ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5558/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 15.12.2017, sub nr. x/2017, reclamantul A. în contradictoriu cu Agenția Națională de Integritate a solicitat anularea Raportului de evaluare nr. x/23.11.2017 emis de Agenția Națională de Integritate.

Prin sentința civilă nr. 2209 din 10 mai 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, a anulat Raportul de evaluare nr. x/23.11.2017, emis de pârâtă.

Împotriva acestei sentințe, în condițiile art. 483 C. proc. civ., pârâta Agenția Națională de Integritate a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate și, rejudecând, respingerea contestației, cu consecința menținerii ca temeinic și legal a Raportului de evaluare nr. x/23.11.2017 al Agenției Naționale de Integritate.

Recurenta-pârâtă susține că prima instanță a reținut în mod nelegal că interdicțiile reglementate de disp. art. 178 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății urmează a fi aplicabile unei persoane care exercită această funcție în urma promovării examenului sau concursului, în baza unui contract de administrare încheiat pe o durată de 3 ani, iar nu celor ce asigură atribuțiile specifice acesteia în baza unei delegări pe o perioadă de cel mult 6 luni.

Intimatul-reclamant și-a exercitat funcția de manager interimar și de la momentul preluării, se bucură de toate drepturile conferite de aceasta, dar are și obligația de a respecta toate îndatoririle pe care legiuitorul le-a stabilit, inclusiv regimul juridic al incompatibilității aplicabil noii funcții deținute.

A accepta interpretarea conform căreia regimul juridic al incompatibilităților se aplică numai persoanelor care ocupă funcția în urma unui concurs și nu se aplică celor care ocupă aceeași funcție prin acte de delegare ar pune la îndemâna categoriilor de persoane vizate de Legea nr. 176/2010 un procedeu extrem de simplu de eludare a legii și a aplicabilității sancțiunilor instituite de aceasta.

Incompatibilitatea instituită prin disp. art. 178 din Legea nr. 95/2006 nu este condiționată de modalitatea de numire în funcția de manager interimar, deoarece sunt esențiale atribuțiile managerului, iar nu modalitatea de numire a acestuia, având în vedere că atribuțiile sunt identice.

Recurenta-pârâtă invocă și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, respectiv Decizia nr. 1409/05.04.2017, pronunțată într-un caz similar.

Prin emiterea Ordinului ministrului sănătății nr. 1374/2006, ce nu era în vigoare la data numirii în funcție a intimatului, s-a suplinit lacuna legislativă primară aferentă prevederilor art. 178 alin. (4) din Legea nr. 95/2006.

În plus, arată intimatul-reclamant, în înțelesul Legii nr. 215/2011 și al Legii nr. 393/2004, calitatea de consilier județean reprezintă o demnitate exercitată pe baza unui mandat acordat de alegători și nu o funcție.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analiza motivelor de casare

Din actele dosarului rezultă că intimatul-reclamant a deținut în perioada 04.07.2016 - 04.01.2017 funcția de manager interimar al Spitalului de Pneumoftiziologie Roșiorii de Vede, concomitent cu funcția de consilier județean în cadrul Consiliului Județean Teleorman (începând cu data de 21.06.2012 - mandatele 2012 - 2016 și 2016 - 2020) și cu funcția de vicepreșednte al Consiliului Județean Teleorman (în perioada 27.03.2014 - 05.05.2016).

Potrivit disp. art. 178 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, funcția de manager persoană fizică este incompatibilă cu "exercitarea oricăror altor funcții salarizate, nesalarizate și/sau indemnizate, cu excepția funcțiilor sau activităților în domeniul medical în aceeași unitate sanitară, a activităților didactice de cercetare științifică și de creație literar-artistică, cu respectarea prevederilor lit. b) și alin. (6)".

Dispozițiile art. 178 se regăsesc în cuprinsul Legii nr. 95/2006 în cadrul Titlului VII - Spitalele - Cap. III - Conducerea spitalelor.

