ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 165/2020

Deliberând, asupra conflictului de competență de față;

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. x/2018, contestatorul A. a formulat, în contradictoriu cu intimata S.C. B. S.R.L., contestație împotriva deciziei nr. 195/05.09.2018 de desfacere a contractului individual de muncă încheiat și înregistrat sub nr. x/10.12.2007 în Registrul General de evidență a salariaților, conform art. 61 alin. (1) lit. a) C. Muncii, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea acesteia și reintegrarea sa pe postul deținut anterior emiterii acestei decizii, precum și obligarea intimatei la plata diferențelor drepturilor salariate pe perioada mai - iulie 2016, conform sistemului firmei la care a fost angajat și daune morale privind tratamentul la care a fost supus în perioada martie - septembrie 2018.

Prin sentința nr. 1280 din data de 4.06.2019, Tribunalul Prahova, secția I civilă - în temeiul art. 406 alin. (1) C. proc. civ., a luat act de susținerea contestatorului, în sensul că înțelege să renunțe la judecata capătului de cerere vizând obligarea intimatei la plata diferențelor salariale pe perioada mai - iulie 2016, conform sistemului B..

Prin aceeași hotărâre a fost respinsă în totalitate contestația modificată, formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu intimata S.C. B. S.R.L., ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel contestatorul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, schimbarea hotărârii atacate și pe fond - admiterea contestației.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția I civilă.

La termenul de judecată din data de 22 octombrie 2019, Curtea a invocat din oficiu excepția necompetenței funcționale a completului de judecată și a reținut următoarele:

Prin hotărârea apelată, Tribunalul Prahova, secția I civilă a respins în totalitate contestația formulată de contestatorul A., împotriva deciziei de concediere.

Curtea, raportat la dispozițiile art. 231 din Legea nr. 53/2003, a constatat că prezentul litigiu este un litigiu de muncă, competența de soluționare în primă instanță fiind reglementată de dispozițiile art. 269 alin. (1) din Codul Muncii și art. 55 din Legea nr. 304/2004, aceasta aparținând completelor specializate în litigii de muncă și asigurări sociale constituie la nivelul secțiilor civile ale tribunalelor.

În ce privește competența de soluționare a apelurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță în materia analizată, Curtea a constatat că, la nivelul său, aceasta revenea, ex lege și de principiu, completelor specializate în litigii de muncă și asigurări sociale din cadrul secției I Civile.

Curtea a reținut că prin art. II din Hotărârea nr. 9 din 22 mai 2019 Colegiul său de Conducere a aprobat propunerea președintelui secției I Civile, în sensul de a se repartiza cauze având ca obiect litigii de muncă tuturor secțiilor non-penale (măsură fundamentată pe existența unei disproporții vădite de activitate între secțiile non-penale, în detrimentul secției I Civile, precum și a unui deficit de judecători la această din urmă secție), astfel că, practic, prin această hotărâre Colegiul de conducere a "atribuit" competență funcțională în materia analizată și secției a II-a Civile și secției de contencios administrativ și fiscal.

Ulterior, prin art. I din hotărârea nr. 12 din 20 iulie 2019, Colegiul de Conducere al Curții de Apel Ploiești, având în vedere art. II din Hotărârea nr. 9/2019, anterior expus, a aprobat solicitarea Președintelui secției I civile și a propus președintelui Curții de Apel Ploiești înființarea de complete specializate în cadrul acestei secții, formate din toți judecătorii celor trei secții non-penale, a aprobat lista obiectelor din sistemul Ecris care urmează a fi soluționate de completurile nou înființate și a aprobat debifarea de la vechile complete specializate să soluționeze litigii de muncă și asigurări sociale obiectul "litigii de muncă", acesta urmând să fie selectat la completurile nou înființate, mai sus precizate.

