ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2889/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 12.04.2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x/28.03.2016 emis de pârâtă, prin care s-a constatat că s-a aflat în stare de incompatibilitate, încălcând art. 183 alin. (1) și alin. (9) și art. 184 alin. (1) și (12) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, raportat la art. 180 alin. (1) lit. b) din aceeași lege (în vigoare până la republicarea Legii nr. 95/2006, 31.08.2015), întrucât a exercitat funcția de șef secție/director medical în cadrul Spitalului X București concomitent cu funcția de administrator și calitatea de asociat unic în cadrul SC C. SRL, în perioada 15.12.2006 - prezent.

1.2. Soluția primei instanțe

Prin Sentința nr. 2765 din 27 septembrie 2016, Curtea de Apel București a respins acțiunea reclamantului, ca nefondată, apreciind, în esență, că, deși evaluarea incompatibilității în raport cu funcția de șef de secție, deținută de reclamant în perioada 15.12.2006 - 31.07.2009, a fost efectuată tardiv de Agenția Națională de Integritate, care s-a sesizat la data de 26.10.2012, nu se impune anularea raportului de evaluare contestat pentru că în mod corect s-a reținut existența incompatibilității între funcția de director medical și cea de administrator al SC C. SRL.

2.1. Împotriva acestei sentințe, în condițiile art. 483 C. proc. civ., reclamantul A. a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate și, rejudecând pe fond, admiterea acțiunii și anularea Raportului de evaluare nr. x/28.03.2016 întocmit de Agenția Națională de Integritate.

2.2. Privitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., recurentul reclamant susține că există o neconcordanță între motivarea sentinței civile criticate și dispozitivul acesteia, contradicția decurgând din faptul că, deși prima instanță a constatat tardivitatea activității de evaluare a pretinsei incompatibilități între funcția de șef secție și cea de administrator al societății comerciale, nu a dispus anularea, cel puțin parțială, a raportului de evaluare în acest sens.

Procedând astfel, instanța fondului a ignorat propria argumentație referitoare la instituția prescripției dreptului intimatei de a evalua incompatibilitatea în discuție, context care face aplicabile atât prevederile art. 488 pct. 6 dar și cele ale art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Sentința criticată este afectată de motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. și din perspectiva modalității de soluționare a acțiunii, în ceea ce privește critica reclamantului la adresa incompatibilității reținute de A.N.I. prin deținerea concomitentă a funcției de director medical cu cea de administrator al SC C. SRL.

Sub acest aspect, recurentul reclamant arată, în esență, că în mod greșit a procedat prima instanță, nefăcând distincție între funcția de director medical numit și cea de director medical delegat.

În realitate, contrar celor afirmate de prima instanță, însăși Legea nr. 95/2006 reglementează instituția interimatului comitetului director, făcând astfel distincție între persoanele numite definitiv în funcțiile specifice comitetului director, între care și aceea de director medical și persoanele care sunt numite interimar, pe o perioadă limitată.

Este important de remarcat faptul că legea folosește alternativ sintagme diferite, respectiv manager și manager interimar, comitet director și comitet director interimar or această alternanță nu este nici întâmplătoare și nici nu reprezintă o scăpare a legiuitorului, pentru că exercitarea unei funcții cu titlu interimar nu echivalează cu ocuparea propriu-zisă a acesteia ci dosar cu exercitarea provizorie a unora din atribuțiile aferente, în scopul asigurării funcționării operative a instituției publice.

O altă critică a recurentului reclamant vizează subsumarea, de către prima instanță, a funcției de administrator al societății comerciale celei de manager, prevăzută de art. 180 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, afirmând recurentul reclamant că nu există o corespondență între cele două funcții, fiind vorba de situații juridice diferite, supuse unei legislații specifice fiecăreia.

În atare context, recurentul-reclamant susține că incompatibilitatea aferentă funcției de manager vizează o altă funcție de conducere în cadrul spitalelor publice și nicidecum nu are legătură cu statutul unui administrator de societate comercială.

Nu în ultimul rând, recurentul-reclamant arată că nici intimata și nici instanța de fond nu au verificat dacă reclamantul îndeplinise, în concret, atribuții de manager ulterior numirii, prin delegație, în funcția de director medical.

Față de aceste considerente recurentul reclamant a solicitat admiterea recursului său, în sensul celor mai sus arătate.

2.3. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în Complet de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 23 noiembrie 2017, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea de ședință din data de 22 martie 2018, Completul de filtru, apreciind incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., a admis în principiu recursul și a fixat termen pentru judecata cauzei pe fond.

Analizând primul motiv de casare invocat de recurentul reclamant curtea constată că este nefondat, nefiind incidente în cauză prevederile art. 488 pct. 6 C. proc. civ.

În acest sens, subliniază Înalta Curte că motivul de casare anterior menționat operează numai atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Rezultă, din considerentele hotărârii, faptul că instanța a procedat la o analiză proprie a argumentelor evocate de reclamant în susținerea criticilor sale la adresa actelor deduse judecății, a analizat probele administrate și a dezlegat fondul cauzei, context în care critica grefată pe dispozițiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ. nu este fondată.

