Decizia nr. 593/2024 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — contestație în anulare împotriva sentinței nr. 7832/2018 a Tribunalului București

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București – secția a II-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2018, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Universitatea Politehnica din București și Ministerul Educației Naționale, solicitând, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării ordinului nr. 202/11.04.2018 emis de Rectoratul Universității Politehnica din București privind evacuarea silită din cămin a studenților care nu au achitat regia de cămin. Prin încheierea de ședință din data de 03 septembrie 2018, pronunțată de Tribunalul București – secția a II-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2018, a fost admisă excepția de litispendență și, în consecință, înaintată cauza ce are același obiect, același părți și aceeași cauză juridică la completul învestit cu judecata dosarului nr. x/2018

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 7832 din data de 23 noiembrie 2018, pronunțată de Tribunalul București, în dosarul nr. x/2018, a fost respinsă excepția nulității întâmpinărilor formulate de pârâți; a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Educației Naționale și, în consecință, a fost respinsă cererea reclamantului împotriva acestui pârât pentru lipsa calității procesuale pasive; a fost respinsă cererea formulată de reclamantul A. împotriva pârâtei Universitatea Politehnică din București ca fiind neîntemeiată.

Calea extraordinară de atac împotriva sentinței de fond Prin cererea înregistrată la data de 06 martie 2019 pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, sub număr de dosar x/2019, reclamantul A. a solicitat revizuirea încheierii de ședință din data de 25 octombrie 2018 și a sentinței civile nr. 7832 din data de 23 noiembrie 2018, pronunțate în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimații Universitatea Politehnică din București și Ministerul Educației Naționale.

Hotărârea pronunțată asupra cererii de revizuire și calea de atac exercitată împotriva acesteia Prin sentința civilă nr. 2370 din data de 04 aprilie 2019, pronunțată de Tribunalul București, în dosarul nr. x/2019, a fost admisă excepția netimbrării și, în consecință, în temeiul dispozițiilor art. 197 din C. proc. civ., a fost anulată cererea de revizuire formulată de revizuentul A. în contradictoriu cu intimații Universitatea Politehnică din București și Ministerul Educației Naționale, ca netimbrată. La data de 30 octombrie 2019, revizuentul A. a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 2370 din data de 04 aprilie 2019, pronunțată de Tribunalul București, în dosarul nr. x/2019, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecarea cererii de revizuire la aceeași instanță, fiind invocate motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ.

Decizia pronunțată în recurs și calea de atac exercitată împotriva acesteia Prin decizia civilă nr. 115 din 17 ianuarie 2020, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a anulat recursul formulat de recurentul-revizuent A. împotriva sentinței civile nr. 2370 din data de 04 aprilie 2019, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimații Universitatea Politehnică din București și Ministerul Educației Naționale, ca tardiv formulat. Împotriva deciziei civile nr. 115 din 17 ianuarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs recurentul-revizuent A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Decizia Înaltei Curți pronunțată în dosarul nr. x/2019 Prin decizia nr. 164 din 17 ianuarie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție – secția contencios administrativ și fiscal a anulat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 115 din 17 ianuarie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Cererea de completare a dispozitivului Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 27 ianuarie 2023, recurentul-reclamant A. a solicitat completarea deciziei nr. 164 din 17 ianuarie 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția contencios administrativ și fiscal, deoarece instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 7832/23.11.2018 și a încheierilor din data de 25 octombrie 2018 și 12 noiembrie 2018, pronunțate de Tribunalul București – secția a II-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018.

Soluția Înaltei Curți asupra cererii de completare a dispozitivului Prin decizia nr. 2066 din 25 aprilie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție – secția contencios administrativ și fiscal a respins cererea de completare a Deciziei nr. 164 din 17 ianuarie 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția contencios administrativ și fiscal, formulată de recurentul-reclamant A., ca nefondată.

