ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2664/2019

Ședința publică din data de 21 mai 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 23.03.2016, sub nr. x/2016 reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALA DE INTEGRITATE (A.N.I.) a formulat contestație împotriva Raportului de evaluare nr. x/02.03.2016, întocmit de Inspecția de Integritate, solicitând anularea acestuia.

Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 2117 pronunțată în data de 17.06.2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE INTEGRITATE, ca nefondată.

Cererea de recurs

Împotriva sentinței nr. 2117 din data de 17 iunie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a formulat recurs reclamantul A., încadrând în drept criticile sale, în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Solicită recurentul admiterea recursului, desființarea în tot a hotărârii atacate și în rejudecare, să fie admisă contestația, astfel cum a fost formulată.

În susținerea recursului recurentul a menționat că, în moc greșit instanța de fond a repins contestația formulată, ca neîntemeiată, deoarece aceasta a reținut în mod eronat susținerile sale, aplicând greșit normele de drept material, pe considerentul că, din cuprinsul art. 87 din Legea nr. 161/2003 nu rezultă că starea de incompatibilitate este condiționată de condiționată de desfășurarea vreunei activități, deținerea simultată a funcției de viceprimar și a celei de comercial persoană fizică fiind necesară și suficientă pentru constatarea stării de incompatibilitate.

Menționează recurentul că, pornind de la definiția dată de vechiul cod comercial comerciantului, principalul element care determină calitatea de comerciant este natura faptelor (actelor) pe care se săvârșește acel comerciant. Codul Comercial prevede că " Sunt comercianți aceia care fac fapte de comerț ca profesiune obișnuită și societățile comerciale (art. 7)".Deci, au calitatea de comercian persoanele fizice care săvârșesc fapte de comerț ca profesiune obișnuită (comercianții individuali) precum și persoanele juridice, adică societățile comerciale (comercianții colectivi)

Consideră astfel recurentul -reclamant că, una din condițiile pe care trebuie să o îndeplinească o persoană fizică pentru a fi comerciant se referă la activitatea pe care o desfășoară. Persoana fizică trebuie să exercite în mod obișnuit, cu titlu de profesie, fapte de comerț (după cum noul C. civ. face distincție între profesioniști și neprofesioniști).

Deci, susține recurentul - reclamant, persoana fizică dobândește calitatea de comerciant dacă săvârșește fapte de comerț cu caracter constitutiv sau esențial de comerț și în mod excepțional fapte conexe (auxiliare) de comerț.

Invocă articolul 9 din Codul Comercial conform căruia " orice persoană care într-un chip accidental face o operațiune de comerț, nu poate fi considerată ca fiind comerciant; ea este însă supusă legilor și jurisdicției comerciale pentru toate contestațiile ce se pot ridica din această operațiune".

Astfel, apreciază recurentul că, înscrierea în Registrul Comerțului a firmei și a celorlalte date are doar efect declarativ cu privire la calitatea persoanei, creându-se o prezumție relativă de comercialitate cu privire la faptele pe care acesta le săvârșește și cu privire la calitatea de comerciant. Faptele de comerț trebuie să fie o permanență a activității persoanei care își face p profesie din activitatea de comerț, acționând cu conștiința calității pe care o are.

Invocă în acest sens dispozițiile O.U.G. nr. 44/2008 - actualizată, care reglementează PFA-ul, respectiv articolele 1, 2, lit. a) și i), precum și art. 20, alin. (1), (2), (3).

Consideră că, ceea ce a reținut instanța în dispozitivul sentinței de fond, referitor la faptul că, din cuprinsul art. 87 din Legea nr. 161/2003 nu rezultă că starea de incompatibilitate este condiționată de desfășurarea vreunei activități, deținerea simultană a funcției de vineprimar și a celei de comerciant persoană fizică fiind necesară și suficientă pentru constatarea stării de incompatibilitate, este neîntemeiat, aceste mențiuni fiind contrazise chiar de legislația în vigoare, care reglementează PFA-urile, din a cărei interpretare și aplicare rezultă fără dubii că această calitate de comerciant este dată de efectuarea actelor de comerț și obținerea de venituri/profit.

