ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2861/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2013, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice reprezentat prin Ministru B., a solicitat anularea somației nr. x din 04.12.2013 emisă în dosarul de executare nr. x și obligarea pârâtului la plata de daune materiale și morale în cuantum de 1.000.000 ron.

După declinări succesive, prin încheierea de ședință din data de 11.03.2015, Tribunalul București, în temeiul dispozițiilor art. 200 alin. (3) C. proc. civ., a anulat cererea de chemare în judecată, reținând că reclamantul nu a îndeplinit obligațiile stabilite în sarcina sa, în sensul că nu a precizat, în temeiul dispozițiilor art. 96

2

din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, dacă pe rolul instanței există sau au existat cel puțin două cereri formulate de aceeași parte, având același obiect principal și aceeași cauză, dacă cererile nu au fost soluționate încă, precum și dacă primul complet învestit a luat act de renunțarea la judecarea cererii sau a anulat cererea ca netimbrată, ca nesemnată ori pentru neîndeplinirea celorlalte condiții prevăzute de art. 194-197 C. proc. civ. și nu a precizat obiectul cererii de chemare în judecată, deși instanța a adus la cunoștința părții aceste obligații.

Prin cererea depusă la data de 27.03.2015, reclamantul A. a solicitat reexaminarea încheierii de anulare a cererii de chemare în judecată pronunțată la 11.03.2015 de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2014.

Prin încheierea de ședință din data de 19.05.2015 pronunțată în dosarul nr. x/2014, în conformitate cu disp. art. 200 alin. (6) C. proc. civ., Tribunalul București a anulat cererea de reexaminare ca netimbrată, reținând, în esență, că reclamantul nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru pentru cererea de reexaminare, deși s-a acordat termen la data de 21.04.2015 cu citarea reclamantului cu mențiunea de a achita taxa de timbru în valoare de 20 RON aferenta cererii de reexaminare, sub sancțiunea anulării cererii.

Prin cererea care a format obiectul dosarului asociat nr. x/2014, reclamantul A. a solicitat să se constatate că nu datorează ca taxa de timbru de 20 RON pentru termenul din 21.04.2015, acordat în dosarul nr. x/2014, având ca obiect cererea de reexaminare împotriva încheierii din 11.03.2015 pronunțată în dosarul nr. x/2014.

Prin încheierea de ședință din data de 22.04.2015 pronunțată în dosarul nr. x/2014, Tribunalul București a respins cererea de reexaminare ca neîntemeiată, reținând incidența prevederilor art. 9 lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013 și faptul că textul legal nu face distincția după cum cererea inițială este supusă sau nu taxei judiciare de timbru astfel încât este aplicabil întocmai.

Prin decizia nr. 3972 din data de 7 septembrie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins ca inadmisibil recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii de ședință din data de 11.03.2015 pronunțate în dosarul nr. x/2014 al Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, încheierii de ședință din data de 19.05.2015 pronunțate în dosarul nr. x/2014 al Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, precum și împotriva încheierii de ședință din data de 22.04.2015 pronunțate în dosarul nr. x/2014 al Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu intimatul-pârât Ministerul Finanțelor Publice.

Împotriva deciziei a declarat recurs recurentul A., fără însă ca acesta să motiveze în fapt și în drept calea de atac promovată.

Intimatul Ministerul Finanțelor Publice nu a depus întâmpinare.

Prin raportul întocmit în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., s-a prefigurat incidența dispozițiilor alin. (5) al aceluiași articol, magistratul-asistent apreciind ca fundamentată soluția de admitere a excepției inadmisibilității recursului.

Raportul a fost analizat în completul filtru, a fost comunicat părților potrivit încheierii de ședință din data de 18 mai 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., iar părțile nu au formulat punct de vedere referitor la concluziile acestuia.

În conformitate cu dispozițiile art. 125 alin. (3) și art. 128 din Constituție, competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege, iar împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.

C. proc. civ. reglementează căile de atac ordinare și extraordinare ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor judecătorești, prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga, în cuprinsul art. 457 alin. (1) din același cod statuându-se că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

În prezenta cauză, recurentul a atacat cu recurs decizia Curții de Apel București nr. 3972 din data de 7 septembrie 2015, prin care a fost respins ca inadmisibil recursul declarat împotriva a trei încheieri de ședință (două definitive și una atacabilă exclusiv cu cerere de reexaminare), dispozitivul acestei decizii conținând și mențiunea că hotărârea este definitivă.

Având în vedere dispozițiile art. 634 C. proc. civ. care definesc noțiunea de hotărâre definitivă, dar și pe cele ale art. 483 alin. (1) C. proc. civ., care enumeră categoriile de hotărâri împotriva cărora se poate promova calea de atac a recursului, se apreciază că decizia Curții de Apel București nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, având caracter definitiv.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 457 alin. (1) și 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu și va respinge ca inadmisibilă calea de atac promovată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția inadmisibilității.

Respinge recursul declarat de A. împotriva deciziei nr. 3972 din data de 7 septembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 octombrie 2017.