ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 723/2020

Ședința publică din data de 31 martie 2020

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin contestația înregistrată la Tribunalul Prahova, secția I civilă la 4 aprilie 2017, contestatoarea A. a chemat în judecată intimata S.C. B. S.A., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea deciziei nr. 3556 din 1 martie 2017 emisă de către intimată, în ceea ce privește data încetării raporturilor de muncă, cu nerespectarea termenului de preaviz. Totodată, s-a solicitat introducerea în cauză a numitei C., în calitate de manager al intimatei, precum și obligarea societății la plata daunelor materiale și morale.

Prin sentința civilă nr. 3043 din 5 iulie 2017, Tribunalul Prahova, secția I civilă a respins ca neîntemeiată contestația formulată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatoarea A., care a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 2861 din 14 decembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

Contestatoarea A. a formulat cerere de revizuire a sentinței civile nr. 3043 din 5 iulie 2017 a Tribunalului Prahova, secția I civilă, înregistrată la Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă la 1 martie 2018, sub numărul x/2017/al.

Prin decizia nr. 1002 din 23 aprilie 2018, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a declinat competența soluționării cererii de revizuire, în favoarea Tribunalului Prahova, care prin sentința civilă nr. 3184 din 30 octombrie 2018 a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată.

Împotriva acestei sentințe, revizuenta A. a promovat apel, care a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 613 din 6 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

La 24 aprilie 2019, revizuenta A. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 613 din 6 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, precizând că motivele recursului vor fi depuse printr-un memoriu separat.

La 25 iulie 2019, intimata-pârâtă S.C. B. S.A. a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului, raportat la faptul că recursul a fost promovat într-un litigiu de muncă, hotărârea atacată fiind una definitivă. De asemenea, a invocat și excepția nulității recursului, având în vedere că recurenta nu a indicat motivele de nelegalitate pentru care înțelege să atace decizia nr. 613 din 6 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

La 9 august 2019, recurenta-revizuentă a depus la dosar răspuns la întâmpinare și motivele recursului, solicitând în esență admiterea căii extraordinare de atac și casarea deciziei recurate.

Prin rezoluția aflată la dosar, s-a stabilit că recursul a fost timbrat cu suma de 100 RON taxă judiciară de timbru, conform art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, dovada aflându-se la dosar.

Magistratul-asistent raportor a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, potrivit art. 493 alin. (2) C. proc. civ.

Prin încheierea din 14 ianuarie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, s-a dispus comunicarea raportului către părți, cu mențiunea că acestea pot depune puncte de vedere în termen de 10 zile de la comunicare.

la 17 februarie 2020, recurenta de depus la dosar punct de vedere la raport.

În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilității în principiu a recursului la 31 martie 2020.

Înalta Curte, constituită în completul de filtru, luând în examinare cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., inadmisibilitatea căii extraordinare de atac, urmează să respingă recursul ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prezentul recurs a fost declarat împotriva deciziei nr. 613 din 6 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, prin care s-a respins ca nefondat apelul declarat împotriva unei sentințe prin care s-a soluționat cererea de revizuire, având la bază solicitarea contestatoarei A. de anulare a deciziei nr. 3556 din 1 martie 2017 emisă de intimata S.C. B. S.A., cu privire la data încetării raporturilor de muncă, cu nerespectarea termenului de preaviz, fiind în domeniul litigiilor de muncă.

Astfel, decizia recurată are caracter definitiv de la pronunțarea sa, motiv pentru care nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, aceasta neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căreia hotărârile susceptibile de recurs sunt cele date în apel, cele date potrivit legii fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

Potrivit dispozițiilor art. 513 alin. (5) C. proc. civ. "hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită".

Art. 483 alin. (2) din C. proc. civ. prevede că nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale (…). De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.".

Totodată, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, cele date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Hotărârea ce formează obiectul prezentului recurs vizează soluția pronunțată asupra apelului promovat împotriva unei decizii date într-o cererea de revizuire, în cadrul unui litigiu de muncă, iar potrivit art. 208 din Legea nr. 62/2011, republicată și modificată, în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată, conflictele individuale de muncă se soluționează în primă instanță de către tribunal, hotărârile instanței de fond fiind supuse numai apelului, astfel cum dispune art. 214 din același act normativ. Totodată, potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile privind conflictele de muncă și de asigurări sociale.

În speță, obiectul cauzei îl reprezintă contestația formulată împotriva deciziei nr. 3556 din 1 martie 2017 emisă de către intimata S.C. B. S.A., în ceea ce privește data încetării raporturilor de muncă, cu nerespectarea termenului de preaviz, fiind astfel vorba despre un litigiu de muncă.

Prin urmare, sentința civilă nr. 3184 din 30 octombrie 2018 a Tribunalului Prahova, secția I civilă, prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta A., are prevăzută doar calea de atac a apelului, pe care, de altfel, revizuenta a promovat-o, prin decizia nr. 613 din 6 martie 2019 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă fiind respins apelul.

În raport cu prevederile legale evocate, decizia recurată nu este supusă controlului de legalitate prevăzut în calea extraordinară a recursului, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 din C. proc. civ.

Legalitatea căilor de atac prevăzută expres de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile stabilite de aceasta.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesual civilă constituie o încălcare a legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

În consecință, având în vederea dispozițiile legale evocate, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de revizuenta A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 613 din 6 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată astăzi, 31 martie 2020, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.