Așadar, prin această hotărâre, Colegiul de Conducere a schimbat soluția "mutării" dosarelor având ca obiect litigii de muncă în cadrul secției a II-a Civile și secției de contencios administrativ și fiscal, așa cum stabilise inițial, cu cea a "mutării" judecătorilor acestor două secții în cadrul secției I, formând complete specializate noi în materia analizată, alături de judecătorii secției I Civile.

În baza acestei ultime hotărâri, Președintele Curții de Apel Ploiești a emis decizia nr. 47/2019, prin care a înființat completele specializate în materia litigiilor de muncă, formate din toți judecătorii secțiilor non-penale, menționate în anexa la hotărârea nr. 12/2019.

Considerând că măsurile Colegiului de Conducere expuse sunt nelegale (în esență ca urmare a faptului că prin intermediul lor judecătorii Secțiilor a II-a civilă și de contencios administrativ și Fiscal au fost mutați în cadrul unei noi secții, fără să fie consultați sau să li se solicite acordul, aspect de natură a afecta principiile inamovibilității și specializării judecătorului), o parte dintre judecătorii acestora au solicitat instanței judecătorești suspendarea executării celor două hotărâri.

Astfel, prin sentința nr. 554/21.08.2019, pronunțată de către Tribunalul Argeș, secția Civilă în dosarul nr. x/2019, s-a dispus suspendarea executării art. II din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 9/22.05.2019 și respectiv a art. I din Hotărârea nr. 12/20.06.2019 a aceluiași Colegiu, mai sus expuse.

Curtea a subliniat că sentința menționată este executorie ca atare, raportat la dispozițiile art. 482, cu referire la art. 131 din C. proc. civ., la primul termen de judecată din fața instanței de apel la care părțile sunt legal citate și pot pune concluzii, instanța trebuie să își verifice competența.

Curtea a apreciat că este lipsită de relevanță împrejurarea că prezentul apel a fost repartizat completului nou înființat la un moment la care nu exista suspendarea hotărârilor de Colegiu de Conducere - motiv pentru care judecătorii investiți au efectuat procedura de regularizare în dosar-momentul procesual de stabilire a competenței fiind cel învederat expres de către legiuitor în cadrul art. 131, precizat.

Curtea a considerat că principalul efect al suspendării învederate îl constituie faptul că în prezent dispozițiile suspendate ale hotărârilor de colegiu nu mai pot produce efecte juridice, respectiv nu mai pot fundamenta competența funcțională în materia litigiilor de muncă a completelor nou înființate, cu judecătorii tuturor secțiilor non-penale.

Curtea a subliniat, din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 7 și 19 din R.O.I., aprobat de către Plenul CSM prin hotărârea nr. 1375/2015, că doar colegiul de conducere are competența legală de a stabili componența secțiilor/completelor și de a muta judecătorii dintr-o secție în alta, iar nu președintele instanței, acesta din urmă având posibilitatea înființării completelor specializate în cadrul unei secții, cu o componentă deja stabilită de colegiu.

Or, acest lucru fundamentează concluzia evidentă că, prin suspendarea celor două hotărâri de colegiu, completele nou înființate prin acestea în materia litigiilor de muncă au rămas în prezent fără fundament juridic, atât în ceea ce privește compunerea lor din judecătorii altor secții decât cea I Civilă, cât și sub aspectul competenței lor de a soluționa astfel de litigii.

Aceasta, întrucât prin hotărârile contestate judecătorii amintiți au fost trecuți (și) în secția I civilă și le-a fost atribuită competența funcțională specială de a soluționa litigii de muncă.

Așadar, chiar dacă în prezent figurează completele specializate nou înființate pe rolul și planificarea secției I Civilă, ele sunt lipsite de competență funcțională în materia litigiilor de muncă, fiind practic nefuncționale.

