ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6912/2020

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin decizia nr. 6659 din 9 decembrie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a anulat recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 1318 din data de 02 decembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca insuficient timbrat.

Împotriva deciziei nr. 6659 din 9 decembrie 2020 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2020 a formulat contestație în anulare A., întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (1) și (2) pct. 2 din C. proc. civ.

În motivare, contestatoarea a arătat că la 4 decembrie 2020 a fost emisă o citație prin care i s-a comunicat obligația de a achita taxa judiciară de timbru aferentă cererii de recurs în cuantum de 100 RON, plătită conform ordinului de plată nr. x/07.12.2020.

Ulterior completării motivelor de recurs, au mai fost emise două citații, una din 07.12.2020 și cealaltă din 08.12.2020, în ambele solicitându-se completarea taxei de timbru cu suma de 100 RON, dar în paragraful imediat următor se menționa obligația de a depune taxa judiciară de timbru de 100 de RON.

A menționat contestatoarea faptul că ar fi trebuit să se formuleze clar în citații faptul că urmează să fie anulată cererea de recurs în situația în care nu se va plăti cuantumul total de 200 RON, întrucât, având în vedere aceste erori materiale involuntare, reclamanta a fost indusă în eroare, neînțelegând care este suma totală de plată. În aceste condiții, apreciind că nu a ajuns la registratură e-mailul trimis în dovedirea achitării taxei de timbru, reclamanta a mai trimis o dată ordinul de plată.

A apreciat contestatoarea că, prin emiterea a trei citații în trei zile consecutive, fără a se stabili cuantumul total al taxei judiciare de timbru, s-a realizat o eroare materială involuntară.

Prin întâmpinarea formulată, intimatul Șeful Departamentului pentru Situații de Urgență a solicitat respingerea contestației în anulare ca neîntemeiată.

În motivare, a arătat că instanța a pus în vedere contestatoarei prin două citații completarea taxei judiciare de timbru de 100 RON, aceasta fiind cea care nu s-a conformat obligației stabilite în sarcina sa. Mai mult, prin citațiile emise a fost menționată și sancțiunea aplicată în situația neconformării, respectiv sancțiunea anulării cererii.

II. Soluția Înaltei Curți asupra contestației în anulare

Examinând contestația în anulare, în raport cu decizia atacată și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, prin care se cere instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în cazurile și în condițiile limitativ prevăzute de lege, să își desființeze propria hotărâre și să procedeze la o nouă judecată.

Prezenta cale de atac este formulată în temeiul art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., conform căruia:

"Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare când …. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale."

Motivele contestației în anulare sunt expres și limitativ prevăzute de lege, iar textele care o reglementează sunt de strictă interpretare. În cadrul contestației în anulare nu se analizează temeinicia soluției cu privire la drepturile subiective deduse judecății, ci se verifică incidența vreunuia dintre motivele prevăzute de dispozițiile procedurale.

Ipoteza textului invocat de contestatoare vizează numai erorile materiale cu caracter procedural, care să fi condus la pronunțarea unei soluții greșite, erori comise prin confundarea unor elemente sau date materiale ce au legătură cu aspectele formale ale judecății, cum ar fi anularea unei cereri ca netimbrată, deși era atașată dovada achitării taxei de timbru, greșita respingere a unui recurs ca fiind tardiv formulat etc.

Fiind un text de excepție, noțiunea de "eroare materială" nu poate fi interpretată extensiv. Greșeala instanței de recurs trebuie să fie una de fapt, și nu una de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispozițiilor legale.

Înalta Curte apreciază că eroarea materială invocată de către contestatoare ca fiind săvârșită de instanță nu poate fi încadrată în prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., întrucât anularea recursului ca netimbrat nu este rezultatul unei simple și evidente erori materiale, ci a modului în care instanța a înțeles să aplice dispozițiile 486 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., față de situația de fapt existentă în dosar, respectiv faptul că au fost invocate în susținerea recursului motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., iar la dosarul cauzei a fost depusă doar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, deși i-a fost adusă la cunoștință recurentei-reclamante obligația de a completa taxa judiciară de timbru, potrivit dovezii aflate la dosar.

