ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3996/2017

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia sub dosar nr. x/2014 reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Agenția Națională de Integritate (în continuare ANI) solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea raportului de evaluare nr. 36797/G/II din 24.09.2014 întocmit de pârâtă cu obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri de 100.000 RON cu titlu de daune morale pentru prejudiciul produs, ca urmare a emiterii actelor administrative nelegale.

Prin sentința nr. 53 din 06 Martie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate și, în consecință:

S-a dispus anularea raportului de evaluare nr. 36797/G/II din 24.09.2014.

A fost respinsă în rest acțiunea.

S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe pârâta Agenția Națională de Integritate a formulat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Intimatul - reclamant A. a formulat în temeiul art. 461 alin. (2) raportat la art. 488 pct. 8 din C. proc. civ. recurs incident prin care a solicitat înlăturarea considerentelor greșite din cuprinsul sentinței atacate menținând soluția de anulare a Raportului de evaluare și casarea in parte a sentinței atacate sub aspectul respingerii solicitării de acordare a daunelor morale.

Recursul declarat de intimata ANI se încadrează în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. invocându-se greșita aplicare a legii în ceea ce privește soluția de admitere a capătului principal al acțiunii având ca obiect anularea raportului de evaluare nr. 36797/GII din 24.09.2014.

Prin raportul de evaluare nr. 36797/G/II din 24.09.2014 al Agenției Naționale de Integritate au fost identificate elemente de încălcare a legislației privind regimul incompatibilităților întrucât, în perioada 09.09.2008 - 09.04.2012, acesta a exercitat simultan funcția specifică comitetului director de director medical al Spitalului Clinic de Pediatrie Sibiu și funcția de administrator unic la S.C. B. S.R.L.

Astfel, în exercitarea funcției de director medical al Spitalului Clinic de Pediatrie Sibiu, persoana evaluată a încălcat dispozițiile art. 180 alin. (1) lit. b) coroborate cu dispozițiile art. 183 alin. (9) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.

Recurenta-pârâtă critică ca nelegală soluția de admitere în parte a contestației și anularea raportului de evaluare pentru două aspecte.

Primul vizează nerespectarea principiului tempus regit actum în condițiile în care și pentru perioada anterioară datei de 5.09.2010 exista norma legală care o sancționa deținerea simultană a celor două funcții de către reclamant respectiv cea de director medical al Spitalului Clinic de Pediatrie Sibiu cât și a funcției de administrator unic la S.C. B. S.R.L. cumul interzis prin dispozițiile art. 180(1) lit. b) raportat la art. 183(9) din Legea nr. 95/2006.

Al doilea aspect de nelegalitate privește interpretarea restrictivă și nelegală dată de către instanța de fond textului de lege care interzice cumulul de funcții respectiv funcția de director de spital, funcție specifică comitetului director și a unei funcții de manager aceasta fiind funcția de asociat și administrator unic al S.C. B. S.R.L.

Aceasta deoarece instanța de fond a înlăturat situația de incompatibilitate pe motiv că reclamanta nu a exercitat efectiv funcția de manager pe motiv că activitatea S.C. B. S.R.L. a fost suspendată începând cu data de 1.12.2009.

Recurenta-pârâtă arată că suspendarea temporară a activității societății nu înlătură situația de incompatibilitate deoarece subzistă calitatea administrator-manager care a determinat reținerea situației de incompatibilitate instituită prin art. 180 alin. (1) lit. b) și art. 183 alin. (9) din Legea nr. 95/2006.

Se solicită admiterea recursului, casarea în parte a sentinței atacate în sensul respingerii în tot acțiunii astfel cum a fost formulată și menținerii ca legal emis a raportului de evaluare contestat.

Recursul incident formulat de reclamantul A. împotriva sentinței de fond în baza art. 491 la art. 461 alin. (2) C. proc. civ. cuprinde două critici principale.

Prima vizează înlăturarea considerentelor greșite din cuprinsul sentinței cu privire la interpretarea normei prevăzute de art. 180 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 cu păstrarea soluției de anulare a raportului de evaluare.

