ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4395/2019

Ședința publică din data de 2 octombrie 2019

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 1823 din 3 aprilie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția netimbrării și a anulat recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 5510 din 20 decembrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2017.

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2019, recurenta-reclamantă A., în contradictoriu cu intimații-pârâți Guvernul României, Consiliul Superior al Magistraturii și Înalta Curte de Casație și Justiție, a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 1823 din 3 aprilie 2019, întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., solicitând anularea hotărârii atacate și rejudecarea în fond a recursului declarat de această parte.

În motivarea contestației în anulare, în esență, contestatoarea arată că dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale. Astfel, în mod greșit, instanța de recurs a apreciat că recursul pe care l-a declarat împotriva sentinței civile nr. 5510 din 20 decembrie 2018 este supus timbrajului, întrucât această sentință privește soluția dată cererii sale privind îndreptarea/lămurirea/completarea sentinței civile nr. 1229 din 16 martie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în același dosar, fiind, așadar, o hotârâre în legătură cu această din urmă hotărâre, conform art. 446 C. proc. civ.. De asemenea, instanța a invocat din oficiu excepția netimbrării recursului, excepție pe care nu a pus-o în discuția părților, așa cum prevăd dispozițiile art. 224 din C. proc. civ.. În plus, instanța de recurs nici nu i-a comunicat că trebuie să achite vreo taxă judiciară de timbru pentru judecarea recursului pe care l-a declarat în cauză. De altfel, pentru cererea de îndreptare/lămurire/completare hotărâre, ce a fost soluționată prin sentința civilă împotriva căreia a declarat recurs, nici instanța de fond nu a obligat-o la plata taxei judiciare de timbru.

În concluzie, în opinia sa, contestația în anulare întemeiată pe motivul prevăzut la art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. este admisibilă, solicitând admiterea contestație, anularea deciziei atacate, să se dispună conexarea dosarului nr. x/2019 la dosarul nr. x/2018, aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal cu termen la 7.10.2020, având ca obiect recursul declarat de aceasta împotriva sentinței civile nr. 1229 din 16 martie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și, în rejudecare, admiterea recursului, casarea sentinței civile nr. 5510 din 20 decembrie 2018, în sensul admiterii cererii de lămurire și de completare a sentinței civile nr. 1229 din 16 martie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018.

3.1. Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimata Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat respingerea contestației în anulare, ca nefondată, și menținerea deciziei atacate, ca legală și temeinică.

Susținerile contestatoarei potrivit cărora instanța de recurs a apreciat în mod greșit că recursul formulat împotriva sentinței nr. 5510/2018 pronunțate de Curtea de Apel București este supus taxei de timbru, excepția netimbrării nu a fost pusă în discuția părților, precum și că nu i-a fost comunicat faptul că are obligația de a achita taxa de timbru aferentă căii de atac declarate, nu se circumscriu motivului prevăzut de dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

Modalitatea în care instanța de recurs a făcut aplicarea dispozițiilor art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 este rezultatul unei activități și operațiuni de judecată, neputând fi subsumată unei erori materiale susceptibile de a fi cenzurate pe calea contestației în anulare.

În ceea ce privește susținerea contestatoarei că nu a fost înștiințată că are obligația achitării taxei de timbru, aceasta apare ca nefondată în raport cu cele reținute prin hotărârea atacată. Astfel, în adoptarea soluției pronunțate, instanța de recurs a reținut că obligația de timbrare a recursului cu suma de 100 RON a fost stabilită în sarcina recurentei-reclamante prin rezoluția din 18.02.2019 și că, deși obligația i-a fost comunicată la data de 25.02.2019, potrivit dovezii de înștiințare aflată la dosar, aceasta nu s-a conformat dispozițiilor instanței de judecată și nu a atașat dovada achitării taxei judiciare de timbru datorată pentru calea de atac exercitată, potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

De asemenea, în opinia intimatei, nefondată este și susținerea contestatoarei că au fost încălcate prevederile art. 224 din C. proc. civ., prin hotărârea atacată. Faptul că a solicitat judecarea cauzei în lipsa sa și că nu a fost prezentă la termenul la care pricina a fost judecată nu pot constitui motive de natură a o exonera pe reclamanta contestatoare de îndeplinirea obligațiilor sale procesuale ce decurg dintr-un text de lege și de a se conforma măsurilor dispuse de instanța de judecată și comunicate acesteia, având în vedere și dispozițiile art. 12 din C. proc. civ.

De asemenea, nici motivele invocate în cuprinsul pct. 7-28 din cerere nu pot fi încadrate în cazul prevăzut de dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., contestatoarea reiterând aspecte legate de fondul pretențiilor sale, care fac obiectul altor cauze.

3.2. Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea contestației în anulare, în raport de dispozițiile art. 508 din C. proc. civ.

În ceea ce privește cererea de conexare a dosarului nr. x/2019 la dosarul nr. x/2018, ce are ca obiect recursul declarat de contestatoare împotriva sentinței civile nr. 1229 din 16 martie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a solicitat să fie respinsă având în vedere că cele două dosare au obiecte diferite, respectiv contestație în anulare și recurs împotriva a două hotărâri diferite, cele două căi de atac având condiții de exercitare și motive diferite.