Or, din probatoriul depus și administrat de pârâtă, nu rezultă că recurentul, în perioada analizată ar fi realizat venituri din activități independente/PFA. Declarația fiscală depusă la organul fiscal în anul 2015 este aferentă anului 2014 și chiar vine a confirma susținerile sale potrivit cărora nu a realizat venituri din activitatea PFA, încă din anul 2013.

Că această calitate de comerciant este dată de efectuarea actelor de comerț/obținerea de venituri, reiese și din noul C. civ., care a abrogat vechea lege a arendei (Legea nr. 16/1994) și nu a mai instituit obligația deținerii calității de arendaș de existența vreunei forme specializate de organizare (cu obiect de activitate/CAEN specific) putând deține această calitate orice persoană fizică (nemaifiind obligatorie înregistrarea ca PFA). În esență, orice persoană fizică poate lucra - în calitate de arendaș - pământul altei persoane, nefiind necesară vreo înregistrare și autorizare, din veniturile obținute urmând a fi impozitate, fiind venituri comerciale.

În continuare, recurentul mai arată că obiectul de activitate pentru care a fost autorizat/CAEM a fost Cultivarea cerealelor (exclusiv orez), plantelor leguminoase și a plantelor de semințe oleaginoase - 01111, iar domeniul în care a activat a fost cel agricol, partea deținând o suprafață de pământ pe care a lucrat-o. Din anul 2013, nu a mai realizat activitate și nici venituri, iar dacă legiuitorul ar fi considerat că înregistrarea ca PFA presupune dobândirea din start a calității de comerciant - cel puțin în domeniul său de activitate, cel agricol - ar fi condiționat exercitarea calității de arendaș sau simplu producător agricol de înregistrarea, cel puțin, ca PFA. Persoanele care de vor a presta activități de arendaș sau producător agricol dobândesc calitatea de comerciant o dată cu desfășurarea efectivă de acte de comerț și obținerea de venituri comerciale impozabile.

Într-o interpretare contrarie, s-ar ajunge la situația în care toți primarii/viceprimarii proprietari ai unei suprafețe de teren agricol ar fi incompatibili, întrucât simpla deținere a unei suprafețe de teren, fără obținerea de venituri comerciale, ar duce la obținerea calității de comerciant.

Recurentul invocă deopotrivă faptul că instanța de fond, în dispozitivul sentinței recurate nu s-a pronunșat față de critica sa potrivit căreia nu a deținut funcția de viceprimar, întrucât, în perioada analizată, prin sentința civilă nr. 930/15.10.2014, pronunțată de Tribunalul Călărași, în dosarul nr. x/2014, definitivă la data pronunțării, a fost repus în drepturi, în funcția de viceprimar fostul viceprimar, hotărârea de Consiliu local prin care fusese numit în această funcție fiind desființată de instanța de fond.

Susține recurentul că hotărârea pronunțată în analiza pe fond a legalității hotărârii administrative, prin care a fost învestit în funcția de viceprimarm a avut o putere de lucru judecat provizorie, care urma a fi consolidată sau desființată în funcție de soluția recursului declarat de Consiliul Local Dichiseni împotriva sentinței tribunalului.

Curtea de Apel a soluționat recursul casând în parte și rejudecând, a respins contestația fostului viceprimar, confirmându-se poziția sa de viceprimar abia în data de 06.04.2015, după data radierii din Registrul Comerțului al PFA-ului " A. Persoană Fizică Autorizată" (Hotărârea CAB nr. 2332/06.04.2015)

Astfel, susține recurentul - reclamant că hotărârea instanței de fond și-a păstrat puterea de lucru judecat chiar și atunci când se aflăm în curs de judecare recursul, deoarece orice hotărâre definitivă are autoritate de lucru judecat până ce nu va fi înlocuită printr-o altă hotărâre.