Cât privește pretinsa contradicție între considerentele sentinței și dispozitivul acesteia, decurgând din faptul că, deși prima instanță a constatat intervenită prescripția dreptului autorității intimate de a evalua starea de incompatibilitate intervenită până la data de 31.07.2009 nu a procedat, totuși, la anularea parțială a raportului de evaluare, curtea constată că soluția primei instanțe nu atestă incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., întrucât judecătorul fondului arată explicit ce l-a determinat să mențină actul administrativ în acest context, respectiv faptul că recurentul-reclamant se află în incompatibilitate raportat la cumulul funcției de director medical cu cea de administrator al societății comerciale C. SRL.

Or, pentru a fi incident motivul de casare aflat în analiza curții, este necesar să fie dovedită existența unui antagonism între considerentele reținute în cuprinsul hotărârii judecătorești criticate și soluția la care s-a oprit instanța, ipoteză ce nu este îndeplinită în speță.

Modalitatea de rezolvare a criticilor recurentului reclamant pe margine stării de incompatibilitate generată de cumulul funcției de șef secție cu cea de administrator al societății comerciale va fi examinată de Înalta Curte prin raportare la conținutul prevederilor art. 488 pct. 8 C. proc. civ., apreciind instanța de control judiciar că soluția primei instanțe sub acest aspect reflectă aplicarea greșită a normelor de drept material incidente în speță.

În acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte constată că, raportat la funcția de șef de secție, exercitată în intervalul 15.12.2006 - 31.07.2009, activitatea de evaluare a incompatibilităților a fost efectuată tardiv.

O atare concluzie se impune din analiza dispozițiilor art. 11 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, potrivit cărora activitatea de evaluare a declarației de avere, a datelor și a informațiilor privind averea existentă, precum și a modificărilor patrimoniale intervenite existente în perioada exercitării funcțiilor ori demnităților publice, precum și cea de evaluare a conflictelor de interese și a incompatibilităților se efectuează atât pe durata exercitării funcțiilor ori demnităților publice, cât și în decursul a 3 ani după încetarea acestora.

În cauză, exercitarea funcției de șef de secție a încetat la data de 31.07.2009 în timp ce intimata ANI s-a sesizat din oficiu la data de 26.10.2012, așadar după trecerea unui termen de trei ani de la încetarea exercitării funcției.

Curtea achiesează la concluzia primei instanțe, potrivit căreia argumentarea intimatei, în sensul că reclamantul a exercitat în mod continuu o funcție de conducere, este irelevantă în contextul analizei incidenței dispozițiilor art. 11 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, cât timp raportul de evaluare analizează două funcții de conducere diferite, respectiv cea de șef secție și cea de director medical, impunându-se o evaluare distinctă, în raport de fiecare funcție în parte.

De aceea, Înalta Curte constată că în mod greșit a respins prima instanță cererea de anulare parțială a raportului de evaluare nr. x/28.03.2016, soluția fiind pronunțată cu greșita aplicare a dispozițiilor art. 11 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 în temeiul cărora curtea va admite recursul civil de față și, în rejudecare, va casa parțial hotărârea criticată, în sensul admiterii acțiunii reclamantului strict pentru motivul tardivității activității de evaluare a incompatibilității reținute între funcția de șef de secție în cadrul Spitalului X concomitent cu funcția de administrator în cadrul SC C. SRL, raportul de evaluare urmând a fi anulat în aceste limite.

Curtea va înlătura criticile recurentului reclamant la adresa legalității sentinței în ceea ce privește incompatibilitatea generată de cumulul funcției de director medical în cadrul spitalului mai sus menționat și cea de administrator în cadrul SC C. SRL, constatând instanța de control judiciar că nu se regăsește în cauză incidența dispozițiilor art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În acest sens, curtea reține că, prin Decizia nr. 110/31.07.2009, recurentul reclamant a fost numit în funcția de Director medical cu delegație în cadrul Spitalului X București.

Conform informațiilor de la Oficiul Național al Registrului Comerțului, recurentul reclamant a avut calitatea administrator al SC C. SRL, începând cu anul 2003, până în anul 2014, când s-a decis revocarea acestuia din funcția de administrator prin Decizia nr. 01/01.07.2014.

În atare context, intimata a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 180 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 95/2006, forma în vigoare în perioada de referință, potrivit cărora funcția de manager persoană fizică este incompatibilă cu exercitarea oricărei activități sau oricărei alte funcții de manager, inclusiv cele neremunerate.

Recurentul reclamant susține, în prezenta cale de atac, că în mod greșit a confirmat prima instanță legalitatea raportului de evaluare întrucât incompatibilitatea sesizată de intimata ANI nu vizează funcțiile deținute provizoriu, apărare ce a fost formulată și în fața primei instanțe, în mod întemeiat respinsă de curtea de apel.

