ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1628/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 10.02.2016 reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, a solicitat instanței de contencios administrativ anularea Raportului de evaluare nr. x/21.01.2016, emis de autoritatea pârâtă.

Prin Sentința civilă nr. 1834 din 31.05.2016, instanța de fond Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, ca neîntemeiată.

Împotriva Sentinței civile nr. 1834 din data de 31 mai 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a formulat "Apel", calificat de instanță, în ședință publică, drept "recurs", față de dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, coroborat cu art. 24 din Legea nr. 176/2010.

În motivarea cererii de recurs, în esență, s-au arătat următoarele:

Sentința civilă nr. 1834/31.05.2016 este nelegală și netemeinică, întrucât prima instanța a interpretat eronat, excesiv, prevederile legale referitoare la regimul incompatibilităților.

Este adevărat că "esențiale sunt atribuțiile șefului de secție", aceasta fiind și rațiunea pentru care legiuitorul, în considerarea necesității asigurării managementului/conducerii unei secții spitalicești, fără de care această structură nu poate funcționa, a instituit prin art. 184 alin. (8) din Legea nr. 95/2006, republicata, cu titlu de excepție, posibilitatea pentru managerul spitalului public de a delega o alta persoana care sa asigure interimatul, până la ocuparea postului prin concurs. Această considerație, în ciuda veridicității sale, prezintă relevanță, în principal, economico-administrativă, caracteristica manageriatului și mai puțin juridică.

La fel de adevărat și pentru aceleași rațiuni este și faptul ca "atribuțiile unui șef de secție numit cu delegație sunt identice cu cele exercitate de un șef numit prin concurs".

Cu toate acestea însă, nu trebuie confundat regimul juridic aplicabil funcției de șef de secție cu cel aplicabil interimatului, în cazul numirii în aceasta funcție cu delegație, pana la ocuparea postului prin concurs.

În conformitate cu prevederile art. 30 din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii, republicata, art. 184 din Legea nr. 95/2006, anterior republicării, prevedea, pentru ocuparea funcției de Șef de secție, procedura ocupării postului prin concurs, condițiile obligatorii pentru participarea la concurs, inclusiv interdicția regăsirii într-unul din cazurile de incompatibilitate sau conflict de interese, 'încheierea contractului de administrare, al cărui model este stabilit prin act normativ și în care sunt prevăzuți indicatorii de performanță, a căror nerealizare poate atrage sancțiunea rezilierii contractului conform art. 184 alin. (4) teza a doua, precum și depunerea declarațiilor de interese, de avere și privind incompatibilitățile, prevăzute de art. 187 din Legea nr. 95/2006, în forma anterioară republicării. Mai mult, metodologia privind organizarea concursului de ocupare a postului de Șef de secție este reglementată actualmente prin Ordinul Ministrului Sănătății nr. 869/2015 (anterior acestui act normativ fiind reglementată prin Ordinul Ministrului Sănătății nr. 698/2001), iar modelul contractului de administrare este, de asemenea, aprobat prin Ordinul Ministrului Sănătății nr. 1628/2007.

Recurentul-reclamant consideră că o relevanță deosebită prezintă și formularea alin. (3) al art. 184 care prevede ca "șefii de secție răspund de calitatea actului medical, precum și atribuțiile asumate prin contractul de administrare", dar și a alin. (4) a aceluiași tex de lege:

"la numirea în funcție, șefii de secție, de laborator și de serviciu medical vor încheia cu spitalul public, reprezentat de managerul acestuia, un contract de administrare cu o durată de 3 ani". Prin urmare, textul de lege prevede expres ca temeiul juridic al angajării răspunderii juridice a șefilor de secție, indiferent de forma sa: civilă, administrativă, penală, îl constituie contractul de administrare.

Prin prevederile art. 185 alin. (9) teza finala, legiuitorul a instituit o excepție de la regimul juridic al funcției de șef de secție, cu regulile și procedurile privind ocuparea prin concurs a postului, condițiile de participare, temeiul juridic al angajării răspunderii și incompatibilitățile și conflictul de interese aplicabil acestei funcții, prevăzând posibilitatea delegării temporare a unei alte persoane în această funcție, până la ocuparea prin concurs a postului menționat.

Legiuitorul nu instituie nicio altă condiție cu privire la "persoana" care să îndeplinească funcția de șef de secție, cu caracter temporar. A conferi aplicabilitate, în cazul delegării, regulilor privind ocuparea postului de șef de secție, restricțiilor, incompatibilităților și sancțiunilor prevăzute pentru aceasta funcție de conducere înseamnă a interpreta extensiv normele legale, pana la eludarea scopului urmărit de legiuitor prin instituirea acestei excepții prevăzute, de altfel, fără echivoc.