Apărările formulate în cauză

Împotriva recursului promovat de recurentul - reclamant a formulat întâmpinare intimata - pârâtă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE INTEGRITATE, solicitând respingerea recursului, ca nefondat și pe cale de consecință menținerea sentinței recurate.

Susține intimata - pârâtă că recurentul - reclamant nu a respectat obligația ce-i revenea potrivit dispozițiilor art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003 și anume aceea de a demisiona din una dintre funcțiile/calitățile incompatibile, deținând simultan, atât funcția de viceprimar, cât și calitatea de comerciant persoană fizică autorizată.

Instanța de fond a analizat probele administrate și a interpretat regulile de drept aplicabile precum și dispozițiile ce reglementează incompatibilitatea pentru un viceprimar, având în vedere principiile generale ale dreptului, cerințele echității și buna credință și, contrar celor reținute de recurentul - reclamant, starea de incompatibilitate rezultă din simpla deținere simultan a celor două funcții/calități, legiuitorul, în articolul 87 alin. (1) lit. g) din legea nr. x, nefăcând distincție după cum funcția este exercitată efectiv sau nu.

Calitatea de comerciant o acordă și o certifică un registru public oficial și nu activitatea desfășurată, întrucât, în O.U.G. nr. 44/2008, legiuitorul a instituția condiția că autorizarea funcționării unei asemenea entități comerciale nu exonerează persoanele care desfășoară respectiva activitate de obligația de a îndeplini toate procedurile necesare înainte de începerea activității. Legiuitorul a avut în vedere doar deținerea calității și nu exercitarea acesteia.

În concluzie, intimata solicită respingerea recursului, hotărârea de fond fiind legală și temeinică.

Răspunsul la întâmpinare

Recurentul - reclamant a formulat Răspuns la întâmpinarea intimatei - pârâte, în cuprinsul căruia solicită instanței să constate că intimata - pârâtă nu combate în nici un mod motivul de recurs referitor la faptul că în perioada analizată s-ar fi aflat în incompatibilitate.

Invocă în continuare autoritatea de lucru judecat provizorie a sentinței civile nr. 930/15.10.2014 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr. x/2014, prin care a fost repus în drepturi fostul viceprimar.

Solicită respingerea apărărilor formulate de intimata - pârâtă și admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.

Procedura de soluționare a recursului

Având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că, procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, a fost fixat termen pentru soluționarea recursului de față.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, având în vedere deopotrivă și susținerile părților, Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Astfel, analizând criticile ce vizează soluția data de prima instanță pe fondul cauzei, din perspectiva cazului de casare reglementat la dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că instanța de contencios administrativ a fost învestită cu verificarea legalității Raportului de evaluare nr. x/02.03.2016 întocmit de intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate, prin care s-a concluzionat că reclamantul A., a încălcat regimul juridic al incompatibilităților în perioada 30.05.2014 - 07.07.2014 și în perioada 04.08.2014 - 26.01.2015, întrucât a deținut atât funcția de viceprimar al Comunei Dichiseni, județul Călărași, cât și calitatea de comerciant persoană fizică în cadrul " A. " PERSOANĂ FIZICĂ AUTORIZATĂ, încălcându-se astfel dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transsparenței în exercitarea deminităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare.

Prima instanță a respins acțiunea reclamantului și a constatat incidența dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, reținând în esență că, din cuprinsul art. 87 din Legea nr. 161/2003 nu rezultă că starea de incomapatibilitate este condiționată de desfășurarea vreunei activități, deținerea simultană a funcției de viceprimar și a celei de comerciant persoană fizică fiind necesară și suficientă pentru constatarea stării de incompatibilitate.

