Decizia nr. 743/2024 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 496/2022 a Curții de Apel Timișoara

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr. x/2017 la data de 31.01.2017, reclamanta Universitatea Politehnica Timișoara, în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Capital Uman Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, a solicitat anularea Procesului Verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/10.10.2016, anularea Deciziei de soluționare a contestației administrative nr. OI/2293/16.12.2016, precum și obligarea pârâtului la recalcularea cheltuielilor indirecte de administrație, raportat la valoarea cheltuielilor eligibile rezultate în urma definitivării procedurilor judiciare. 1.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 496 din 10 noiembrie 2022 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta Universitatea Politehnica Timișoara, în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, s-a dispus anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/10.10.2016 și a Deciziei nr. OI/2293/16.12.2016 în soluționarea contestației, acte emise de către pârât. S-a respins în rest cererea reclamantei și a fost obligat pârâtul la plata sumei de 300 RON cheltuieli de judecată. 1.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței nr. 496 din 10 noiembrie 2022 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs Direcția Organismul Intermediar Programul Operațional Capital Uman din cadrul Ministerul Educației, invocând incidența motivului de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În motivarea recursului, recurenta-pârâtă a susținut că instanța de fond s-a pronunțat în cauză fără a avea în vedere prevederile art. 3 alin. (3) și (5) din Contractul de finanțare x, dispozițiile O.U.G. nr. 66/2011, H.G. nr. 875/2011, H.G. nr. 759/11,072007, Ghidul Solicitantului - Condiții generale, Ghidul Solicitantului - Condiții specifice aferent cererii de propuneri de proiecte de grant nr. 156 și Instrucțiunea nr. 103/18.03.2015. Astfel, a aratat că OIPOSDRU-MENCS este autoritatea cu competențe în gestionarea fondurilor europene organizată în cadrul Ministerului Educației, conform prevederilor art. 10 din H.G. nr. 369/2021 privind organizarea și funcționarea Ministerului Educației și că, în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, cu modificările și completările ulterioare, a dispus verificarea administrativă a aspectelor menționate în Suspiciunea de neregulă înregistrată la OIPOSDRU-MENCS cu nr. x/24.08.2016 și la AM POSDRU nr. 73361/26.08.2016. În urma verificării administrative a suspiciunii de neregulă menționată, s-au constat depășiri ale procentelor eligibile pentru cheltuielile generale de administrație. Cheltuieli generale de administrație, aferente proiectului, totalizează la nivelul Cererilor de rambursare nr. x valoarea de 95.423,85 RON. Valoarea cheltuielilor directe la nivelul proiectului este de 635.626,32 RON și a cheltuielilor de tip FEDR este de 73.033,81 RON. Valoarea corectă a cheltuielilor generale de administrație, aferente proiectului este de 84.388,88 RON. La momentul emiterii titlului de creanță concretizat în Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare în cadrul obiectivul convergență cu nr. x/IO.10.2016, s-a constatat depășirea valorii corecte a cheltuielilor generale de administrație cu suma de 11.034,97 RON reprezentând 1.96%, impactul financiar al constatărilor menționate asupra cheltuielilor solicitate la rambursare și validate, fiind de 11.034.97 RON. Conform prevederilor Ghidului Solicitantului - Condiții generale POSDRU 2013, cheltuielile indirecte/cheltuieli generale de administrație se vor încadra într-un anumit procent din total cheltuieli directe, mai puțin cheltuielile de tip FEDR, care va fi stabilit în Ghidul solicitantului Condiții specifice. Conform Ghidului solicitantului - Condiții specifice aferent cererii de propuneri de proiecte de grant nr. 156 Programe de studii mai bune pentru studenți și piața muncii, Procentul corespunzător cheltuielilor indirecte/cheltuieli generale de administrație