Contestația în anulare formulată în cauză Împotriva deciziei nr. 2066 din 25 aprilie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019, a formulat contestație în anulare contestatorul A., înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2023, solicitând anularea deciziei contestate și rejudecarea cererii de completare a deciziei civile nr. 164 din data de 17 ianuarie 2023, cu consecința admiterii în tot a acesteia. Contestatorul a învederat, în esență, că dezlegarea data de instanța de recurs este rezultatul unei greșeli materiale, respectiv neobservarea de către instanță a existenței la dosarul cauzei, la fila x a volumului de recurs al dosarului nr. x/2019, a cererii de recurs formulată de acesta, împotriva deciziei civile nr. 115 din data de 17 ianuarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a sentinței civile nr. 7832 din data de 23 noiembrie 2018, a încheierii din data de 25 octombrie 2018 și a încheierii din data de 12 noiembrie 2018, hotărâri pronunțate de Tribunalul București – secția a II-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2018. Contestatorul și-a întemeiat contestația în anulare pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză În cauză nu s-a formulat întâmpinare. II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând actele și lucrările dosarului, precum și decizia atacată, prin prisma prevederilor legale incidente, Înalta Curte constată că este nefondată contestația în anulare introdusă de contestatorul A., pentru următoarele considerente: Contestatorul A. a întemeiat calea extraordinară de atac pe prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., potrivit căruia: "(2)Hotărârile instanței de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când: [...]2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale". Din cuprinsul textului de lege, rezultă cerințele de admisibilitate ale căii extraordinare de atac și anume ca aceasta să fie îndreptată împotriva unei hotărâri pronunțate de instanța de recurs, iar prin motivele pe care se sprijină să fie invocată o presupusă eroare materială a instanței de control judiciar, intervenită cu ocazia soluționării recursului. Caracterizarea "erorii" invocate de contestator ca reprezentând o greșeală materială, în sensul art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., nu face parte din aspectele de admisibilitate ale căii extraordinare de atac, ci din aspectele analizate de instanța de judecată în stabilirea caracterului fondat ori nefondat al contestației în anulare. Înalta Curte, analizând motivele contestației în anulare cu care a fost învestită, reține, sub un prim aspect, că prin aceasta au fost formulate veritabile critici de netemeinicie și nelegalitate la adresa hotărârii atacate, iar motivele contestației în anulare se suprapun, în mare măsură, cu apărările formulate de contestator prin cererea prin care a solicitat completarea hotărârii în temeiul dispozițiilor art. 444 C. proc. civ. Pentru a fi incident acest caz de contestație în anulare, este necesar ca hotărârea împotriva căreia se îndreaptă contestația să fie pronunțată în soluționarea căii de atac a recursului, iar contestatorul să invoce existența unor erori materiale, săvârșite de instanța de control judiciar, care au influențat soluția astfel pronunțată. În definirea cazului de contestație în anulare privitor la existența unor erori materiale, textul de lege are în vedere greșelile materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, ce conduc la retractarea hotărârii pronunțate și pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor. Înalta Curte constată că toate aspectele referitoare la pretinsa eroare materială au fost invocate de contestator prin cererea de completare a hotărârii, soluționată prin decizia care face obiectul contestației în anulare dedusă judecății în cauză, și au făcut obiectul analizei instanței de recurs, astfel că eroarea materială invocată de contestator în prezenta cauză nu privește o greșeală materială a instanței de recurs, cu privire la date sau elemente din cuprinsul înscrisurilor aflate în dosarul cauzei, ci reprezintă un aspect privind conținutul cererii de recurs, care a făcut obiectul cererii de completare a hotărârii formulată de recurentul-reclamant și pe care instanța de recurs l-a analizat cu prilejul soluționării cererii de completare a hotărârii. Totodată, Înalta Curte are în vedere că, potrivit normelor de procedură civilă, contestația în anulare nu are menirea de a crea o cale de atac suplimentară, un "recurs la recurs" în favoarea părții care o exercită și nici posibilitatea de a eluda dispozițiile obligatorii statuate la art. 445 C. proc. civ. privind obligativitatea parcurgerii procedurii completării hotărârii în condițiile art. 444 C. proc. civ., ci reprezintă un remediu procedural utilizat în cazuri specifice, limitativ prevăzute de C. proc. civ.. Legiuitorul nu a intenționat ca, pe calea contestației în anulare, să deschidă părților posibilitatea formulării unei noi căi de atac, prin care să fie analizate ori reanalizate aspecte de temeinicie și/sau legalitate ale hotărârii judecătorești, ci acest mijloc procedural a fost destinat exclusiv pentru îndreptarea unor nereguli procedurale expres și limitativ prevăzute de C. proc. civ. Din această perspectivă, Înalta Curte constată că în cauză nu se invocă de contestator o greșeală materială a instanței de recurs cu privire la date sau elemente ale dosarului cauzei, motivele prezentate în contestația în anulare referindu-se la însăși legalitatea deciziei atacate, contestatorul formulând critici în concret cu privire la modul în care a înțeles instanța de recurs să îi soluționeze cererea de completare a hotărârii. Contestatorul invocă, așadar, o pretinsă greșeală de judecată, susțineri în raport de care Înalta Curte constată că motivele contestației în anulare nu se circumscriu noțiunii de "eroare materială", astfel cum este reglementată de prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. Pentru aceste considerente, în raport de dispozițiile art. 508 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare formulată de A. împotriva deciziei nr. 2066 din 25 aprilie 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2019, ca nefondată.