Această soluție este împărtășită și de către instanța de control judiciar, care constată că hotărârea atacată nu este rezultatul unei aplicări și interpretări greșite a normelor de drept material și nu poate fi reformată prin prisma cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, conform dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, cu modificările și completările ulterioare, care prevede că: "Funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu: g) calitatea de comerciant persoană fizică."

Reglementând incompatibilitatea dintre cele două funcții, legiuitorul a urmărit transpunerea în legislația internă a principiului transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, respectiv transparență în modul de administrare și utilizare a bunurilor publice, în exercitarea atribuțiilor prevăzute de lege, fără a se putea pune în discuție restrângerea vreunui drept sau a vreunei libertăți fundamentale.

Art. 91 alin. (3) din același act normativ prevede că:

"Alesul local poate renunța la funcția deținută înainte de a fi numit sau ales în funcția care atrage starea de incompatibilitate sau în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în funcție".

Modalitatea de desfășurare a activităților economice de către persoanele fizice este reglementată de dispozițiile O.U.G. nr. 44/2008, care, prin dispozițiile art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 44/2008 stabilește că: "Prezenta ordonanță de urgență reglementează accesul la activitatea economică, procedura de înregistrare în registrul comerțului și de autorizare a funcționării și regimul juridic al persoanelor fizice autorizate să desfășoare activități economice, precum și al întreprinderilor individuale și familiale.", iar art. 4 din același act normativ prevede că:

"Persoanele fizice prevăzute la art. 3 alin. (1) pot desfășura activitățile economice după cum urmează: a) individual și independent, ca persoane fizice autorizate;

Astfel cum rezultă din actele și lucrările dosarului, recurentul - reclamant a fost numit pentru prima dată în funcția de viceprimar, prin Hotărârea Consiliul Local Dichiseni nr. 24 din data de 30.05.2014, revocată prin HCL nr. 29/07.07.2014. Ulterior, respectiv în data de 04.08.2014, prin HCL nr. 31, recurentul -reclamant a fost din nou numit în funcția de viceprimar al Comunei Dichiseni iar potrivit Adreselor nr. x/06.03.2015, respectiv nr. x/21.07.2015 emise de Oficiul Național al Registrului Comerțului, recurentul a avut calitatea de persoană fizică autorizată "A. PFA" în perioada 20.08.2009 - 26.01.2015, când a fost radiată în baza Rezoluției nr. 319 din data de 26.01.2015, față de cererea depusă în data de 23.01.2015.

Potrivit art. 6 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., referirile la "comercianți" se consideră a fi făcute la persoanele fizice sau, după caz, la persoanele juridice supuse înregistrării în registrul comerțului, potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului, republicată, cu modificările și completările ulterioare, iar art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 44/2008 privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale, cu modificările ulterioare, definește activitatea economică "activitatea agricolă, industrială, comercială, desfășurată pentru obținerea unor bunuri sau servicii a căror valoare poate fi exprimată în bani și care sunt destinate vânzării ori schimbului pe piețele organizate sau unor beneficiari determinați ori determinabili, în scopul obținerii unui profit."

Din Adresele emise de Oficiul Național al Registrului Comerțului sub nr. x/21.07.2015 (dosar fond) și nr. x/12.10.2015 (dosar fond) rezultă că obiectul principal de activitate al PFA A. este Cultivarea cerealelor (exclusiv orez) plantelor leguminoase și a plantelor producătoare de semințe oleaginoase, având Codul CAEN 0111.

În ceea ce privește relația dintre persoana fizică autorizată și calitatea de comerciant, instanța de control judiciar reține faptul că înregistrarea și autorizarea funcționării la Oficiul Registrului Comerțului creează prezumția că respectiva persoană fizică are calitatea de comerciant.

Pe de altă parte, potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 71/2011"Noțiunea "profesionist" prevăzută la art. 3 din C. civ. include categoriile de comerciant, întreprinzător, operator economic, precum și orice alte persoane autorizate să desfășoare activități economice sau profesionale, astfel cum aceste noțiuni sunt prevăzute de lege, la data intrării în vigoare a C. civ.."

