențiunile obligatorii a căror lipsă atrage nulitatea titlurilor, iar atât acesta cât și somația au fost comunicate contestatorului prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, fiind astfel respectate dispozițiile legale privind comunicarea actelor administrativ-fiscale.

Prin cererea formulată la 12 septembrie 2017 și întemeiată pe dispozițiile art. 442-444 C. proc. civ., apelantul A. a solicitat îndreptarea, lămurirea și completarea dispozitivului deciziei civile nr. 3314/2016 pronunțată de Tribunalul București, motivat de faptul că la pronunțarea acesteia, instanța a omis a se pronunța și motiva toate motivele de apel.

Tribunalul București, secția a V-a civilă, prin decizia civilă nr. 3124 A din 28 septembrie 2017 pronunțată în dosarul nr. x/2014 a respins ca nefondată cererea de completare și lămurire a dispozitivului deciziei civile nr. 3314A din 24 septembrie 2015 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă formulată de apelantul-contestator A..

În speță, s-a constatat că apelantul, pe calea cererii de lămurire și completare a dispozitivului deciziei civile nr. 3314/2016 pronunțată de Tribunalul București, a urmărit de fapt pronunțarea unei alte soluții asupra cererii de apel, fiind nemulțumit de argumentele ce au stat la baza pronunțării deciziei atacate.

Împotriva deciziei civile nr. 3314/A/24.09.2015, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2014, a formulat recurs contestatorul A., criticând soluția de respingere a apelului formulat în cauză.

La termenul de judecată din 31 martie 2017, Curtea a pus în discuție - din oficiu - excepția de inadmisibilitate a recursului în pricina pendinte, în raport cu prevederile art. 718 alin. (1) și art. 483 C. proc. civ.

Analizând excepția invocată, Curtea a constatat că hotărârea pronunțată în contestația la executare "poate fi atacată numai cu apel (…)", cu excepția hotărârilor pronunțate în temeiul art. 712 alin. (4) C. proc. civ. - având ca obiect partajul de bunuri, respectiv art. 715 alin. (4) C. proc. civ. - având ca obiect contestația unui terț cu privire la dreptul de proprietate ori alt drept real asupra bunului urmărit, reținând astfel că recurentul nu se află în niciuna dintre cele două cazuri menționate și nici în situațiile de excepție prevăzute de art. 483 C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 181 din 31 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie în dosarul nr. x/2014 s-a respins ca inadmisibil recursul formulat de recurentul contestator A. împotriva deciziei civile nr. 3314/A din 24 septembrie 2015 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă în dosarul nr. x/2014, având ca obiect contestație la executare, în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor Publice Sector 2 București.

Prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu din 25 aprilie 2017 - același complet a dispus, din oficiu, îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul deciziei civile nr. 181/2017 a Curții de Apel București din dosarul nr. x/2014, conform art. 442 C. proc. civ., în sensul de a se trece corect mențiunea "definitivă", în loc de "Irevocabilă", astfel cum din eroare s-a trecut.

Contestatorul A. a formulat și o cerere de revizuire a deciziei civile nr. 181 din 31 martie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie în dosarul nr. x/2014 alăturând și o "cerere de îndreptare, lămurire și completare a hotărârii" fără a fi motivată în fapt și în drept, doar cu mențiunea de a fi soluționată anterior revizuirii.

Prin decizia nr. 29 din 26 ianuarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2014 s-a respins ca inadmisibilă cererea de îndreptare, lămurire și completare a deciziei civile nr. 181 din 31 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă în dosarul nr. x/2014, formulată de contestatorul A. în contradictoriu cu intimata ANAF - DGRFPB - Administrația Finanțelor Publice Sector 2 București.

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți, la 21 martie 2018, revizuentul A. a solicitat, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1, 3, 5 și 8 C. proc. civ., revizuirea deciziei nr. 29 din 26 ianuarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Dispozițiile art. 510 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. prevăd, în cazul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8, că cererea de revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța care a dat prima hotărâre, iar în speță se constată că Înalta Curte este instanța competentă, față de împrejurarea că hotărârile potrivnice sunt pronunțate de Curtea de Apel București.

Față de aceste precizări prealabile, Înalta Curte urmează a analiza cererea de revizuire formulată de revizuentul A. din perspectiva dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., urmând să fie disjunsă cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1, 3 și 5 C. proc. civ. și declinată competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile evocate, în favoarea Curții de Apel București.

În motivarea cererii de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuentul A. solicită revizuirea deciziei nr. 29 din 26 ianuarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, întrucât aceasta este potrivnică cu decizia nr. 2361 din 27 octombrie 2003 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, în dosarul nr. x/2003, hotărâre definitivă și irevocabilă, având autoritate de lucru judecat cu toate consecințele ce decurg din aceasta.

