ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5837/2020

Ședința publică din data de 05 noiembrie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal la data de 19 aprilie 2019, sub nr. x/2019, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, anularea Hotărârii CNCD nr. 494/11.12.2018 pronunțată în dosarul nr. x/07.02.2018 la petiția nr. 656/07.02.2018.

Prin sentința civilă nr. 6126 din 30 septembrie 2019, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal la data de 23 octombrie 2019, cu același număr.

Prin încheierea din 03 decembrie 2019, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a suspendat judecata procesului formulat de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, pentru lipsa părților.

Împotriva încheierii din 03 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A., solicitând admiterea recursului, având în vedere că, în cuprinsul cererii inițiale de chemare în judecată, a solicitat și judecarea cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art. 223 alin. (3) din C. proc. civ.

Intimatul-pârât Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării nu a formulat întâmpinare.

Prin cererea înregistrată la dosarul cauzei la data de 28 ianuarie 2020, astfel cum a fost precizată prin cererea înregistrată la dosarul cauzei la data de 30 septembrie 2020, recurenta-reclamantă A. a învederat că solicită să se ia act de renunțarea la judecata recursului.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal

Cererea de renunțare la judecata recursului a fost comunicată intimatului-pârât Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării la data de 05 octombrie 2020, conform dovezii de comunicare de la dosarul cauzei, iar acesta nu a comunicat un punct de vedere cu privire la această cerere.

Potrivit art. 463 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Achiesarea la hotărâre reprezintă renunțarea unei părți la calea de atac pe care o putea folosi, ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluții din respectiva hotărâre".

În cauză, Înalta Curte constată că manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecata căii de atac, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al recurentei-reclamante, care nu este supus cenzurii Înaltei Curți, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil și în temeiul dispozițiilor art. 463 din C. proc. civ., republicat.

Pentru aceste considerente, în raport de dispozițiile art. 463 C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va lua act de renunțarea reclamantei A. la judecarea recursului declarat împotriva încheierii din 03 decembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunțarea recurentei-reclamante A. la judecarea recursului declarat împotriva încheierii din 03 decembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 05 noiembrie 2020.