Ceea ce prezintă relevanță în cauză este dacă persoana fizică autorizată a înregistrat venituri în timpul funcționării sale și, în ceea ce privește condiția privind scopul desfășurării activității economice, respectiv de a obține venituri, instanța de control judiciar, în urma examinării materialului probator existent la dosar, respectiv a informațiilor comunicate de organele fiscale privind veniturile, apreciază că aceasta este îndeplinită, de vreme ce, contrar afirmațiilor recurentului - reclamantul, acesta a realizat venituri din activitate agricolă, prestată în perioada de referință.

Relevante în acest sens sunt informațiile comunicate de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Călărași, nr. 29641/G/II din 03.08.2015 (dosar, din conținutul căreia rezultă că în anul 2014, pe lângă veniturile din salarii de la Comuna Dichiseni și de la B. S.A., respectiv venituri din dobânzi obținute de la C., recurentul - reclamant a mai obținut și venituri din activități agricole, în cuantum de 2172 RON.

În cadrul aceleiași adrese organul fiscal mai menționează faptul că, în ceea ce privește anul 2015, recurentul - reclamant a depus la organul fiscal Declarația de plăți anticipate nr. 13931/26.05.2015 privind veniturile din activitățile agricole, cu un venit impozabil în sumă de 1615 RON, această sumă regăsindu-se în cuprinsul Adeverinței de venit pe anul 2015, atașată la dosar fond, recurentul -reclamant estimând aceste venituri.

Aceste venituri din activități agricole au fost estimate de către recurentul - reclamant și în anul 2014 (ca și în anii 2012-2013, irelevante în speța de față), astfel cum rezultă din înscrisurile existente la dosar fond).

Totodată, Înalta Curte, analizând Decizia de Impunere privind plățile anticipate de titlu de impozit pe venit/contribuții de asigurări sociale de sănătate, precum și obligația de plată cu titlu de contribuții de asigurări sociale pentru anul 2014, constată că recurentul - reclamant a obținut venituri din activități agricole în cuantum estimat de 2172 Ron. Din Situația privind stabilirea venitului net pe baza normelor de venit, prezentată în Anexa 1 la decizia de impunere, rezultă că venitul anual de 2172 RON a fost obținut de recurentul - reclamant din " activități agricole", respectiv " Cereale", aceasta fiind de altfel chiar obiectul de activitate al PFA A., respectiv " Cultivarea cerealelor (exclusiv orez) plantelor leguminoase și a plantelor producătoare de semințe oleaginoase, având Codul CAEN 0111."

Si în anul 2015 recurentul - reclamant a obținut venituri din activități agricole, respectiv "Plante oleaginoase și Cereale", astfel cum rezultă din înscrisurile existente la dosar de fond.

Toate aceste înscrisuri vin să combată susținerea recurentului - reclamant referitoare la faptul că, din anul 2013 nu a mai desfășurat " activitate și nici venituri".

Astfel, în ceea ce privește calitatea recurentului reclamant de" comerciant", instanța de control judiciar are în vedere dispozițiile O.U.G. nr. 44/2008 privind desfasurarea activitatilor economice de catre persoanele fizice autorizate, intreprinderile individuale si intreprinderile familiale, ce stabilesc la art. 2 lit. i) că " i) persoană fizică autorizată este persoana fizică autorizată să desfășoare orice formă de activitate economică permisă de lege, folosind în principal forța sa de muncă", iar la lit. a) al aceluiași articol se menționează că activitate economică este reprezentată de " activitatea agricolă*), industrială, comercială, desfășurată pentru obținerea unor bunuri sau servicii a căror valoare poate fi exprimată în bani și care sunt destinate vânzării ori schimbului pe piețele organizate sau unor beneficiari determinați ori determinabili, în scopul obținerii unui profit".