În acest sens, trebuie observat faptul că, așa cum a subliniat și judecătorul fondului, cazul de incompatibilitate prevăzut de dispozițiile art. 180 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 95/2006 nu este condiționat de modalitatea de numire în funcția sau funcțiile ce atrag incompatibilitatea, nefiind relevant dacă subiectul evaluat a exercitat aceasta sau aceste funcții cu titlu provizoriu, în baza unei delegări, sau în baza actului emis în urma concursului la care face referire art. 183 din Legea nr. 95/2006.

Se observă, cu evidență, faptul că legiuitorul face distincție între funcțiile interimare și cele definitive în cadrul comitetului director, ce asigur conducerea spitalelor însă distincția între persoanele numite definitiv și cele numite interimar nu are nicio relevanță în privința aprecierii stării de incompatibilitate, concluzie ce rezultă, în primul rând din modalitatea de redactare a textului art. 180 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 95/2006 (unde nu se operează distincția între manager definitiv și manager interimar) dar și din interpretarea rațională a normei legale ce constituie sediul incompatibilității instituite.

Reglementând instituția incompatibilității între funcția de manager persoană fizică sau orice altă funcție din cele ce constituie comitetul director și exercitarea oricărei activități sau oricărei altei funcții de manager, inclusiv cele neremunerate, intenția legiuitorului a fost aceea de a asigura obiectivitatea exercitării funcției și de a evita orice conflict de interese în persoana celui ce exercită una din funcțiile subsumate comitetului director al spitalului, astfel că, din această perspectivă, este lipsită de orice relevanță modalitatea de învestire în funcțiile ce compun comitetul director.

Fără suport este și critica recurentului reclamant, potrivit căreia incompatibilitatea prevăzută de dispozițiile art. 180 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 95/2006 vizează numai interdicția de ocupare a unor funcții de conducere similare, respectiv tot de director medical sau de membru al unui comitet director, reiterând Înalta Curte, în primul rând argumentele mai sus menționate, conform cărora modalitatea de redactare a textului art. 180 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 95/2006 este suficient de clară, împiedicând membrii comitetului director să exercite orice alt mandat de manager, indiferent de forma învestirii, caracteristicile entității în favoarea căreia se desfășoară activitatea de management și faptul remunerării sau nu al activității de management.

În atare context, afirmațiile recurentului-reclamant, în sensul că interdicția prevăzută de art. 180 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 95/2006 vizează numai cumulul de funcții de natura celor din comitetul director al spitalelor publice nu reprezintă altceva decât o adăugare la lege și nicidecum rezultatul unei interpretări judicioase a textului de lege analizat.

Norma de trimitere cuprinsă la art. 183 alin. (9) din Legea nr. 95/2006 [în prezent art. 181 alin. (9)] nu constituie un argument în susținerea tezei avansate de recurentul reclamant, fiind de observat faptul că, prin această normă legiuitorul extinde efectul dispozițiilor ce reglementează incompatibilitățile managerului de spital și conflictele de interese și asupra celorlalte funcții din cadrul comitetului director, respectiv directorul medical, directorul financiar-contabil și directorul de îngrijiri.

Cât privește critica referitoare la greșita accepțiune a noțiunii de administrator, Curtea are în vedere, pe de o parte, dispozițiile art. 70 din Legea nr. 31/1990, fiind evident că administrarea societății comerciale nu este altceva decât o parte integrantă din noțiunea de management al societății iar, pe de altă parte, reține că deși recurentul reclamant arată că nu este de acord cu susținerea instanței, în sensul că administratorul societății comerciale se circumscrie noțiunii de manager, nu arată, totuși, care sunt motivele de fapt și de drept care conduc la nelegalitatea hotărârii instanței sub acest aspect.

În fine, Curtea a luat act și de critica recurentului-reclamant, potrivit căreia nici intimata și nici prima instanță nu au verificat dacă reclamantul a exercitat efectiv activități sau funcții de manager după data de 31.07.2009 însă constată că o atare critică este dedusă direct instanței de recurs, neconstituind un motiv al acțiunii sale și cu atât mai puțin obiect de analiză al primei instanțe.

În contextul în care un atare motiv de nelegalitate a raportului de evaluare este invocat pentru prima dată în instanța de recurs Curtea constată că sub acest aspect devin aplicabile dispozițiile art. 494 rap. la art. 478 alin. (3) C. proc. civ., fiind inadmisibilă critica la adresa legalității sentinței primei instanțe pentru acest motiv.

Față de aceste considerente Înalta Curte va admite recursul civil de față și va casa parțial sentința civilă criticată, urmând a dispune anularea raportului de evaluare exclusiv în privința reținerii stării de incompatibilitate prin raportare la cumularea funcției de șef secție și cea de administrator al societății comerciale, pentru intervalul 15.12.2006 - 31.07.2009.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de A. împotriva Sentinței nr. 2765 din 27 septembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează, în parte, sentința recurată în sensul anulării Raportului de evaluare nr. x/28.03.2016 întocmit de Agenția Națională de Integritate pentru incompatibilitatea reținută în intervalul 15.12.2006 - 31.07.2009.

Menține, în rest, celelalte dispoziții ale sentinței.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 septembrie 2018.

Procesat de GGC - GV