ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 493/2018

Circumstanțele cauzei. Prin cererea înregistrată la data de 27 februarie 2017, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2/2017, reclamantul A. a chemat în judecată pârâtele B. - șef serviciu-serviciu profesii juridice conexe și C. - ministru interimar al justiției solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea Deciziei nr. 8 din 11 ianuarie 2017, emisă de B., șef Serviciu Profesii Juridice Conexe și Hotărârea nr. 1 din 15 februarie 2017, emisă de C., ministru interimar al Justiției. Totodată, a solicitat obligarea pârâtelor la plata de daune materiale și morale în cuantum de 100.000 Euro. În conformitate cu dispozițiile art. 200 alin. (3) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 28 februarie 2017, instanța a dispus comunicarea către reclamant a următoarelor obligații: de a achita taxa judiciară de timbru, în cuantum de 50 RON, în termen de cel mult 10 zile de la data primirii comunicării, sub sancțiunea anulării cererii; de a indica codul său numeric personal, adresa electronică, numărul de telefon și de fax; de a indica adresa electronică, numărul de telefon sau de fax pentru pârâți (dacă îi sunt cunoscute); de a certifica înscrisurile depuse la dosar pentru conformitate cu originalul; de a preciza distinct cuantumul daunelor materiale și cuantumul daunelor morale; de a depune, în copie, actele contestate. La data de 13 martie 2017, reclamantul a depus precizări în cuprinsul cărora a formulat critici privind obligația de a achita taxa judiciară de timbru stabilită în sarcina sa, iar instanța de fond având în vedere conținutul precizărilor a calificat cererea ca reprezentând o cerere de reexaminare. Prin încheierea de ședință din data de 16 martie 2017, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a a respins cererea de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru formulată de petentul A.. Având în vedere că reclamantul nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 RON, nici după respingerea cererii de reexaminare a modului de stabilire a acesteia și comunicarea încheierii, nu a precizat distinct cuantumul daunelor materiale și cel al daunelor morale solicitate de la pârâte, nu a certificat pentru conformitate cu originalul înscrisurile depuse la Dosarul nr. x/2017, prin încheierea din Camera de consiliu din data de 8 septembrie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a anulat cererea de chemare în judecată, în baza art. 200 alin. (4) din C. proc. civ.

Cererea de reexaminare La data de 12 octombrie 2017 petentul A. a înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2/2017/a2, o cerere prin care a solicitat reexaminarea încheierii de ședință din data de 8 septembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, prin care cererea de chemare în judecată a fost anulată pentru neîndeplinirea tuturor obligațiilor stabilite prin rezoluția din 28 februarie 2017.

Soluția pronunțată asupra cererii de reexaminare Prin Încheierea de ședință din data de 1 noiembrie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de reexaminare, ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această încheiere instanța de fond a reținut că, reclamantul nu a dovedit faptul că ar fi înlăturat neregularitățile aferente cererii sale în termenul de 10 zile de la data când i s-au comunicat lipsurile cererii sale, acordat conform art. 200 alin. (3) C. proc. civ. De asemenea s-a reținut că măsura anulării cererii a fost dispusă în mod corect, pentru că reclamantul nu a timbrat acțiunea sa, deși i s-a respins și cererea de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru prin încheierea din 16 martie 2017 ce i-a fost comunicată la data de 3 august 2017. S-a considerat de instanța de fond că impunerea unei taxe judiciare de timbru de 50 RON nu afectează în niciun caz accesul liber la justiție, deoarece nici Curtea Constituțională și nici CEDO nu a reținut că taxa în sine ar putea încălca accesul la justiție, ci doar cuantumul exagerat raportat la veniturile reclamantului (Weissman și alții împotriva României, Iorga împotriva României, Nemeti împotriva României). Ori în speța de față reclamantul nici nu a formulat o cerere de acordare a unor facilități cu privire la plata taxei judiciare de timbru, iar pe de altă parte, indiferent de cuantumul veniturilor reclamantului nu se poate reține că taxa are o asemenea valoare care ar împiedica accesul la justiție al reclamantului.

Cererea de recurs Împotriva acestei încheieri a declarat recurs petentul A., invocând dispozițiile art. 1, 21, 24, 124, 151 și 152 din Constituția României.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția inadmisibilității căii de atac, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil. Pentru a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Înalta Curte constată că obiectul litigiului de față îl reprezintă o cerere de chemare în judecată care a fost anulată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în procedura de regularizare, reținându-se că reclamantul A. nu a achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 50 RON și nu a certificat pentru conformitate cu originalul înscrisurile depuse la Dosarul nr. x/2017, conform art. 200 alin. (4) din C. proc. civ. În această situație sunt incidente prevederile art. 200 alin. (5) din C. proc. civ., conform cărora "împotriva încheierii de anulare, reclamantul va putea face numai cerere de reexaminare, solicitând motivat să se revină asupra măsurii anulării." Potrivit art. 200 alin. (7) C. proc. civ. "Cererea de reexaminare se soluționează prin încheiere definitivă dată în camera de consiliu, cu citarea reclamantului, de către un alt complet al instanței respective, desemnat prin repartizare aleatorie, care va putea reveni asupra măsurii anulării dacă aceasta a fost dispusă eronat sau dacă neregularitățile au fost înlăturate în termenul acordat potrivit alin. (3)". În condițiile în care legiuitorul a prevăzut expres, o cale specifică de atac împotriva încheierilor pronunțate conform art. 200 alin. (4) C. proc. civ., partea nemulțumită de soluția instanței are obligația procesuală de a promova respectiva cale de atac, fiind exclusă posibilitatea formulării apelului sau recursului prin prisma prevederilor art. 466 alin. (1), respectiv art. 483 alin. (1) din C. proc. civ. Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta. Deci, împotriva hotărârilor judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga. Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 1) din C. proc. civ. sunt hotărâri definitive "hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului" și ca atare nu sunt susceptibile de a fi atacate cu apel/recurs. Cum în cauza de față, Încheierea de ședință din data de 1 noiembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal este definitivă, nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs. În concluzie, instanța de control judiciar constată că recurentul nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva unei hotărâri care este exceptată căii de atac a recursului.

Temeiul de drept al soluției Având în vedere dispozițiile art. 7, pe cele ale art. 457 alin. (1) C. proc. civ., precum și faptul că recursul vizează o Încheiere care, potrivit dispozițiilor imperative ale art. 634 alin. (1) pct. 1) din C. proc. civ., era definitivă, nemaiputând fi supusă reformării, Înalta Curte va respinge recursul dedus judecății, ca inadmisibil.