O atare interpretare, cum este cea a paratei, confirmata de prima instanța, conferă medicului numit cu delegație în funcția de șef de secție o situație mai grea decât aceea a medicului care a ocupat postul și care, chiar și după încheierea contractului cu managerul spitalului, are la dispoziție 30 zile pentru înlăturarea motivelor de incompatibilitate, astfel cum prevede art. 184 alin. (4) teza finală.

Reiese cu certitudine ca prin legiferarea acestei excepții, scopul urmărit de legiuitor a fost asigurarea conducerii secției respective, respectiv îndeplinirea temporara a atribuțiilor specifice reglementate de art. 184 alin. (3), pe o perioadă determinată, până la ocuparea postului vacant prin concurs.

Se arată că delegarea în funcția de șef de secție, pe o perioada determinată, nu este supusă niciuneia dintre regulile prevăzute de lege și analizate mai sus, privind ocuparea funcției de șef de secție, nefiind aplicabile dispozițiile legale privind regimul incompatibilităților și, pe cale de consecință, recurentul, în perioada în care a fost delegat în funcția de șef de secție de conducerea unității sanitare nu a încălcat aceste dispoziții legale.

Prima instanța a apreciat eronat ca neregulile sesizate prin contestație reprezintă "erori materiale" care nu afectează legalitatea actului atacat. Astfel, a arătat că prin adresa nr. x/21.01.2016 de înaintare a Raportului de evaluare se precizează ca actul constatator este "(...) întocmit în Lucrarea nr. x/11.11.2014 privind pe A., șef de secție în cadrul Spitalului Orășenesc Zimnicea, județul Teleorman (...)", iar în Raportul de evaluare la pct. 1 - Partea descriptivă a situației de fapt se arată că "la data de 11.11.2014, Agenția Națională de Integritate ... s-a sesizat din oficiu în Lucrarea nr. x/11.11.2014 cu privire la faptul ca A., șef de secție în cadrul Spitalului Orășenesc Zimnicea, județul Teleorman, nu a respectat regimul juridic al incompatibilităților".

Cu toate acestea, la punctul V - Concluzii din raportul de evaluare, inspectorul de integritate formulează concluziile sale "în urma finalizării evaluării efectuate în Lucrarea nr. x/25.03.2015 (...)", prin urmare în urma evaluării realizate într-o cu totul altă cauză.

Deși s-a învederat faptul că legea nu reglementează posibilitatea îndreptării "acestei erori" și procedura aferentă, precum în cazul hotărârilor judecătorești, neregulile fiind de natura a atrage nulitatea/anularea actului contestat, instanța a respins nemotivat contestația și sub acest aspect.

Apărările intimatei Agenția Națională de Integritate

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare la cererea de recurs și a invocat excepția nulității recursului în raport de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. și în subsidiar respingerea cererii de recurs ca nefondată.

II. Considerentele și soluția instanței de recurs

În ceea ce privește excepția nulității recursului invocată de pârâta-intimată ANI, Înalta Curte constată că motivele de recurs pot fi încadrate într-unul din cazurile prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel că se va respinge excepția nulității ca nefondată.

Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză, se constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:

În fapt, prin Raportul de evaluare nr. x/21.01.2016 s-a constatat/concluzionat că reclamantul-recurent A. a încălcat regimul juridic al incompatibilităților, întrucât în perioada 01.07.2010 - 24.11.2014 a deținut concomitent funcția de șef de secție în cadrul Spitalului Orășenesc Zimnicea, județul Teleorman și funcția de administrator al S.C. B. S.R.L.

În drept, din Legea nr. x, anterior republicării - Art. 185. - (5) "La numirea în funcție, șefii de secție, de laborator și de serviciu medical vor încheia cu spitalul public, reprezentat de managerul acestuia, un contract de administrare cu o durata de 3 ani, în cuprinsul căruia sunt prevăzuți indicatorii de performanță asumați. Contractul de administrare poate fi prelungit sau, după caz, în situația neîndeplinirii indicatorilor de performanță asumați poate înceta înainte de termen. Dacă șeful de secție, de laborator sau de serviciu medical selectat prin concurs se află în stare de incompatibilitate sau conflict de interese, acesta este obligat să le înlăture în termen de maximum 30 de zile de la apariția acestora. În caz contrar, contractul de administrare este reziliat de plin drept.

