ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3758/2017

Prin încheierea de ședință din data de 11 martie 2015, din Dosarul nr. x/3/2014, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, în temeiul dispozițiilor art. 200 alin. (3) C. proc. civ., a anulat cererea de chemare în judecată, reținând că reclamantul nu și-a îndeplinit obligațiile stabilite în sarcina sa, în sensul că nu a precizat, în temeiul dispozițiilor art. 962 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, dacă pe rolul instanței există sau au existat cel puțin două cereri formulate de aceeași parte, având același obiect principal și aceeași cauză, dacă cererile nu au fost soluționate încă, precum și dacă primul complet învestit a luat act de renunțarea la judecarea cererii sau a anulat cererea ca netimbrată, ca nesemnată ori pentru neîndeplinirea celorlalte condiții prevăzute de art. 194-197 C. proc. civ. și nu a precizat obiectul cererii de chemare în judecată, deși instanța a adus la cunoștința părții aceste obligații.

Prin cererea depusă la data de 27.03.2015, reclamantul A. a solicitat reexaminarea Încheierii de anulare a cererii de chemare în judecată pronunțată la 11 martie 2015 de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/3/2014.

Prin încheierea de ședință din data de 19 mai 2015 pronunțată în Dosarul nr. x/3/2014/a1, în conformitate cu dispozițiile art. 200 alin. (6) C. proc. civ., Tribunalul București a anulat cererea de reexaminare, ca netimbrată, reținând, în esență, că reclamantul nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru pentru cererea de reexaminare, deși s-a acordat termen la data de 21.04.2015 cu citarea reclamantului cu mențiunea de a achita taxa de timbru în valoare de 20 lei aferenta cererii de reexaminare, sub sancțiunea anulării cererii.

Prin cererea care a format obiectul Dosarului asociat nr. x/3/2014/a2, reclamantul A. a solicitat să se constatate că nu datorează ca taxa de timbru de 20 lei pentru termenul din 21.04.2015, acordat în Dosarul nr. x/3/2014/a1, având ca obiect cererea de reexaminare împotriva încheierii din 11.03.2015 pronunțată în Dosarul nr. x/3/2014.

Prin încheierea de ședință din data de 22 aprilie 2015 pronunțată în Dosarul nr. x/3/2014/a2, Tribunalul București a respins cererea de reexaminare ca neîntemeiată, reținând incidența prevederilor art. 9 lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013 și faptul că textul legal nu face distincția după cum cererea inițială este supusă sau nu taxei judiciare de timbru astfel încât este aplicabil întocmai.

Împotriva încheierilor de ședință din datele de 11 martie 2015, 19 mai 2015 și 22 aprilie 2015 pronunțate de Tribunalul București în Dosarele nr. x/3/2014, x/3/2014/a1 și x/3/2014/a2 a formulat recurs reclamantul A. În motivarea cererii de recurs a arătat că nu este îndeplinită nicio condiție pentru a-i fi anulată acțiunea ci, dimpotrivă, sunt îndeplinite toate condițiile pentru ca acțiunea să fie admisă, astfel cum a formulat-o, să fie anulată de îndată executarea silită și somația cămătărească fără contul în care să plătești pretinsa datorie emisă de M.F.P. Recurentul a solicitat conexarea Dosarelor nr. x/3/2014, x/3/2014/a1 și x/3/2014/a2 în care s-a formulat recurs. II. Hotărârea ce face obiectul prezentei căi de atac. Soluția instanței de control judiciar 1. Prin decizia civilă nr. 4479 din 1 octombrie 2015, Curtea a respins cererea de conexare și a respins recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva Încheierilor de ședință din 11 martie 2015, pronunțată în Dosarul nr. x/3/2014 al Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, din data de 19 mai 2015, pronunțată în Dosarul nr. x/3/2014/a1 al Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, și din data de 22 aprilie 2015, pronunțată în Dosarul nr. x/3/2014/a2 al Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil. În ceea ce privește cererea de conexare, instanța a apreciat, potrivit art. 139 alin. (1) C. proc. civ., că este posibilă conexarea dosarelor în primă instanță, nu și a celor aflate pe rolul instanțelor de control judiciar, cum este cazul în speță, dosarele aflându-se pe rolul instanței de recurs. Cu privire la admisibilitatea recursului, Curtea a constatat că, prin decizia nr. 3972 din 7 septembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. x/3/2014/a2, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierilor de ședință din data de 11.03.2015, pronunțată în Dosarul nr. x/3/2014 al Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, din data de 19.05.2015, pronunțată în Dosarul nr. x/3/2014/a1 al Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, și din data de 22.04.2015, pronunțată în Dosarul nr. x/3/2014/a2 al Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal. Astfel, reținând dispozițiile art. 460 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează principiul unicității căii de atac, a apreciat instanța că este inadmisibilă exercitarea din nou a căii de atac a recursului împotriva acelorași încheieri de ședință. 2. Cererea de recurs Împotriva acestei decizii, a formulat recurs recurentul A., apreciind că această hotărâre este un grosolan fals intelectual și uz de fals. 3. Soluția asupra recursului Înalta Curte, învestită cu soluționarea dosarului de față, constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ., întrucât recurentul nu a atașat dovada achitării taxei de timbru, conform legii. Astfel, recurentul, deși i s-a pus în vedere, prin adresa instanței din 22 ianuarie 2016, să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 lei, conform art. 25 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, nu s-a conformat dispozițiilor instanței. Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, recurentul A. a formulat cerere de reexaminare, care, prin încheierea din 28 septembrie 2017, a fost respinsă. Potrivit art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013, taxele de timbru se plătesc anticipat. De asemenea, conform art. 486 alin. (3) C. proc. civ., cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. Pentru aceste considerente, Înalta Curte va anula recursul, ca netimbrat.