este de maxim 15%, prin urmare pentru proiectul x,2/G/136302, procentul eligibil în cazul acestor tipuri de cheltuieli este de maxim 15%, mai puțin cheltuielile de tip FEDR. Având în vedere art. 8.11 din Instrucțiunea 103/18.03.2016, pct. 4, valoarea cheltuielilor indirecte/cheltuieli generale de administrație se va raporta la valoarea totală a cheltuielilor directe validate din care se scad cheltuielile de tip FEDR. Față de obligarea la recalcularea cheltuielilor generale de administrație, raportat la valoarea cheltuielilor eligibile rezultate în urma definitivării procedurilor judiciare, recurenta-pârâtă a menționat că, în conformitate cu prevederile H.G. nr. 66/2011, titlul de creanță trebuie să redea starea de fapt și de drept, dar și decizia echipei de control bazate pe constatările din momentul întocmirii procesului-verbal care nu poate fi condiționat de activitățile ulterioare receptării acestuia. Recurenta-pârâtă a criticat raționamentul instanței de fond, susținând că este lipsit de temei legal, întrucât titlul de creanță este oglinda celor constatate de echipa de control la momentul efectuării controlului, neputând cuprinde acțiuni ale debitorului ulterioare controlului în cauză, iar pe de altă parte, imposibilitatea determinării cheltuielilor directe efectuate de către intimata-reclamantă, echivalează cu inexistența unei linii de audit pentru respectivele cheltuieli, sarcina asigurării unei piste de control a respectivelor sume, conform contractului de finanțare, revenea beneficiarului finanțării, iar inexistența unei linii de audit pentru respectivele cheltuieli, are ca efect invalidarea acestor cheltuieli (art. 5 din contractul de finanțare), sancțiune care ar fi mai dură decât măsura adoptată prin titlul de creanță a cărui anulare o solicită reclamanta Universitatea Politehnică Timișoara. Ca atare, recurenta-pârâtă a considerat că în dezbaterea Deciziei nr. 0I/2176/ES/18.11.2016 și a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență înregistrat sub nr. x/10.10.2016, nu se pot avea în vedere rezultatele contestării de către reclamantă a sumelor solicitate, și care au făcut obiectul dosarelor nr. x/2015 aferent cererii de rambursare nr. x, nr. 9549/30/2015 aferent cererilor nr. x și 3, nr. 5691/30/2016 (devenit în urma casării cu trimitere spre competentă soluționare Curții de Apel Timișoara în primă instanță nr. 1097/59/2018) aferent cererii nr. x, nr. 1591/59/2016 aferent cererii nr. x și nr. 1592/59/2016 aferent cererii nr. x în urma soluționării definitive a acțiunilor obiect al acestor dosare, instanța dând câștig de cauză reclamantei, întrucât la data emiterii titlului de creanță, menționatele rezoluții de câștig a respectivelor cauze. În consecință, privitor la Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare contestat în cauză, recurenta-pârâtă a considerat că în mod neîntemeiat și pentru motive intervenite ulterior emiterii titlului de creanță, instanța de fond a constatat că a fost emis nelegal și că se impune anularea acestuia. Împrejurarea că la momentul emiterii titlului de creanță respectivele cheltuielile au fost apreciate ca neeligibile, iar ulterior emiterii respectivului titlu de creanță au intervenit acele hotărâri judecătorești care au dat câștig de cauză reclamantei pe alte segmente ale finanțării, nu poate constitui un argument în sprijinul netemeiniciei titlului de creanță contestat, OI POCU ME fiind în drept să stabilească și să recupereze sumele nelegal plătite oricând în cadrul termenului de prescripție a dreptului de a stabili creanțele bugetare rezultate din nereguli. În ceea ce privește eventuale dispoziții ale instanței, privind unele pretenții pecuniare, recurenta-pârâtă a învederat că Direcția OIPOCU din cadrul Ministerul Educației, este autoritatea cu competențe în gestionarea fondurilor europene organizată în cadrul Ministerului Educației, conform prevederilor art. 10 din H.G. nr. 369/2021 privind organizarea și funcționarea Ministerului Educației, cu modificările și completările ulterioare, iar atributele legale funcționale ale OI POCU ME sunt trasate prin Acordul de delegare