(11) Șeful de secție, șeful de laborator și șeful serviciului medical vor face publice, prin declarație pe propria răspundere, afișată pe site-ul spitalului și al autorității de sănătate publică sau pe site-ul Ministerului Sănătății ori, după caz, al Ministerului Transporturilor pentru unitățile sanitare subordonate acestuia, legăturile de rudenie până la gradul al IV-lea inclusiv cu personalul angajat în secția, laboratorul sau serviciul medical pe care îl conduc.

(12) Prevederile alin. (11) se aplică în mod corespunzător și în cazul spitalelor publice din rețeaua autorităților administrației publice locale.

(15) Dispozițiile art. 178 alin. (1) lit. b), c) și d) referitoare la incompatibilități și ale art. 178 alin. (2) referitoare la conflictul de interese, sub sancțiunea rezilierii contractului de administrare, se aplică și șefilor de secție, de laborator și de serviciu medical din spitalele publice".

"Art. 178. - (1) Funcția de manager persoană fizică (n.r. a se citi Șef de secție) este incompatibila cu: b) exercitarea oricărei activități sau oricărei alte funcții de manager, inclusiv cele neremunerate; e) exercitarea unei activități sau a unei funcții de membru în structurile de conducere ale unei alte unități spitalicești; d) exercitare oricărei funcții în cadrul organizațiilor sindicale sau patronale de profil".

Motivul de recurs referitor la delegarea în funcția de Șef de secție spital

Recurentul-reclamant arată că nu îi sunt aplicabile prevederile legale învederate de intimata ANI în raportul de evaluare întrucât nu a candidat și nu a susținut concurs pentru funcția de șef de secție pentru a i se aplica regulile Șefului de secție, acesta fiind doar medic șef secție Chirurgie generală, cu delegație.

Înalta Curte constată că acest caz de incompatibilitate prevăzut de art. 180 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 95/2006 nu este condiționat de modalitatea de numire în funcția sau funcțiile ce atrag incompatibilitatea, nefiind relevant dacă subiectul evaluat a exercitat această funcție cu titlu provizoriu, în baza unei delegări sau în baza actului emis în urma concursului la care face referire art. 183 din Legea nr. 95/2006.

Se observă, cu evidență, faptul că legiuitorul face distincție între funcțiile interimare și cele definitive în cadrul comitetului director, ce asigură conducerea spitalului, însă distincția între persoanele numite definitiv și cele numite interimar nu are nicio relevanță în privința aprecierii stării de incompatibilitate, concluzie ce rezultă în primul rând din modalitatea de redactare a textului art. 180 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 95/2006 (unde se operează distincția între manager definitiv și manager interimar) dar și din interpretarea rațională a normei legale ce constituie sediul incompatibilității instituite.

Reglementând instituția incompatibilității între funcția de manager persoană fizică sau orice altă funcție și exercitarea oricărei activități sau oricărei alte funcții de manager, inclusiv cele neremunerate, intenția legiuitorului a fost aceea de a asigura obiectivitatea exercitării funcției și de a evita orice conflict de interese în perioada celui ce exercită una din funcțiile exercitate, astfel că este lipsită de relevanță modalitatea de investire în funcție.

Acest motiv de recurs este prin urmare nefondat.

- În ceea ce privește critica ce vizează împrejurarea că numărul lucrării menționat în partea descriptivă a situației de fapt (x/11.11.2014) diferă de cel menționat în capitolul Concluzii (x/25.03.2015).

Se observă din actele dosarului că pârâta-intimată s-a sesizat din oficiu în lucrarea înregistrată cu nr. x/11.11.2014, fiind vorba despre o eroare materială care nu l-a putut vătăma pe recurentul-reclamant și care nu constituie o cauză de nulitate a raportului de evaluare.

De asemenea, menționarea la concluziile raportului de evaluare, în sensul deținerii de către recurentul-reclamant a funcției de șef secție și nu șef secție cu delegație, nu are natura unei erori, de vreme ce dispozitivul se coroborează și întemeiază cu considerentele în care s-a reținut exercitarea funcției de șef secție cu delegație pe perioada menționată.

Alte motive de recurs nu au fost invocate de recurentul-reclamant.

Temeiul legal al soluției adoptate de instanța de recurs

Față de cele arătate mai sus, în conformitate cu prevederile art. 496 C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului.

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 1834 din 31 mai 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 martie 2019.

GGC - NN