De altfel, concluzia ultimă este dovedită și de faptul că, urmare a suspendării judecătorești expuse, prin decizia Președintelui secției I Civilă nr. 7/22.08.2019 completele nou înființate au fost blocate, prin reducerea la zero a complexității, concomitent cu bifarea obiectului "litigii de muncă" vechilor complete existente anterior adoptării hotărârilor de colegiu, astfel că, practic, repartizarea în continuarea a litigiilor de muncă s-a făcut exclusiv între completele specializate în acest gen de cauze, ultim precizate.

Altfel spus, apare ca fiind și logică împrejurarea că, de vreme ce în prezent completelor nou înființate nu le pot fi repartizate dosare având ca obiect litigii de muncă, ele nu pot nici soluționa astfel de cauze, ca urmare a faptului că sunt lipsite de competența funcțională atribuită prin hotărârile de colegiu, învederate.

Pentru toate considerentele învederate și potrivit dispozițiilor legale deja expuse, Curtea a considerat că excepția de necompetență funcțională, invocată din oficiu, este întemeiată, motiv pentru care a admis-o și a declinat competența soluționării apelului în favoarea completelor specializate ale secției I Civile, rămase competente să soluționeze litigii de muncă, urmare suspendării executării hotărârilor Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 12/2019 și nr. 9/2019.

Examinând cu prioritate, potrivit dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., excepția necompetenței funcționale a completului invocată din oficiu, instanța a reținut următoarele:

Obiectul cererii introductive îl constituie un litigiu de muncă.

Prin hotărârea nr. 12 din 20 iulie 2019, Colegiul de conducere al Curții de Apel Ploiești, având în vedere art. II din hotărârea nr. 9/2019, a aprobat solicitarea Președintelui secției I civilă și a propus președintelui Curții de Apel Ploiești înființarea de complete specializate în cadrul acestei secții, formate din toți judecătorii celor trei secții non-penale, a aprobat lista obiectelor din sistemul Ecris care urmează a fi soluționate de completurile nou înființate și a aprobat debifarea de la vechile complete specializate să soluționeze litigii de muncă și asigurări sociale obiectul "litigii de muncă", acesta urmând să fie selectat la completurile nou înființate, mai sus precizate.

În baza acestei ultime hotărâri, Președintele Curții de Apel Ploiești a emis decizia nr. 47/2019, prin care a înființat completurile specializate în materia litigiilor de muncă, formate din toți judecătorii secțiilor non-penale, menționate în anexa la hotărârea nr. 12/2019.

Prin sentința nr. 554/21.08.2019, pronunțată de către Tribunalul Argeș, secția Civilă în dosarul nr. x/2019, s-a dispus suspendarea executării articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 9/22.05.2019 și respectiv a art. I din Hotărârea nr. 12/20.06.2019 a aceluiași Colegiu, mai sus expuse.

Suspendarea actului administrativ întrerupe temporar efectele juridice produse de acest act pe perioada suspendării.

Curtea a arătat că actele administrative menționate mai sus și ale căror efecte juridice au fost, la acest moment, numai suspendate, se bucură în continuare de prezumția de legalitate, acestea nefiind anulate.

Prezenta cauză a fost repartizată completului inițial - LM 22AII- anterior pronunțării sentinței nr. 554/21.08.2019, or, în aceste condiții, suspendarea produce efecte numai pentru viitor.

Dacă instanța legal investită inițial ar trebui să se dezînvestească (în speța de față pentru că s-a dispus suspendarea efectelor unor acte administrative) ar însemna a reveni asupra efectelor unui fapt trecut - actul de învestire a instanței - chiar dacă numai pentru viitor, deoarece actele de procedură săvârșite anterior n-ar fi desființate prin efectul noii situații juridice, ci menținute.

Potrivit dispozițiilor art. 200 alin. (1) și (2) C. proc. civ., completul căruia i s-a repartizat aleatoriu cauza verifică, de îndată, dacă cererea de chemare în judecată este de competența sa și dacă aceasta îndeplinește cerințele prevăzute la art. 194-197 iar în cazul în care cauza nu este de competența sa, completul căruia i-a fost repartizată cererea dispune, prin încheiere dată fără citarea părților, trimiterea dosarului completului specializat competent sau, după caz, secției specializate competente din cadrul instanței sesizate.