a anumitor atribuții privind implementarea Programului Operațional Capital Uman 2014 - 2020. A mai arătat recurenta-pârâtă că în cadrul Direcției Generale AMPOSDRU funcționează Unitatea de Plată FSE(UPFSE), cu responsabilitățile prevăzute în legislația națională. OI POCU ME este constituită la nivel de Direcție în cadrul ME, neavând atribut de ordonator de credite, în îndeplinirea Acordului de delegare a anumitor atribuții privind implementarea Programului Operațional Capital Uman încheiat în data de 20.04.2017, acord care a stabilit atribuțiile funcționale ale OI POCU ME. Direcția Organismul Intermediar Programul Operațional Capital Uman din cadrul Ministerului Educației și Cercetării (OI POCU ME), conform Acordului de delegare a anumitor atribuții privind implementarea Programului Operațional Capital Uman încheiat în data de 20.04.2017, are funcții de monitorizare, AM POSDRU/DGPECU având conform ambelor acorduri, "atribut exclusiv" de a aproba, dispune și efectua plăți. UP FSE este responsabilă de transferarea către beneficiari a sumelor de prefinanțare, cofinanțare alocate de la bugetul de stat, a sumelor din asistența financiară nerambursabilă de la Uniunea Europeană și a sumelor pentru acoperirea plății taxei pe valoare adăugată aferentă cheltuielilor eligibile efectuate în cadrul proiectelor finanțate din FSE, precum și către contractori a sumelor aferente finanțării proiectelor de asistență tehnică, după caz. Ca atare, recurenta-pârâtă a considerat că instanța de fond nu putea dispune legal în sarcina OI POCU ME, efectuarea de plăți, cu orice titlu ar fi acestea, în lipsa unei prerogative/unui atribut legal al OI POCU ME în sensul efectuării de plăți, întrucât într-o atare situație, OI POCU ME nu poate da curs unei dispoziții/solicitări în sensul menționat, fiind doar organism de evaluare/monitorizare. Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Capital Uman (OI POCU) funcționează la nivel de direcție în cadrul Ministerului Educației și nu are atribut de ordonator de plăți, obiectul său de activitate fiind limitat la Acordul de delegare a anumitor atribuții privind implementarea Programului Operațional Capital Uman, încheiat în data de 20.04.2017. Astfel, conform Acordului de delegare a anumitor atribuții privind implementarea Programului Operațional Capital Uman 2014-2020, DG PECU fost AM POSDRU are în mod exclusiv atributul de aprobare și efectuare plăți. Efectuarea plăților privind sumele angajate în proiectele cu finanțare FES (POSDRU; POCU etc), nefiind delegate altor organisme cu rol de evaluare/monitorizare a proiectelor, sunt atribute exclusive ale AM și DG PECU, constituite ca structuri în cadrul MIPE. Finanțatorul/reprezentantul finanțatorului, conform contractului de finanțare, este AM POCU, cel care își asumă calitatea pasivă în ceea ce privește efectuarea plăților conform contractului de finanțare înregistrat x/19.05.2014. În consecință, recurenta-pârâtă a apreciat că în ceea ce privește litigiile în care este pusă în discuție vreo pretenție a beneficiarului finanțării, cu privire la plăți aferente proiectului, datorită faptului că în cauză, fiind vorba de pretenții cu izvorul în raportul juridic de finanțare - conform contractului de finanțare semnat de reclamantă, calitate procesuală pasivă nu poate avea decât MIPE, fapt argumentat și de dispozițiile art. 9 H.G. nr. 26/2017 actualizată și art. 10 H.G. nr. 369/2021. OI POCU ME, actualmente, funcționează conform prevederilor Acordului de delegarea a unor operațiuni POCU și este în imposibilitate instituțională de a da curs pretențiilor reclamantei, conform pct. III alin. (3) fila x din Acordul de delegare a anumitor atribuții privind implementarea Programului Operațional Capital Uman 2014 - 2020, intervenit la data de 20.04.2017. Nu în ultimul rând, recurenta-pârâtă a reiterat faptul că OI POCU nu a reprezentat vreodată și nici nu reprezintă MIPE-DGPECU (Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene - Direcția Generală Proiecte Europene Capital Uman, instituție distinctă față de Ministerul Educației) în relația contractuală de finanțare. 1.