Se arată că soluția de anulare a raportului de evaluare este legal a fi justificată pentru faptul că în cauză intimata a dat o interpretare nelegală și excesivă noemei care reglementează interzicerea cumulului de funcții. Aceasta deoarece funcția de administrator nu este similară funcției de manager pentru toate funcțiile de conducere sau de execuție în afara unităților spitalicești.

În opinia recurentului-reclamant numai o funcție de manager exercitată în unitățile spitalicești poate determina cumulul interzis expres de dispozițiile art. 180 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 și nu orice funcție de administrator la o societate privată.

Pentru acest considerent se solicită menținerea anulării raportului de evaluare arătându-se că dispozițiile art. 180 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 nu erau îndeplinite deoarece nu era îndeplinită cea de-a doua componentă a situației de incompatibilitate, deoarece în noțiunea de "manager" nu se încadrează orice funcție de conducere deținută în orice entitate publică sau privată ci numai o funcție de manager în cadrul unităților spitalicești.

Al doilea considerent pentru care se formulează recursul incident vizează nelegala respingere a solicitării privind acordarea daunelor morale invocându-se ca motive de recurs dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Se arată că prima instanță a motivat contradictoriu soluția de respingere a cererii de acordare a daunelor morale, iar soluția de respingere este nelegală în raport de materialul probator administrat.

Se arată că în cauză daunele morale erau justificate fiind solicitate în baza art. 18 alin. (2) și (3) din Legea nr. 554/2004, nefiind aplicabile dispozițiile art. 19 din același act normativ, iar prima instanță nu a analizat în concret îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 1353 alin. (1) C. proc. civ. de antrenare a răspunderii morale, față de prejudiciul moral pretins de către reclamant.

Se solicită admiterea recursului incident și casarea în parte a sentinței atacate în privința considerentelor și a acordării daunelor morale solicitate.

Prin încheierea din 26.04.2017 Curtea în baza art. 493 alin. (7) C. proc. civ. a admis în principiu recursul declarat de ANI și recursul incident pe primul aspect vizând înlăturarea considerentelor.

A fost prorogată discutarea tardivității recursului reclamantului vizând casarea sentinței sale aspectul greșitei respingerii a cererii de acordarea daunelor morale.

Analizând recursurile declarate în cauză Curtea pentru următoarele considerente va respinge recursul principal ca nefondat și va admite recurs incident numai în ceea ce privește considerentele sentinței atacate.

Va respinge excepția tardivității recursului incident privind capătul de acțiune privind daunele morale și pe fond va aprecia ca nefondat recursul incident pe acest motiv care urmează a fi respins ca atare.

Recursul principal declarat de pârâta ANI este nefondat, în cauză sentința atacată fiind dată cu aplicarea corectă a legii în ceea ce privește soluția de admitere în parte a acțiunii de anulare ca nelegal a raportului de evaluare din 24.09.2014.

Prin raportul de evaluare nr. 36797/G/II din 24.09.2014 al Agenției Naționale de Integritate au fost identificate elemente de încălcare a legislației privind regimul incompatibilităților întrucât, în perioada 09.09.2008 - 09.04.2012, acesta a exercitat simultan funcția specifică comitetului director de director medical al Spitalului Clinic de Pediatrie Sibiu și funcția de administrator unic la S.C. B. S.R.L.

Astfel, în exercitarea funcției de director medical al Spitalului Clinic de Pediatrie Sibiu, persoana evaluată a încălcat dispozițiile art. 180 alin. (1) lit. b) coroborate cu dispozițiile art. 183 alin. (9) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.

Curtea apreciază că soluția de anulare a raportului de evaluare este legală și corectă deoarece în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 180 alin. (1) lit. b) și art. 183 alin. (9) din Legea nr. 95/2006, în cauză lipsind a doua calitate care ar determina existența situația de incompatibilitate stabilită de recurenta-pârâtă.

Recurentul-reclamant a fost apreciat incompatibil prin deținerea simultană a calității de director medical al Spitalului Clinic de Pediatrie Sibiu și a calității de administrator unic al S.C. B. S.R.L. în perioada 9.09.2008 - 9.04.2014.