Potrivit Capitolului II al O.U.G. nr. 44/2008, persoana fizică este obligată, pentru a putea desfășura activitate economică, să efectueze formalitățile expres prevăzute în vederea înregistrării în registrul comerțului și autorizării funcționării, fie în calitate de PFA, fie în calitate de întreprinzători persoane fizice titulari ai unei întreprinderi individuale.

În conformitate cu dispozițiile legale enunțate anterior, persoanei fizice A. i-a fost atribuit un număr de ordine la Registrul comerțului F51/491/2009 și CUI x, fiind autorizată să desfășoare activități economice.

Activitățile economice pe care o persoană fizică astfel autorizată le poate desfășura sunt cele prevăzute de Codul CAEN a căror desfășurare nu este reglementată exclusiv potrivit unei legi speciale (art. 3 alin. (2) din O.U.G. nr. 44/2008).

Activitatea agricolă pentru care a fost autorizat reclamantul are cod CAEN 0111 - Cultivarea cerealelor (exclusiv orez), plantelor leguminoase și a plantelor producătoare de semințe oleaginoase".

Astfel, această activitate este o activitate economică (codul CAEN reprezentând clasificarea statistică națională a activităților economice din România), circumscriindu-se definiției stipulate de art. 2 din O.U.G. nr. 44/2008 iar exercitarea acestei activități, prin intermediul oricărei forme de organizare economică, îi conferă titularului calitatea de "comerciant persoană fizică".

Pornind de la calitatea de activitate economică a activității agricole, devin incidente dispozițiile art. 6 alin. (1) și alin. (2) din O.U.G. nr. 44/2008, conform cărora:" (1) Orice activitate economică desfășurată permanent, ocazional sau temporar în România de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale trebuie să fie înregistrată și autorizată, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență.

(2) Autorizarea funcționării, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență, nu exonerează persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale de obligația de a obține, înainte de începerea activității, autorizațiile, avizele, licențele și altele asemenea, prevăzute în legi speciale, pentru desfășurarea anumitor activități economice"

Conform art. 1 din Legea nr. 26/1990, " înainte de începerea activității economice, au obligația să ceară înmatricularea sau, după caz, înregistrarea în registrul comerțului următoarele persoane fizice sau juridice: persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale, societățile comerciale, companiile naționale și societățile naționale, regiile autonome, grupurile de interes economic, societățile cooperative, organizațiile cooperatiste, societățile europene, societățile cooperative europene și grupurile europene de interes economic cu sediul principal în România, precum și alte persoane fizice și juridice prevăzute de lege ".

Totodată, articolul 3 alin. (1) din același act normativ prevede obligativitatea comercianților de a cere înmatriculartea la oficiul registrului comerțului din județul sau din municipiul București, unde își au sediul.

Ca atare, în accepțiunea Legii nr. 26/1990, persoanele fizice autorizate sunt comercianți persoane fizice. Prin înregistrarea în secțiunea corespunzătoare a registrului, persoana fizică dobândește automat calitatea de comerciant persoană fizică în înțelesul Legii nr. 161/2003 și cade sub incidența art. 87 alin. (1) lit. g) din acest act normativ.

În raport de cele expuse, calitatea recurentului - reclamantul de "comerciant persoană fizică " nu poate fi pusă la îndoială.

Prin urmare, critica formulată de recurentul-reclamant privind lipsa stării de incompatibilitate, ca urmare a neexercitării efective a actelor de comerț, nu poate fi reținută.

Înalta Curte constată că prevederile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 trebuie interpretate având în vedere scopul legii, urmărindu-se ca o persoană care deține o funcție publică să adopte o conduită preventivă astfel încât să nu se încalce legislația aplicabilă în materie de incompatibilități.