Apărările formulate în cauză Intimata-reclamantă Universitatea Politehnică Timișoara a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului arătând că motivele invocate nu se încadrează în motivele de nelegalitate pentru care legiuitorul permite formularea căii extraordinare de atac. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca netemeinic considerând că instanța de fond în mod just a reținut că debitul nu a fost corect stabilit, deoarece pentru a stabili suma aferentă procentului de 15% din totalul cheltuielilor directe, mai puțin FEDR, este necesar a se stabili totalul cheltuielilor directe aferente proiectului. 1.

Procedura de soluționare a recursului În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486 și art. 490 C. proc. civ. Prin rezoluția completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 09 februarie 2024, cu citarea părților. II. Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta Direcția Organismul Intermediar Programul Operațional Capital Uman din cadrul Ministerul Educației este nefondat, pentru considerentele prezentate în continuare. 2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante În ceea ce privește situația de fapt care a generat litigiul dintre părți, Înalta Curte reține că reclamanta Universitatea Politehnica Timișoara, în calitatea de beneficiar al contractului de finanțare x, a depus un număr de 16 cereri de rambursare și 6 cereri de plată, unele admise de către pârâtă, altele respinse. Reclamanta a contestat în instanță respingerea sumelor solicitate, fiind formate următoarele dosare: nr. x/2015 aferent cererii de rambursare nr. x, nr. 9549/30/2015 aferent cererilor nr. x și 3, nr. 5691/30/2016 (devenit în urma casării cu trimitere spre competentă soluționare Curții de Apel Timișoara în primă instanță nr. 1097/59/2018) aferent cererii nr. x, nr. 1591/59/2016 aferent cererii nr. x și nr. 1592/59/2016 aferent cererii nr.

În urma soluționării definitive a acțiunilor care au făcut obiectul acestor dosare, cererile reclamantei au fost admise, pârâta fiind obligată la rambursarea către reclamantă a sumelor declarate neeligibile prin actele contestate în acele dosare, aferente cererilor de rambursare și de plată. În prezenta cauză, pârâtul a analizat cererea de rambursare nr. x suplimentară, aferentă proiectului x și a constatat la nivelul execuției bugetare o depășire a procentului de 15% din totalul cheltuielilor directe validate, mai puțin cheltuielile de tip FEDR, fiind întocmit Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/10.10.2016 prin care s-a stabilit în sarcina Universității Politehnica Timișoara un debit în valoare totală de 10.814,27 RON. Prin cererea introductivă, reclamanta a contestat atât Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/10.10.2016, cât și Decizia de soluționare a contestației nr. x/16.12.2016, solicitând anularea acestora și obligarea pârâtului la recalcularea cheltuielilor indirecte de administrație, raportat la valoarea cheltuielilor eligibile rezultate în urma definitivării procedurilor judiciare. Prima instanță a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă și a anulat actele emise de pârâtă reținând că sunt nelegale deoarece, pentru a determina încadrarea sau neîncadrarea cheltuielilor indirecte/cheltuieli generale de administrație în procentul de 15 % din total cheltuieli directe, mai puțin cheltuielile de tip FEDR, trebuie mai întâi stabilit totalul cheltuielilor directe aferente Proiectului, astfel cum prevede Ghidului Solicitantului - Condiții Generale POSDRU 2013. S-a respins în rest cererea reclamantei și a fost obligat pârâtul la plata sumei de 300 RON cheltuieli de judecată. Înalta Curte împărtășește concluzia primei instanțe și constată că soluția a fost pronunțată cu aplicarea corectă a normelor de drept material, nefiind incident motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În esență, recurenta-pârâtă critică faptul că instanța de fond, atunci când a analizat legalitatea procesului-verbal de constatare a neregulilor, nu s-a raportat la momentul