Motivul contestației în anulare, invocat de contestatoare prin raportare la prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., este neîntemeiat. Astfel, contestatoarea nu a invocat o eroare materială evidentă ce viza soluționarea recursului, respectiv confundarea unor elemente sau date materiale importante aflate la dosarul cauzei.

Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. Totodată, neprezentarea părții la termenul în care a fost invocată excepția de netimbrare nu duce la amânarea cauzei atâta timp cât aceasta a fost legal citată, cazurile de amânare a cauzei fiind reglementate de dispozițiile din C. proc. civ. și de strictă aplicare.

În cauză, instanța de recurs a analizat mai întâi excepția netimbrării recursului, având în vedere că provocarea unui control judiciar al hotărârii atacate este condiționată de achitarea taxei judiciare de timbru, așa cum prevede art. 486 alin. (2) din C. proc. civ.

Instanța de recurs a pus în vedere recurentei-reclamante să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON prin rezoluția din data de 18.02.2019. Potrivit dovezii de înștiințare aflată la dosar, obligația de plată a taxei judiciare de timbru a fost comunicată la data de 25.02.2019, însă recurenta-reclamantă nu s-a conformat dispozițiilor instanței de judecată și nu a atașat dovada achitării taxei judiciare de timbru datorate pentru calea de atac exercitată.

Totodată, recurenta-reclamantă nu a formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare, așa cum prevede art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, cu modificările ulterioare, astfel că nu mai poate invoca faptul că taxa de timbru care i-a fost pusă în vedere nu era datorată.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra contestației în anulare formulată în cauză

Examinând cererea în raport cu decizia atacată și dispozițiile legale incidente în cauză, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare, Înalta Curte constată caracterul nefondat al contestației în anulare.

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce poate fi exercitată numai în condițiile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de lege.

În cadrul contestației în anulare nu se analizează temeinicia soluției cu privire la drepturile subiective deduse judecății, ci se verifică incidența vreunuia dintre motivele prevăzute expres și limitativ de dispozițiile procedurale ce reprezintă sediul materiei.

În sensul celor expuse anterior, contestația în anulare este formulată în temeiul art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., conform cărora:

"Art. 503. - (2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când:/…/2. Dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;".

În cauza de față, în raport cu dispozițiile citate anterior, contestatoarea invocă săvârșirea unei erori materiale de către instanța de recurs, prin aceea că a soluționat recursul în baza excepției de netimbrare, pe care a admis-o, deși, în opinia sa, recursul nu era supus timbrajului, în raport de faptul că sentința recurată viza soluția asupra unei cereri pentru care nu a achitat taxă judiciară de timbru la fond.

Examinând motivele invocate prin prisma dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., Înalta Curte reține că soluția pronunțată prin decizia ce face obiectul prezentei contestații în anulare nu este rezultatul unei erori materiale, în sensul acreditat de contestatoare.

Acest motiv de contestație în anulare se referă la săvârșirea unei erori materiale, în sensul de greșeală de natură procedurală constând în confundarea unor elemente importante sau date materiale pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului și care au determinat soluția pronunțată, iar nu la o pretinsă greșeală de judecată, rezultată din interpretarea și aplicarea eronată, în opinia titularului căii extraordinare de atac, a dispozițiilor legale.

În acest sens, doctrina și jurisprudența constantă în materie au statuat că, prin eroare materială, ca temei al unei contestații în anulare, se înțelege orice eroare materială evidentă în legătură cu aspectele formale ale judecății în recurs, cum ar fi respingerea recursului ca tardiv sau anularea lui ca insuficient timbrat ori făcut de o persoană fără calitate, deși la dosar se găsesc dovezi din care rezultă că a fost depus în termen, a fost legal timbrat, ori formulat de o persoană îndreptățită a-l declara și, pentru verificarea acestor situații, nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.

Or, aspectele invocate de contestatoare nu se încadrează în sintagma "erori materiale", ci reprezintă critici de nelegalitate, vizând pretinse erori de judecată și constituind un veritabil "recurs la recurs", imposibil de analizat pe calea contestației în anulare.

Dispozițiile legale ale art. 503 alin. (2) C. proc. civ. au un câmp limitat de aplicare, ele trebuie să fie interpretate în toate cazurile în mod restrictiv pentru a nu deschide în ultimă instanță calea unui veritabil alt recurs.

În consecință, reținând că, în cauză, niciuna dintre susținerile contestatoarei nu se încadrează în noțiunea de "eroare materială" în sensul art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare, dat fiind caracterul nefondat al acesteia.

Pentru considerentele expuse, în raport de dispozițiile art. 508 C. proc. civ., constatând că în cauză nu este incident motivul prevăzut de dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare formulată de A., ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Dată

Tip

Sursă

02/12/2015

Cerere de chemare în judecată

B.

14/07/2016

Întâmpinare

Intimat - B.

28/07/2016

Acte

Recurent - MINISTERUL JUSTIȚIEI

12/06/2019

Cerere judecare în lipsă

Intimat - B.

Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei civile nr. 1823 din 3 aprilie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 octombrie 2019.