ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6456/2020

Ședința publică din data de 2 decembrie 2020 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată 1.1. Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 10 martie 2016, pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții B. și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, a solicitat anularea Hotărârii nr. 57/20.01.2016, emisă de Colegiul director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, cu consecința exonerării reclamantei de la plata amenzii contravenționale în sumă de 1000 RON. 1.2. Prin sentința civilă nr. 5274 din 28 septembrie 2016, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.

1.3. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 16 noiembrie 2016. 2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 3211 din 19 septembrie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții B. și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, ca neîntemeiată. 3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 3211 din 19 septembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc.

civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea acțiunii. 4. Apărările formulate în cauză Intimații-pârâți B. și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării nu au depus întâmpinări în dosarul instanței de recurs. II. Soluția instanței de recurs Analizând, cu prioritate, potrivit art. 248 C. proc. civ., excepția nulității recursului pentru neîndeplinirea obligației de achitare a taxei judiciare de timbru, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerente: În cauză, sunt incidente dispozițiile art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 de RON, dacă se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, caz de casare care corespunde prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc.

civ. Conform art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, iar alin. (3) al aceluiași articol stabilește că această cerință este prevăzută sub sancțiunea nulității. Prin citația comunicată recurentei-reclamante A. la data de 09.11.2020, conform dovezii de înmânare aflate la dosar, Înalta Curte a adus la cunoștința părții obligația achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 de RON, aferentă recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 3211 din 19 septembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, obligație pe care recurenta-reclamantă nu a îndeplinit-o până la termenul de judecată fixat.

Din verificările efectuate, se constată că recurenta-reclamantă nu a formulat cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru și nici nu a solicitat acordarea de facilități la plata taxei. Totodată, deși la termenul de judecată a depus o cerere de amânare a judecării cauzei (după rămânerea instanței în pronunțare), însoțită de înscrisuri, între acestea nu se afla dovada achitării taxei de timbru. Consecința neachitării taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac a recursului este prevăzută de dispozițiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., sancțiunea fiind nulitatea recursului. Pentru considerentele expuse și în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția nulității recursului și va anula recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 3211 din 19 septembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite excepția nulității recursului. Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 3211 din 19 septembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 decembrie 2020.