Alesul local are deci obligația legală de a nu încălca prevederile legale cu privire la incompatibilități. Art. 87 alin. (1) lit. g) nu face nicio distincție după cum funcția este efectiv exercitată sau nu, legiuitorul referindu-se la "calitatea de comerciant persoană fizică" și nu la "activitatea de comerciant persoană fizică".

În privința reclamantului A. a fost reținută situația de incompatiblitate rezultată din deținerea simultană a funcției de viceprimar al comunei Dichiseni, județul Călărași și a calității de comerciant persoană fizică, în cadrul " A." P.F.A.

Prin raportare la dispozițiile art. 87 din Legea nr. 161/2003 sus-enunțate, Înalta Curte constată că existența stării de incompatibilitate intervine prin deținerea concomitentă a calităților menționate, fără a fi condiționată de dimensiunea activității.

Referitor la " puterea de lucru judecat provizorie " invocată de recurentul -reclamant raportat la sentința civilă nr. 930/15.10.2014, reține instanța de control judiciar că, în condițiile în care la data de 06.04.2015, prin Decizia nr. 2032/06.04.2015, ce are caracter definitiv, aceasta a fost casată în parte, respingându-se chiar cererea privind anularea HCL nr. 30/07.07.2014, prin care fostul viceprimar al Comunei Dichiseni- D., era repus de drept în această funcție, aceasta nu poate înlătura starea de incompatibilitate în care s-a aflat recurentul - reclamant, determinată de deținerea simultană a funcției de viceprimar al comunei Dichiseni, județul Călărași, cu " calitatea de comerciant persoană fizică", astfel cum este prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003.

Cât privește critica recurentului referitoare la faptul că " instanța, în dispozitivul sentinței civile nr. 2117 din 17.06.2016 nu s-a pronunțat față de . . . . . . . . . ."Înalta Curte o apreciază ca fiind neîntemeiată, având în vedere că instanța are obligația de a răspunde, în cadrul considerentelor hotărârii și nu în cadrul dispozitivului, argumentelor esențiale invocate de părți, iar nu tuturor subargumentelor aduse de acestea. Astfel, reține Înalta Curte că cerința motivării adecvate a unei hotărâri judecătorești nu trebuie confundată cu obligația de a răspunde tuturor argumentelor prezentate de părți în vederea susținerii temeiurilor de fapt și de drept pe care se întemeiază solicitările părților litigante, fiind suficient ca aceste argumente să fie tratate grupat, în analiza aspectelor relevante care fundamentează poziția procesuală a părților.

În plus, dispozitivul unei hotărâri nu trebuie să conțină răspunsul instanței față de fiecare critică adusă de părți, ci " soluția dată tuturor cererilor deduse judecății", conform art. 425 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

În cauză, hotărârea pronunțată de instanța de fond satisface cerințele prevăzute de dispozițiile legale menționate, în considerentele acesteia regăsindu-se motivele de fapt și de drept care au determinat formarea convingerii instanței cu privire la soluția pronunțată.

În acest context, se constată că autoritatea pârâtă a reținut, în mod corect, încălcarea de către reclamant a regimului juridic al incompatibilităților, iar actul administrativ emis nu este afectat de nelegalitate.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant are calitatea de comerciant persoană fizică iar prin exercitarea concomitentă a acestei calități și a funcției de viceprimar, se află în stare de incompatibilitate, conform dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, întrucât nu a renunțat la una din funcțiile incompatibile, în termenul prevăzut de dispozițiile art. 91 alin. (3) din același act normativ

Astfel, Înalta Curte constată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, în cauză nefiind incidente motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., deoarece din cuprinsul probelor administrate nu a rezultat o altă situație de fapt de natură să infirme interpretarea dată de judecătorul fondului.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Constatând că soluția primei instanțe reflectă o corectă aplicare și interpretare a normelor legale, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, va respinge recursul formulat de reclamantul A., ca nefondat, menținându-se sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 2117 din 17 iunie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 mai 2019 .