Art. 176 și art. 177 stipulează că spitalul public este condus de un manager, persoană fizică sau juridică, funcție ocupată prin concurs sau licitație publică, existând posibilitatea ca, până la ocuparea prin concurs a funcției de manager să fie numit un manager interimar pe o perioadă de cel mult 6 luni, prin ordin al ministrului sănătății, dacă spitalul public se află în rețeaua Ministerului Sănătății sau dispoziție a Președintelui Consiliului Județean, în cazul reclamantului.

Așadar, managerul și managerul interimar fac parte din conducerea spitalelor publice, deosebirea constând în modalitatea de accedere la funcție și perioada pentru care se ocupă această funcție.

Imediat după stabilirea conducerii spitalelor publice, legiuitorul a prevăzut la art. 178 care sunt incompatibilitățile funcției de manager persoană fizică, precum și conflictele de interese.

Întrucât atât managerul spitalului public care a ocupat funcția prin concurs, cât și managerul interimar numit de președintele consiliului județean, exercită aceeași funcție de conducere a spitalului, este firesc să li se aplice aceleași incompatibilități.

Astfel, nu există nicio rațiune juridică pentru ca managerul persoană fizică ce a ocupat funcția prin concurs să nu poată, de exemplu, exercita o altă funcție salarizată/nesalarizată/indemnizată, în schimb managerul interimar care este, de asemenea, conducătorul spitalului, să îi fie permis să exercite alte funcții sau să nu se considere că se află în conflict de interese deși se observă că acesta are un interes personal care influențează sau pare să influențeze îndeplinirea atribuțiilor sale.

Înalta Curte consideră că nu are relevanță faptul că atribuțiile managerului interimar sunt stabilite de ministrul sănătății și nu printr-un contract de management, deoarece acesta exercită, în principal, în vederea asigurării conducerii spitalului, aceleași atribuții ca și managerul ce a obținut funcția prin concurs.

Chiar dacă la nivel teoretic, ministrul sănătății, prin ordin, poate limita exercitarea de către managerul interimar a uneia/unora dintre atribuții, aceasta nu înseamnă că managerul interimar poate, pentru o perioadă de 6 luni cât durează mandatul său, să dețină, de exemplu, o funcție în cadrul unei societăți comerciale care are relații patrimoniale cu spitalul la care acesta este manager.

Această situație este evitată numai dacă disp. art. 178 din Legea nr. 95/2006 sunt interpretate în sensul în care incompatibilitățile și conflictele de interese privesc atât pe managerul persoană fizică ce ocupă funcția prin concurs, cât și pe managerul interimar.

Prin OMS nr. 1836/23.10.2007, în vigoare la data numirii intimatului-reclamant în funcția de manager interimar, s-au stabilit atribuțiile managerului interimar al spitalului public în cuprinsul art. 1 pct. 1-35, de unde rezultă, contrar a ceea ce a susținut prima instanță, că atribuțiile sunt identice cu cele exercitate de managerul care ocupă funcția prin concurs.

În ceea ce privește OMS nr. 1374/05.12.2016 și publicat în M.Of. din data de 07.12.2016, acesta stabilește atribuțiile managerului interimar al spitalului public, însă nu se aplică prezentei cauze, fiind emis ulterior numirii intimatului-reclamant în funcția de manager interimar.

Deși la art. 2 din ordin, se arată că managerul interimar are anumite obligații în domeniul incompatibilităților și al conflictului de interese, respectiv depunerea și actualizarea declarațiilor de avere/interese/cu privire la incompatibilități, aceasta nu are semnificația dată de judecătorul fondului, în sensul că numai de la data intrării în vigoare a actului administrativ, se aplică și managerului interimar dispozițiile referitoare la incompatibilități și conflicte de interese, din cuprinsul disp. art. 178 din Legea nr. 95/2006.

Interpretarea instanței de fond este greșită deoarece regimul incompatibilităților și conflictelor de interese se stabilește prin lege și nu prin acte administrative.

