ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4548/2018

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 12.04.2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x/28.03.2016 emis de pârâtă, prin care s-a constatat că s-a aflat în stare de incompatibilitate, încălcând art. 183 alin. (1) și alin. (9) și art. 184 alin. (1) și (1

2

) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, raportat la art. 180 alin. (1) lit. b) din aceeași lege (în vigoare până la republicarea Legii nr. 95/2006, 31.08.2015), întrucât a exercitat funcția de șef secție/director medical în cadrul Spitalului Clinic "Prof. Dr. B." București concomitent cu funcția de administrator și calitatea de asociat unic în cadrul S.C. C. S.R.L., în perioada 15.12.2006 - prezent.

Prin Sentința nr. 2765 din 27 septembrie 2016, Curtea de Apel București a respins acțiunea reclamantului, ca nefondată, apreciind, în esență, că, deși evaluarea incompatibilității în raport cu funcția de șef de secție, deținută de reclamant în perioada 15.12.2006-31.07.2009, a fost efectuată tardiv de Agenția Națională de Integritate, care s-a sesizat la data de 26.10.2012, nu se impune anularea raportului de evaluare contestat pentru că în mod corect s-a reținut existența incompatibilității între funcția de director medical și cea de administrator al S.C. C. S.R.L.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A., invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

Prin Decizia nr. 2889 din 20 septembrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosar nr. x/2016, s-a admis recursul formulat de reclamantul A. împotriva Sentinței nr. 2765 din 27 septembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a casat, în parte, sentința recurată, în sensul anulării Raportului de evaluare nr. x/28.03.2016, întocmit de Agenția Națională de Integritate pentru incompatibilitatea reținută în intervalul 15.12.2006 - 31.07.2009 și s-au menținut, în rest, celelalte dispoziții ale sentinței.

Împotriva Deciziei nr. 2889 din 20 septembrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în Dosar nr. x/2016, recurentul-reclamant A. a formulat contestație în anulare, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 503 și următoarele C. proc. civ., precizând că decizia atacată este nelegală și netemeinică, fără a depune însă și dovada plății taxei judiciare de timbru corespunzătoare căii de atac exercitate.

La data de 16 octombrie 2018 s-a comunicat contestatorului obligația de a depune la dosar, sub sancțiunea nulității cererii, taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării.

Având în vedere că partea nu și-a îndeplinit această obligație legală, Înalta Curte a invocat din oficiu excepția netimbrării contestației în anulare și a rămas în pronunțare asupra acestei excepții, astfel cum rezultă din practicaua prezentei hotărâri.

Examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 248 C. proc. civ., excepția netimbrării contestației în anulare, invocată în cauză, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, drept pentru care va anula contestația formulată ca netimbrată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Înalta Curte constată că, deși contestatorul a fost citat cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, datorată conform art. 26 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, astfel cum rezultă din dovezile de îndeplinire a procedurii de citare, respectiv din actele și lucrările dosarului, partea nu și-a îndeplinit această obligație legală.

Devine astfel incidentă sancțiunea anulării contestației în anulare, în raport cu dispozițiile art. 148 alin. (6) și art. 197 C. proc. civ., conform cărora:

"TITLUL IV - Actele de procedură, CAPITOLUL I - Forma cererilor

Art. 148. - Condițiile generale […]

(6) Cererile adresate instanțelor judecătorești se timbrează, dacă legea nu prevede altfel."

"Art. 197. - Timbrarea cererii

În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii."

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 32 și art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013:

"Art. 32. - Taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, în condițiile prevăzute de lege.

Art. 33. - (1) Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege.

(2) Dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței. […]"

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 248, coroborat cu art. 148 alin. (6) și art. 197 C. proc. civ., raportat la art. 26 alin. (1), art. 32 și art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013, Înalta Curte va dispune anularea, ca netimbrată, a contestației în anulare formulată de contestatorul A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 2889 din 20 septembrie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 decembrie 2018.

Procesat de GGC - NN