În cauza pendinte, completul inițial investit a procedat la o asemenea verificare de competență în faza de regularizare a cererii și nu a constatat vreo situație care să atragă necompetența sa, săvârșind astfel acte de procedură sub imperiul Hotărârilor Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 9/22.05.2019 și 12/20.06.2019, acte ce nu au fost desființate.

Pe cale de consecință, completul inițial investit rămâne competent să soluționeze cauza ce i-a fost repartizată, nefiind îndeplinite condițiile pentru declinarea competenței către alt complet al secției I civile.

În acest sens sunt și dispozițiile art. 25 alin. (2) din C. proc. civ., astfel că, atâta timp cât la momentul înregistrării cererii de apel pe rolul completului LM 22AII, acesta era competent să soluționeze prezentul apel, acesta a rămas competent să soluționeze cauza și după suspendarea actelor administrative în baza cărora au fost înființate.

Faptul că ulterior, prin decizia Președintelui secției I Civilă nr. 7/22.08.2019 completele nou înființate au fost blocate, prin reducerea la zero a complexității, concomitent cu bifarea obiectului "litigii de muncă" vechilor complete existente anterior adoptării hotărârilor de colegiu, nu are relevanță în aprecierea competenței completului inițial învestit, această Decizie fiind dată în vederea punerii în executare a sentinței nr. 554/21.08.2019, pronunțată de către Tribunalul Argeș, secția Civilă în dosarul nr. x/2019, prin care s-a dispus suspendarea executării articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 9/22.05.2019 și respectiv a art. I din Hotărârea nr. 12/20.06.2019 a aceluiași Colegiu.

Pentru aceste considerente, Curtea, văzând și dispozițiile art. 132 C. proc. civ., a admis excepția de necompetență funcțională, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea completului inițial investit.

În baza dispozițiilor art. 133-136 C. proc. civ., a constatat ivit conflictul negativ de competență, a dispus suspendarea, din oficiu, a judecății cauzei și înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două completuri ale aceleiași secții a Curții de Apel Ploiești, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 136 alin. (4) din C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea completului inițial învestit al Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cererii formulate de reclamantul, Înalta Curte constată că obiectul cererii introductive îl reprezintă contestație decizie de concediere formulată de A. în contradictoriu cu intimata S.C. B. S.R.L..

Având în vedere faptul că s-a apreciat că măsurile Colegiului de Conducere mai sus expuse sunt nelegale o parte dintre judecători au solicitat instanței judecătorești suspendarea executării celor două hotărâri.

Astfel, prin sentința nr. 554 din 21 august 2019, pronunțată de către Tribunalul Argeș, secția Civilă în dosarul nr. x/2019 s-a dispus suspendarea executării articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 9/22.05.2019 și respectiv a art. I din Hotărârea nr. 12/20.06.2019 a aceluiași Colegiu.

Față de împrejurarea că sentința evocată este executorie, se reține că suspendarea actului administrativ întrerupe temporar efectele juridice produse de acest act pe perioada suspendării, însă actele administrative menționate și ale căror efecte juridice au fost, la acest moment, numai suspendate, se bucură în continuare de prezumția de legalitate.

Având în vedere faptul că prezenta cauză a fost repartizată completului inițial anterior pronunțării sentinței nr. 554 din 21 august 2019, se constată că, în aceste condiții, suspendarea produce efecte numai pentru viitor.

Prin urmare, completul inițial învestit rămâne competent să soluționeze cauza ce i-a fost repartizată, nefiind îndeplinite condițiile pentru declinarea competenței către alt complet al secției I civile, în raport de data învestirii.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția I civilă - Completul inițial stabilit.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția I civilă -completul inițial învestit.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 ianuarie 2020.