Soluția de anulare este corectă daar nu pentru încălcarea principiului neretroactivității - deoarece norma materială care sancționa incompatibilitatea era în vigoare pentru întreaga perioadă controlată 9.09.2008-9.04.2012 respectiv prevederile Legii nr. 95/2006 și nu pentru faptul că reclamantul nu a exercitat efectiv activitatea ca administrator, pe motiv că activitatea societății pârâte a fost suspendată din 1.12.2009.

Pentru aceste motive, Curtea apreciază că recursul incident este fondat în partea ce privește înlăturarea considerentelor sentinței atacate.

În baza art. 461 alin. (2) C. proc. civ. Curtea va înlocui considerentele sentinței criticate cu cele ale prezentei decizii raportat la capătul de cerere având ca obiect anularea raportului de evaluare.

Raportul de evaluare este nelegal deoarece în cauză lipsește al doilea element a stării de incompatibilitate reținută prin raport în sensul că funcția de administrator la o societate comercială nu reprezintă o funcție de manager și nu poate fi inclusă în sintagma "oricărei activități sau oricărei alte funcții de manager" prevăzută de art. 180 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 95/2006.

În opinia Curții nu orice activitate de conducere și administrare din sectorul privat se încadrează unui activități sau funcții de manager în sensul dispozițiilor art. 180 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 95/2006.

Pornind în această analiză de la normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative prevăzute de Legea nr. 24/2000, se constată că art. 37 alin. (1) și (2) din acest act normativ stabilește următoarele:

"(1) În limbajul normativ aceleași noțiuni se exprimă numai prin aceiași termeni. (2) Dacă o noțiune sau un termen nu este consacrat sau poate avea înțelesuri diferite, semnificația acestuia în context se stabilește prin actul normativ ce le instituie, în cadrul dispozițiilor generale sau într-o anexă destinată lexicului respectiv, și devine obligatoriu pentru actele normative din aceeași materie."

Din interpretarea acestor dispoziții legale, rezultă că o noțiune nu poate avea înțelesuri diferite de la o frază la alta sau de la un articol la altul al aceluiași act normativ, ci trebuie înțeleasă atunci când este definită de lege, în sensul acelei definiții, iar în cazul în care legea nu conține vreo definiție, atunci înțelesul noțiunii trebuie să fie același, oriunde ar fi cuprinsă această noțiune în cadrul respectivei legi.

În speță, în conformitate cu reglementările cuprinse în Anexa II la Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarului public, în cadrul funcțiilor publice specifice este inclusă, printre altele, funcția de manager public, aspect de natură a conduce la concluzia că noțiunea de "manager" este asociată din punct de vedere legal sectorului public.

În materia incompatibilităților, normele legale sunt de strictă interpretare, reținându-se că Legea nr. 95/2006, care stabilește expres incompatibilitățile pentru funcția de manager de spital, operează cu noțiunea de "manager", dispunând la art. 178 alin. (1) în sensul că:

"Spitalul public este condus de un manager, persoană fizică sau juridică".

De asemenea, Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale nu folosește termenul de "manager" pentru a desemna persoana responsabilă cu conducerea societății comerciale. Potrivit legislației naționale, societățile comerciale și celelalte entități private sunt conduse de către administratori sau directori, în funcție de sistemul de conducere ales de către aceste entități.

Mai mult, Legea nr. 161/2003 menționează distinct funcția de manager de cea de administrator, ceea ce denotă faptul că atunci când legiuitorul a urmărit să excludă posibilitatea unei persoane cu funcție publică de a ocupa vreo calitate într-o entitate privată, a folosit în mod expres terminologia folosită de Legea nr. 31/1990, respectiv, administrator, director, cenzor, etc.

În cazul de speță, dacă legiuitorul ar fi intenționat să exclusă posibilitatea unui director medical - funcție specifică Comitetului Director dintr-un Spital public de a deține simultan funcția de administrator al unei societății comerciale, ar fi utilizat termenul de administrator potrivit terminologiei Legii nr. 31/1990.

Incompatibilitatea reținută în cauză nu poate fi justificată de scopul urmărit prin norma prevăzută la art. 180 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 95/2006, în condițiile în care, cele două funcții deținute simultan de către recurent, nu pot intra în mod real și concret în conflict, fapt care ar avea consecințe negative asupra modului lor de exercitare, aceste două funcții fiind reglementate prin acte normative diferite, având dispoziții specifice fiecărui domeniu de activitate.