emiterii acestuia, ci la motive intervenite ulterior emiterii titlului de creanță, respectiv la hotărârile judecătorești în care reclamanta a avut câștig de cauză pe alte segmente de finanțare. În opinia sa, aceste aspecte nu pot constitui un argument în sprijinul netemeiniciei titlului de creanță contestat, OI POCU ME fiind în drept să stabilească și să recupereze sumele nelegal plătite oricând în cadrul termenului de prescripție a dreptului de a stabili creanțele bugetare rezultate din nereguli. Contrar acestor critici, instanța de control judiciar reține că potrivit Ghidului Solicitantului - Condiții Generale POSDRU 2013, "cheltuielile indirecte/cheltuieli generale de administrație se vor încadra într-un anumit procent din total cheltuieli directe, mai puțin cheltuielile de tip FEDR, respectiv maxim 15%." Or, la momentul emiterii procesului-verbal contestat nr. OI/8790/10.10.2016, nu se putea determina în mod cert totalul cheltuielilor directe aferente Proiectului, în condițiile în care intimata-reclamanta contestate o parte din sumele care nu fuseseră aprobate la plată, inclusiv pe cale judiciară, încă din anul 2015 (dosarele nr. x/2015 și nr. y/2015 ale Tribunalului Timiș, secția contencios administrativ și fiscal). Faptul că ulterior emiterii titlului de creanță au intervenit hotărâri judecătorești care au dat câștig de cauză intimatei-reclamante pe alte segmente ale finanțării, constituie un argument în plus în sprijinul nelegalității procesului-verbal contestat, fiind anulate acte care au stat la baza emiterii acestuia. În concret, așa cum reiese din cuprinsul Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/10.10.2016, la stabilirea debitului, recurenta-pârâtă a avut în vedere inclusiv valoarea de 95.432,85 RON aferentă proiectului la nivelul cererilor de rambursare nr. x, o parte din aceste cereri făcând obiectul dosarelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești, astfel cum s-a specificat anterior în considerentele prezentei decizii. Printr-o a doua critică de nelegalitate, recurenta-pârâtă a arătat că, în ceea ce privește pretențiile pecuniare ale intimatei-reclamante, instanța de fond nu putea dispune legal în sarcina IO POCU ME efectuarea de plăți, cu orice titlu ar fi aceste, întrucât acesta are doar atribuții privind implementarea și monitorizarea programului, nu și atribuții de ordonator de credite. Din considerentele și dispozitivul hotărârii recurate, rezultă că instanța de fond a obligat-o pe recurenta-pârâtă la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 300 RON. Prin urmare, odată constatată legalitatea soluției pronunțate de instanța de fond, respectiv nelegalitatea actelor emise de recurenta-pârâtă, Înalta Curte reține că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 453 C. proc. civ., potrivit căruia partea care a pierdut procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să plătească acesteia cheltuieli de judecată. Cât privește subsidiarul celei de-a doua critici de nelegalitate, respectiv faptul că finanțatorul/reprezentantul finanțatorului, conform contractului de finanțare, este AM POCU, acesta fiind și cel care își asumă calitatea pasivă în ceea ce privește efectuarea plăților conform contractului de finanțare înregistrat x/19.05.2014, Înalta Curte constată că nu a fost invocată în fața primei instanțe o eventuală excepție a lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția Organismul Intermediar Programul Operațional Capital Uman din cadrul Ministerul Educației, astfel că, analizarea acestei excepții direct în faza procesuală a recursului nu este posibilă. Față de toate împrejurările de fapt și de drept expuse, Înalta Curte constată că nu se impune casarea sentinței recurate, în raport de criticile de nelegalitate formulate de recurenta-pârâtă. 2.2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs În temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă recursul declarat de recurenta-pârâtă Direcția Organismul Intermediar Programul Operațional Capital Uman din cadrul Ministerului Educației, ca nefondat.