Așadar, dispozițiile legale cuprinse în art. 178 sus-menționat se aplică de la data intrării în vigoare a legii și managerului interimar, neavând relevanță că după aproximativ 10 ani de la apariția legii, prin act administrativ, se stabilește un alt termen în privința rezolvării stării de incompatibilitate a managerului interimar, 15 zile în loc de 30 de zile, cât prevede art. 178 alin. (4).

Față de acestea, Înalta Curte va constata că prima instanță a interpretat și aplicat greșit disp. art. 178 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 95/2006 când a considerat că acestea nu se aplică managerului interimar.

Referitor la apărarea formulată de intimatul-reclamant, conform căreia dispozițiile art. 178 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 95/2006 se referă la incompatibilitatea funcției de manager de spital cu alte funcții, iar calitatea de consilier județean nu reprezintă o funcție, ci o demnitate exercitată pe baza unui mandat acordat de alegători, Înalta Curte urmează să aprecieze că este nefondată.

Textul legal analizat se referă la alte funcții salarizate/nesalarizate/indemnizate, iar disp. art. 4 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali stipulează că:

"în asigurarea liberului exercițiu al mandatului lor, aleșii locali îndeplinesc o funcție de autoritate publică și sunt ocrotiți de lege".

Aceleași dispoziții sunt cuprinse și în art. 25 din Legea nr. 215/2001, conform cărora aleșii locali îndeplinesc o funcție de autoritate publică.

Cu privire la aplicabilitatea Deciziilor Înaltei Curți de Casație și Justiție - nr. 54/2007, nr. 16/2008 și nr. 53/2017, Înalta Curte observă că acestea au interpretat texte de lege referitoare la cumulul de către consilierii locali a pensiei anticipate/anticipate parțial cu indemnizația reglementată prin disp. art. 34 din Legea nr. 393/2004; a pensiei de invaliditate de gradul II cu indemnizația corespunzătoare funcției elective sau a indemnizației de șomaj cu indemnizația de ședință.

S-a argumentat că indemnizația de ședință nu reprezintă un venit permanent, regulat și, din acest motiv drepturile bănești pot fi cumulate.

În cuprinsul Deciziei nr. 53/2017 completul competent să soluționeze dezlegarea unor chestiuni de drept a făcut referire la Decizia nr. 742/2015 a Curții Constituționale, prin care s-a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 7

1

alin. (8) din O.U.G. nr. 108/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice.

Curtea Constituțională a arătat în considerentele deciziei, că indemnizația primită de consilierul local/județean nu poate fi asimilată cu indemnizația încadrată în exercitarea unor funcții cu caracter de permanență, cum ar fi aceea de primar, senator sau deputat.

Astfel, se arată în continuare, activitatea de consilier local nu este o funcție, ci o calitate, nu este salarizată, ci indemnizată, nu are caracter regulat, organizat și permanent și nu poate fi asimilată cu o funcție electivă.

Considerentele deciziei Curții Constituționale trebuie privite în contextul analizării excepției de neconstituționalitate și se referă la caracterul sporadic al indemnizației primite de consilierul local/județean, în funcție de ședințele la care aceștia participă.

Aceste aprecieri sunt făcute strict pentru a deosebi o activitate periodică de o activitate permanentă, remunerată cu un salariu în baza unui contract de muncă, civil sau de mandat și nu pot contrazice dispoziția art. 25 din Legea nr. 215/2001 și art. 4 din Legea nr. 493/2004 conform cărora aleșii locali îndeplinesc o funcție de autoritate publică, astfel cum se arată și în paragraful 17 al deciziei Curții Constituționale.

Față de acestea, în temeiul art. 496 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, recursul va fi admis, dispunându-se casarea sentinței atacate și, în rejudecare, respingerea acțiunii ca neîntemeiate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței nr. 2209 din 10 mai 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, în rejudecare, respinge acțiunea ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 octombrie 2020.