ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6659/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 25 noiembrie 2020 pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, cu numărul x/2020, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Șeful Departamentului pentru Situații de Urgență din cadrul Ministerului Afacerilor Interne a solicitat:

- anularea în totalitate a Ordinului pentru institutirea carantinei zonale pentru Municipiul Mediaș nr. 4.660.064, emis de Șeful Departamentului pentru Situații de Urgenta, prin secretar de stat B., în data de 21 noiembrie 2020 și publicat în Monitorul Oficial nr 1119/21.11.2020,

- suspendarea Ordinului pentru institutirea carantinei zonale pentru Municipiul Mediaș nr. 4.660.064 din 21 noiembrie 2020 a Departamentului pentru Situații de Urgenta, până la soluționarea acțiunii în anulare.

Prin sentința civilă nr. 1318 din 02 decembrie 2020, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

- a admis excepția inadmisibilității formulării cererii de suspendare,

- a respins ca inadmisibilă cererea de suspendare,

- a respins ca neîntemeiată cererea formulată de către reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Departamentul pentru Situații de Urgență din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, având ca obiect anularea Ordinului nr. 4.660.064/21.11.2020.

Împotriva sentinței civile nr. 1318 din 02 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A., în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și casarea sentinței recurate.

Recurenta-reclamantă a învederat, în esență, că, sentința recurată încalcă dispozițiile art. 425 din C. proc. civ., deoarece cuprinde motive contradictorii și motive străine de natura cauzei.

De asemenea, recurenta-reclamantă a susținut că, hotărârea instanței de fond a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a dispozițiilor art. 1 și art. 2 din Legea nr. 554/2004, precum și a prevederilor art. 13 și art. 61 din C. civ.

4.1. Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 08 decembrie 2020, intimatul-pârât Șeful Departamentului pentru Situații de Urgență a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat și menținerea sentinței recurate, ca fiind legală și temeinică.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând cu prioritate excepția nulității recursului, pentru neîndeplinirea obligației de achitare a taxei judiciare de timbru, potrivit art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (2) din C. proc. civ.: "La cererea de recurs se vor atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii [...]"

În cauză sunt incidente și dispozițiile art. 24 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora: "(1) Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 de RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din Codul de provcedură civilă.

(2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 de RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 de RON."

Raportat la motivele de casare invocate de către recurenta-reclamantă, încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., în sarcina recurentei A. a fost stabilită obligația achitării unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 200 de RON.

La cererea de recurs a fost anexată dovada achitării unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 100 de RON, conform ordinului de plată nr. x din data de 07 decembrie 2020 .

Prin citația comunicată recurentei-reclamante la data de 07 decembrie 2020, conform dovezii de citare aflate la dosar, Înalta Curte a adus la cunoștința părții obligația completării taxei judiciare de timbru cu suma de 100 de RON.

La data de 09 decembrie 2020, recurenta-reclamantă a depus la dosarul cauzei un set de înscrisuri, la care a atașat și copia aceluiași ordin de plată depus anterior, anexat cererii de recurs.

Având în vedere aceste aspecte, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă A. nu a respectat obligația legală a achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stipulat de art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013, desi această obligație i-a fost adusă la cunoștință prin citația comunicată la data de 07 decembrie 2020.

Înalta Curte constată că recursul nu este scutit de la plata taxei judiciare de timbru, iar la dosar nu a fost depusă, de către recurenta-reclamantă, o cerere de acordare a jutorului public judiciar potrivit dispozițiilor O.U.G. nr. 51/2008.

Consecința neachitării taxei judiciare de timbru, aferentă căii de atac a recursului, în cuantumul prevăzut de lege, este prevăzută de dispozițiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., sancțiunea fiind nulitatea recursului netimbrat sau insuficient timbrat.

Prin urmare, pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (2) și (3) și art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune anularea recursului, ca insuficient timbrat.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 1318 din data de 02 decembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca insuficient timbrat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09 decembrie 2020.