Decizia nr. 1815/2018 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal

Obiectul cererii Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2013, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, a solicitat anularea somației nr. x din 04.12.2013, emisă în dosarul de executare nr. x și obligarea pârâtului la plata de daune materiale și morale în cuantum de 1.000.000 RON. Prin sentința nr. 915 din data de 19.03.2014, pronunțată în dosarul nr. x/2013, Curtea de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. x/2014. Prin sentința nr. 13619/26.09.2014, pronunțată în dosarul nr. x/2014, Judecătoria Sectorului 3 București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. x/2014.

Soluția instanței de fond Prin încheierea de ședință din data de 11.03.2015, din dosarul nr. x/2014, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, în temeiul dispozițiilor art. 200 alin. (3) din C. proc. civ., a anulat cererea de chemare în judecată, reținând că până la această dată, reclamantul nu și-a îndeplinit obligațiile stabilite în sarcina sa, în sensul că nu a precizat, în temeiul dispozițiilor art. 96 2 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, dacă pe rolul instanței există sau au existat cel puțin două cereri formulate de aceeași parte, având același obiect principal și aceeași cauză, dacă cererile nu au fost soluționate încă, precum și dacă primul complet învestit a luat act de renunțarea la judecarea cererii sau a anulat cererea ca netimbrată, ca nesemnată ori pentru neîndeplinirea celorlalte condiții prevăzute de art. 194-197 C. proc. civ. și nu a precizat obiectul cererii de chemare în judecată, deși instanța a adus la cunoștința părții aceste obligații. Prin cererea depusă la data de 27.03.2015, reclamantul A. a solicitat reexaminarea încheierii de anulare a cererii de chemare în judecată pronunțată la 11.03.2015 de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2014. Prin încheierea de ședință din data de 19.05.2015 pronunțată în dosarul nr. x/2014, Tribunalul București a anulat cererea de reexaminare ca netimbrată. Prin cererea care a format obiectul dosarului asociat nr. x/2014, reclamantul A. a solicitat să se constatate că nu datorează ca taxa de timbru de 20 RON pentru termenul din 21.04.2015, acordat în dosarul nr. x/2014, având ca obiect cererea de reexaminare împotriva încheierii din 11.03.2015 pronunțată în dosarul nr. x/2014. Prin încheierea de ședință din data de 22.04.2015 pronunțată în dosarul nr. x/2014, Tribunalul București a respins cererea de reexaminare ca neîntemeiată, reținând incidența prevederilor art. 9 lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013 și faptul că textul legal nu face distincția după cum cererea inițială este supusă sau nu taxei judiciare de timbru.

Prima cerere de recurs Împotriva încheierilor de ședință din datele de 11.03.2015, 19.05.2015 și 22.04.2015 pronunțate de Tribunalul București în dosarele nr. x/2014, x/2014/a1 și x/2014/a2 a formulat recurs reclamantul A., formulând și o cerere de conexare a dosarelor nr. x/2014, x/2014/a1 și x/2014/a2. 4 Soluția pronunțată asupra primei cereri de recurs Prin decizia nr. 4479 din data de 01 octombrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2014, s-a respins cererea de conexare și s-a respins recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierilor de ședință din data de 11.03.2015, pronunțată în dosarul nr. x/2014 al Tribunalului București - secția a II-a C.A.F., din data de 19.05.2015, pronunțată în dosarul nr. x/2014 al Tribunalului București, secția a II-a C.A.F. și din data de 22.04.2015, pronunțată în dosarul nr. x/2014 al Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu intimatul-pârât Ministerul Finanțelor Publice, ca inadmisibil.

A doua cerere de recurs Ulterior, împotriva încheierii din data de 11.03.2015, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2014, a formulat un nou recurs recurentul-reclamant A. în contradictoriu cu intimatul-pârât Ministerul Finanțelor Publice. 6 Soluția pronunțată asupra celei de-a doua cereri de recurs Prin decizia nr. 555 din data de 04 februarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2014, s-a respins recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din data de 11.03.2015, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2014, ca inadmisibil. 7 A treia cerere de recurs Împotriva deciziei nr. 555 din data de 04 februarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2014 a declarat recurs recurentul-reclamant A., criticând soluțiile anterior pronunțate asupra cererilor sale.

Apărările formulate în cauză Deși a fost legal citat, intimatul-pârât Ministerul Finanțelor Publice nu a formulat întâmpinare.

Procedura de soluționare a recursului. Raportul asupra admisibilității recursului, întocmit în cauză în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 28 februarie 2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat. Părțile nu au formulat puncte de vedere cu privire la raportul întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului. II. Soluția instanței de recurs Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, în raport de dispozițiile legale incidente, constată că recursul declarat de reclamantul A. este inadmisibil, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.: "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.", iar potrivit art. 129 din Constituția României: "Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii." Înalta Curte va avea în vedere că sfera hotărârilor supuse căii de atac a recursului este determinată, cu caracter general, de dispozițiile art. 483 C. proc. civ. Din interpretarea acestor prevederi legale rezultă că obiectul recursului îl pot face doar hotărârile primei instanțe, când sunt date fără drept de apel, sau hotărârile instanței de apel, fiind delimitată, astfel, expres și exclusiv, categoria hotărârilor judecătorești ce pot face obiectul căii de atac a recursului. În aceste condiții, părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac. Raportat la datele speței de față, Înalta Curte constată următoarele: Recursul, care face obiectul prezentului dosar, a fost promovat împotriva unei decizii pronunțată în soluționarea unei cereri de recurs, respectiv decizia nr. 555 din data de 04 februarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2014, hotărâre ce nu este supusă vreunei căi de atac, astfel cum prevăd dispozițiile art. 513 alin. (5) Cod procedură civilă, republicat. Astfel, recurentul-reclamant a declarat recurs împotriva unei hotărâri definitive, potrivit art. 634 alin. (1) și alin. (2) din C. proc. civ., republicat, pronunțată în calea de atac a recursului. Prin urmare, se observă că în speță, recurentul-reclamant A. a formulat recurs împotriva unei hotărâri care nu face parte din categoria hotărârilor care, potrivit art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt susceptibile a fi atacate cu recurs, fiind definitivă, exercitând practic recurs la o hotărâre pronunțată în recurs, ceea ce este inadmisibil. Pentru considerentele anterior expuse, în temeiul art. 457 alin. (1) și art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., coroborat cu art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 555 din 4 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.