În argumentarea cazului de revizuire invocat, revizuentul a arătat, în esență, că instanțele anterioare au refuzat să soluționeze numeroasele sesizări formulate legate de furtul de înscrisuri din dosarele de cercetare penală care au condus la dosarele civile de executare silită cum este cel de față, de refuzul de a se sesiza inclusiv din oficiu la numeroasele mențiuni formulate și de existența de acte false, de necesitatea declarării acestor înscrisuri ca fiind false și a anulării acestora, aspecte nerelatate în încheierile pronunțate, situații pe care acesta le califică ca fiind inadmisibile.

Totodată, revizuentul revine în fața instanței cu cererea de oprire a procesului civil până la lămurirea tuturor actelor false, acte care se găsesc în dosarele nr. x/2014 și dosarele adiționale, de a aduce la dosar și a analiza toate actele cerute de acesta inclusiv cele confecționate de instituții cum sunt Primăria și Consiliul Local al Sectorului 2, O.C.P.I., D.V.B.L. prin intermediul unor funcționari corupți.

Mai susține revizuentul că dispozițiile deciziei nr. 2361 din 27 octombrie 2003 pronunțată de Curtea de Apel București au fost încălcate în mod deliberat de expertul contabil B. care avea cunoștință de aceasta, dar dând dovadă de pricepere în realizarea de acte false a ignorat această hotărâre în expertiza realizată în anul 2008 în dosarul x/2007

În continuare, revizuentul invocă excepția autorității de lucru judecat a deciziei nr. 2361 din 27 octombrie 2003 a Curții de Apel București, excepția tardivității executării silite efectuate în baza unor acte false efectuate de BEJA C. la mai bine de 6 luni de la hotărârea de executare din 31 iulie 2014, iar prin notele scrise depuse la 9 octombrie 2018 a invocat și excepția necompetenței materiale a Tribunalului București și a Curții de Apel București de a judeca această cauză în dosarele nr. x/2014, y/2016 și x/2017.

Referitor la excepțiile invocate de revizuent, Înalta Curte urmează să le respingă, întrucât acestea trebuiau invocate și soluționate de către instanțele anterioare, iar nu evocate într-o cale de atac de retractare în care se analizează o cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Înalta Curte, analizând cererea de revizuire din perspectiva temeiului de drept invocat reține următoarele:

Motivul de revizuire invocat de revizuent - art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - prevede că "revizuirea poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Astfel, revizuirea pentru contrarietate de hotărâri, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este admisibilă dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei; să fie vorba de hotărâri pronunțate în același litigiu, adică să fi existat triplă identitate de elemente: părți, obiect și cauză; hotărârile contradictorii să fi fost pronunțate nu în același proces, ci în procese diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, chiar dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, care s-a pronunțat cu încălcarea autorității de lucru judecat.

Rațiunea reglementării revizuirii prevăzută de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii de lucru judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți; în atare situație executarea hotărârilor fiind imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar depășirea acestei situații creată de existența hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorității lucrului judecat.

În speță, se constată că hotărârile pretins potrivnice, deși au fost pronunțate în dosare diferite, nu au avut aceleași părți, obiect și cauză, și ca atare, contrarietatea hotărârilor poate fi analizată numai dacă sunt îndeplinite condițiile anterior menționate.

Astfel, din examinarea celor două hotărâri pretins contradictorii, se constată că în ceea ce privește identitatea de obiect, dosarul nr. x/2003 a avut ca obiect obligația de a face, respectiv eliberarea de către pârâta Asociația de proprietari bl. 89 a unei adeverințe care să constatate achitarea la zi a cotelor de întreținere aferente imobilului ocupat de reclamanții D. și E., în temeiul art. 15 din O.G. nr. 85/2001, iar dosarul nr. x/2014 a avut ca obiect contestație la executare, prin care contestatorul A. a solicitat instanței anularea Titlului Executoriu nr. x și a somației nr. x.

Referitor la identitatea de cauză, se constată că nici această condiție nu este îndeplinită, având în vedere ca temeiurile juridice ale celor două cereri de chemare în judecată în care au fost pronunțate cele două decizii pretins contrarii, sunt total diferite.

În ceea ce privește identitatea de părți, se constată că în litigiul ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2003 au figurat ca părți reclamanții D. și E. în contradictoriu cu pârâta Asociația de proprietari bl. 89, iar în dosarul nr. x/2014 litigiul s-a purtat între contestatorul A. și pârâta Administrația Financiară Publică - Sector 2 București.

Așa fiind, constatând a nu fi întrunită condiția existenței triplei identități de părți, obiect și cauză, în raport cu dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 29 din 26 ianuarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2014, va disjunge cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1, 3 și 5 C. proc. civ. și va declina competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1, 3 și 5 C. proc. civ. în favoarea Curții de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire declarată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 29 din 26 ianuarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2014, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Disjunge cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1, 3 și 5 C. proc. civ.

Declină competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1, 3 și 5 C. proc. civ. în favoarea Curții de Apel București.

Cu recurs la Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 octombrie 2018.