Analizând actele și lucrările dosarului de recurs, precum și înscrisurile depuse de contestatoare în dovedirea susținerilor sale privind eroarea materială, Înalta Curte constată următoarele:

- cererea de recurs a fost depusă la 02.12.2020, ora 14:59, prin e-mail, potrivit filei 5 din dosarul instanței de recurs;

- prima citație a fost emisă recurentei la 04.12.2020, ora 10:06, potrivit citativului aflat la dosarul instanței de recurs și citației depuse de contestatoare, aflate la dosarul nr. x/2020; aceasta conține mențiunea obligației de a depune taxa judiciară de timbru de 100 RON, precum și sancțiunea anulării cererii în cazul neconformării;

- la 07.12.2020, ora 14:16, recurenta a depus motivele recursului, iar instanța a pus în vedere recurentei prin citația emisă la 07.12.2020, ora 15:11, să completeze taxa judiciară de timbru cu 100 RON, menționând și de această dată sancțiunea în cazul neconformării, potrivit citativului aflat la dosarul instanței de recurs și citației depuse de contestatoare la dosarul nr. x/2020;

- ulterior, la 08.12.2020, ora 13:55, a fost comunicată recurentei întâmpinarea formulată de intimat în cauză, în citație fiind reluate aceleași mențiuni privind timbrajul precum în citația anterioară .

Având în vedere că în ultimele două citații transmise contestatoarei a fost folosit cuvântul "a completa", care are sensul de a "întregi un lucru care nu este complet, a adăuga ceea ce-i lipsește pentru a fi complet", este clar că instanța de recurs a observat că recurenta depusese la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, solicitarea de completare apărând după depunerea de către recurentă a motivelor de recurs în cuprinsul cărora fuseseră indicate cele două motive de casare, respectiv cele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

Totodată, Înalta Curte apreciază că, nefiind invocate dispoziții legale contrare, nu este necesar ca în solicitarea instanței să se precizeze defalcat cuantumul total al taxei judiciare de timbru, suma achitată deja de recurentă și suma care a mai rămas de achitat, fiind suficient ca din actele dosarului să rezulte suma totală a taxei judiciare de timbru aferente cererii.

În consecință, față de toate aceste aspecte, Înalta Curte constată că nu este vorba despre o eroare materială săvârșită de instanță, partea având, de altfel, posibilitatea invocării oricăror neregularități privind citarea sau vătămări produse de eventualele neclarități din mențiunile cuprinse în citație la primul termen de judecată după ce acestea au intervenit.

În consecință, cele invocate de contestatoare nu pot forma obiectul remedierii pe calea contestației în anulare întrucât exced voinței legiuitorului, care a conceput această cale extraordinară de atac drept una de retractare, și nu de reformare.

O nouă apreciere a fondului cauzei contravine normelor procedurale interne, dar și jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului. În mod constant, Curtea a reamintit faptul că nicio parte a unui proces soluționat definitiv nu poate determina redeschiderea acestuia, numai în scopul de a obține o rejudecare a cauzei; contestația în anulare nu poate avea semnificația unui "apel/recurs deghizat", ci trebuie să fie justificată numai de circumstanțe esențiale și imperative, condiție care, în prezenta cauză, nu este realizată.

Principiul securității raporturilor juridice implică respectarea principiului res judicata, care exclude posibilitatea de desființare a unei hotărâri definitive și irevocabile în absența unui "defect fundamental" (cauza Mitrea contra României, hotărârea din 29.07.2008, cauza Lungoci contra României, hotărârea din 26.01.2006, etc).

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 508 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare formulată de A. împotriva deciziei nr. 6659 din 09 decembrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2020, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de A. împotriva deciziei nr. 6659 din 09 decembrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2020, ca nefondată.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 17 decembrie 2020.