Pentru motivele expuse Curtea va respinge recursul ANI și va admite recursul incident pe considerente declarate de recurentul-reclamant.

Curtea pe excepția tardivității formulrii recursului incident declarat de reclamant, sub aspectul respingerii cererii de acordare a daunelor morale, o va respinge apreciind că recursul incident a fost formulat odată cu întâmpinarea la recursul principal conform art. 474 alin. (1) C. proc. civ.

În cauză recursul incident a fost formulat în condițiile art. 472 alin. (1) C. proc. civ. recurentul-reclamant tinzând printr-o cerere proprie să schimbe în parte sentința atacată prin care i-a fost respinsă cererea de acordare a daunelor morale solicitate.

Verificând pe fond recursul incident pe capătul de cerere având ca obiect daunele morale, Curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele motive.

În cauză nu sunt îndeplinite condițiile motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

În cauză nu poate fi reținută o motivare contradictorie cu privire la considerentele sentinței sau aplicarea greșită a legii.

În cauză indicarea unui temei greșit, respectiv a dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 554/2004 în loc de art. 18 alin. (3) și (4) nu atrage nelegalitatea sentinței în condițiile în care în mod corect a fost respinsă cererea de acordare a daunelor morale nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1357 alin. (1) C. civ.

Potrivit art. 1357 alin. (1) C. civ., "Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare."

Conținutul acestei norme sintetizează aspectele esențiale care caracterizează instituția răspunderii civile delictuale, în ansamblul său, cele patru condiții necesare pentru angajarea răspunderii fiind prejudiciul, fapta ilicită, existența legăturii de cauzalitate între faptă și prejudiciu și vinovăția celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat.

Prin prejudiciu se înțelege efectul negativ suferit de o anumită persoană, fie sub aspect patrimonial, fie sub aspect moral, ca urmare a faptei ilicite săvârșite de o altă persoană, iar fapta ilicită desemnează orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparținând unei persoane.

În speță, se reține că, deși s-a dispus anularea actului administrativ contestat, fiind îndeplinită condiția prevăzută pentru acordarea despăgubirilor în materia contenciosului administrativ, conform dispozițiilor art. 18 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004, această împrejurare nu conduce la concluzia producerii, în mod implicit, a unui prejudiciu nepatrimonial, fiind necesară dovedirea suferinței morale cauzate și a impactului concret asupra persoanei vătămate.

Emiterea unui comunicat de presă referitor la constatarea, în urma procedurii de evaluare, a încălcării regimului juridic al incompatibilităților și conflictului de interese în cazul mai multor medici, în cuprinsul căruia este menționat și numele recurentului-reclamant, precum și comunicarea raportului de evaluare către Spitalul Clinic de Pediatrie Sibiu, spre informare și luarea măsurilor care se impun după rămânerea definitivă a acestuia, nu încălcă normele legale în materie, în condițiile în care, raportul de evaluare nu este exceptat informării publice.

În mod corect prima instanță a apreciat că reclamantul nu a probat prejudiciul moral și admiterea primului capăt reprezintă o reparație suficientă.

Față de considerentele expuse Curtea în baza art. 496 alin. (1) și (2) C. proc. civ. va respinge recursul principal declarat de ANI ca nefondat și va respinge recursul incident declarat de reclamant înlocuind considerentele pe capătul de acțiune având ca obiect anularea raportului de evaluare.

Constatând că este formulat în termen va respinge ca nefondat recursul incident privind capătul de cerere având ca obiect daunele morale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul principal declarat de pârâta Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței nr. 53 din 6 martie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Admite recursul incident declarat de reclamantul A. în ceea ce privește considerentele sentinței nr. 53 din 6 martie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, și, pe cale de consecință înlocuiește considerentele sentinței criticate cu cele ale prezentei decizii, raportat la capătul de cerere având ca obiect anularea raportului de evaluare.

Respinge excepția tardivității recursului incident declarat de reclamantul A. privind capătul de cerere având ca obiect daunele morale, ca nefondată.

Respinge recursul incident privind capătul de cerere având ca obiect daunele morale, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 decembrie 2017.