ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5413/2023

Ședința publică din data de 16 noiembrie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal - veche la data de 12 octombrie 2015 reclamanta Universitatea Politehnica Timișoara, în contradictoriu cu Autoritatea Națională pentru Cercetare, din cadrul Ministerului Educației și Cercetării Științifice, a solicitat pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună: anularea procesului-verbal nr. x/05.06.2015 și a scrisorii de notificare a debitului către beneficiar cu nr. x/18.06.2015, comunicate reclamantei la data de 23 iunie 2015 și înregistrate cu nr. x/23.06.2015, prin care s-a stabilit un debit în valoare de 421.299,29 RON, anularea deciziei nr. 9912/04.08.2015, comunicată la data de 07 august 2015, prin care pârâta a respins contestația formulată împotriva actelor administrative mai sus menționate, ca netemeinică și nelegală și pe cale de consecință declararea sumei de 421.299,29 RON drept cheltuială eligibilă.

Prin sentința civilă nr. 1840 din 31 mai 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta Universitatea Politehnică Timișoara, care a solicitat casarea acesteia și, în urma judecării cauzei, admiterea acțiunii.

Prin decizia civilă nr. 2228/18.04.2019, Înalta Curte de Casație și Justiție și Casație a admis recursul declarat de Universitatea Politehnică Timișoara împotriva sentinței civile nr. 1840 din 31 mai 2016 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

La data de 25 octombrie 2019 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscală-veche a fost înregistrat dosarul nr. x/2015.

Prin sentința civilă nr. 112 din 24 martie 2021, Curtea de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal - veche a dispus următoarele:

- a admis cererea de majorare a onorariului de expert, formulată de expert contabil judiciar A. și a majorat onorariul de expert de la suma de 1000 RON la suma de 3.000 RON;

- a obligat pe reclamantă să achite suma de 2.000 RON, reprezentând onorariul suplimentar cuvenit expertului contabil judiciar A.;

- a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta Universitatea Politehnică Timișoara, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Organism Intermediar pentru Cercetare din Cadrul Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării;

- a anulat parțial Decizia nr. 9912/04.08.2015, Procesul-verbal nr. x/05.06.2015 și scrisoarea de notificare a debitului către beneficiar nr. x/18.06.2015, în limita sumei de 147.807,02 RON și menține în rest actele contestate;

- a obligat pârâtul la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 3100 RON reprezentând taxă judiciară de timbru (100 RON) și onorariu de expert (3.000 RON).

Împotriva sentinței civile nr. 112 din 24 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal - veche, a declarat recurs pârâta Direcția Generală Organism Intermediar pentru Cercetare din Cadrul Ministerului Cercetării, Inovării și Digitalizării, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, respingerea în tot a cererii de chemare în judecată.

Recurenta-pârâtă a învederat, în esență, că instanța de fond a aplicat și interpretat greșit dispozițiile art. 3 alin. (2) din Contractul de finanțare pentru a verifica validitatea susținerilor intimatei-reclamante, potrivit căreia procentul aferent contribuției beneficiarului este de 1,41% și nicidecum de 2,071%. Dispozițiile contractuale sunt clare: procentul de 1,41% se raportează la toată valoarea contractului, în timp ce procentul de 2,071% (așa cum este prevăzut de cap. 4 pct. 4.1 din cererea de finanțare care este parte integrantă a contractului de finanțare) se aplică doar unei singure categorii de cheltuieli, respectiv "Cheltuieli pentru dotări mijloace fixe sau obiecte de inventar".

Raportat la concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză precum și al răspunsului la obiecțiuni, prin care expertul desemnat a înlăturat în analiza formulată unele documente, iar pe altele le-a interpretat strict în favoarea intimatei-reclamante, depășindu-și competențele, apreciază că se impunea respingerea tuturor concluziilor raportului de expertiză.

Cu privire la cheltuielile de judecată dispuse de către prima instanță în sarcina sa, solicită exonerarea de la plata acestora. În situația în care instanța nu o exonerează de la plata cheltuielilor de judecată, solicită aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ., în sensul diminuării cuantumului acestora având în vedere că acțiunea intimatei-reclamante a fost admisă în parte, iar culpa sa este parțială.

Intimata-reclamantă Universitatea Politehnică Timișoara a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtă este nefondat, pentru următoarele considerente:

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce vizează aplicarea sau interpretarea greșită a normelor de drept material, este nefondat, iar în acest sens, Înalta Curte are în vedere că, potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe fiind expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.

Astfel, reclamanta Universitatea Politehnică Timișoara, în calitate de beneficiar, a încheiat cu Autoritatea Națională pentru Cercetare Științifică, în calitate de Organism Intermediar (OI), contractul de finanțare nr. x/01.03.2009, privind Proiectul "Institutul de Cercetări pentru Energii Regenerabile".

Prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x încheiat la data de 05 iunie 2015 cu privire la Proiectul "Institutul de Cercetări pentru Energii Regenerabile" s-a stabilit în sarcina reclamantei un debit de recuperat în sumă de 421.299,29 RON.

În Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x încheiat la data de 05 iunie 2015 s-a menționat că se confirmă Suspiciunea de neregulă SN 6225/19.02.2015 unde se precizează că nu a fost calculată și reținută contribuția proprie a solicitantului în procent de 2.071% aferentă "Cheltuieli pentru dotări mijloace fixe sau obiecte de inventar" în sumă de 359.198,23 RON și 77.559,09 RON reprezentând TVA, temeiul de drept invocat fiind dispozițiile art. 7 din Contractul de finanțare nr. x/01.03.2009 și cap. 4, pct. 4.1 din Anexa la contract - cererea de finanțare.

Prin Scrisoarea de notificare a debitului către beneficiar nr. 8929/18.06.2015 reclamanta a fost notificată că s-a stabilit un debit de recuperat în sumă de 421.299,29 RON.

Împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x încheiat la data de 05 iunie 2015 și a scrisorii de notificare a debitului către beneficiar nr. 8929/18.06.2015, reclamanta a formulat contestație, respinsă prin Decizia de soluționare a contestației nr. 9912/04.08.2015.

Reclamanta a contestat actele administrative litigioase reprezentate de Decizia nr. 9912/04.08.2015, Procesul-verbal nr. x/05.06.2015 și scrisoarea de notificare a debitului către beneficiar nr. 8929/18.06.2015.

Problema care se cere a fi dezlegată în cauză este, pe de o parte, stabilirea cuantumului procentului aferent contribuției private a beneficiarului, respectiv dacă acesta este de 1,41% cât susține reclamanta, sau dacă este de 2.071% cât susține pârâta, iar pe de altă parte, baza de calcul la care se aplică acest procent.

Înalta Curte nu poate primi criticile recurentei-pârâte privind procentul aferent contribuției private a beneficiarului, în condițiile în care, la art. 3 alin. (2) din Contractul de finanțare nr. x/01.03.2009 se stipulează că finanțarea nerambursabilă este echivalentă cu 98,59% din valoarea totală eligibilă a Proiectului specificată la art. 3 alin. (1), astfel că, în mod corect a reținut judecătorul fondului că procentul de contribuție proprie a beneficiarului este de 1,41%.

Totodată, se are în vedere că, din actele și lucrările dosarului, rezultă că autoritatea de management nu a aplicat o procedură pentru deducerea din cheltuielile solicitate la rambursare a contribuției beneficiarului, iar pe parcursul implementării proiectului nu a existat o procedură/prevedere contractuală cu privire la modul de calcul al contribuției proprii a beneficiarului.

De asemenea, alegațiile recurentei-pârâte privind concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, precum și răspunsul la obiecțiuni, nu sunt de natură să le înlăture, în mod corect reținând judecătorul fondului că, potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză, în calculul efectuat pentru stabilirea bazei la care se aplică procentul pentru contribuția privată, pârâta a efectuat o serie de erori, baza stabilită de aceasta nefiind corectă, baza de calcul rezultată din raportul de expertiză pentru aplicarea procentului contribuției proprii a beneficiarului fiind de 16.430.055,03 RON și TVA 3.476.912,55 RON, astfel încât suma corectă reprezentând contribuția beneficiarului este de 231.663,78 RON și TVA 49.024,47 RON.

Având în vedere că suma de 7.195,97 RON a fost reținută beneficiarului, imputația acesteia stabilindu-se la suma de 421.299,29 RON (valoarea cheltuielii afectate de nereguli 428.495,27 din care contribuție privată 7.195,98 RON), conform chiar procesului-verbal de constatare, rezultă că creanța datorată de reclamantă în realitate conform raportului de expertiză este de 273.492,27 RON.

Nu în ultimul rând, deși recurenta-pârâtă susține că procentul de 2.071%, așa cum a fost calculat prin procesul-verbal de constatare atacat, este stabilit în conformitate cu prevederile contractului de finanțare nr. x/01.03.2009, respectiv, anexa la cererea de finanțare cap. 4, prin care se menționează în detaliu costurile proiectului pe fiecare categorie de cheltuială cu o contribuție privată a beneficiarului de 2.071% aferentă categoriei "Cheltuieli pentru dotări mijloace fixe sau obiecte de inventar", acest aspect nu a fost probat nici în fața instanței de fond, nici în calea de atac a recursului, în condițiile în care, pe de o parte, conform art. 249 C. proc. civ., sarcina probei îi revenea, iar pe de altă parte, din înscrisul anexat întâmpinării formulate în fața instanței de fond și redepus o dată cu obiecțiunile la raportul de expertiză, nu rezultă că acesta reprezintă Anexa la contractul de finanțare, însușită prin semnătură de părțile contractului.

În consecință, în mod corect a reținut judecătorul fondului motivul de nelegalitate privind greșita individualizare și calculare a creanței pretinsă de recurenta-pârâtă.

De altfel, Înalta Curte reține că, indiferent de modul în care era tranșat acest motiv de nelegalitate, în cauză subzista motivul de nelegalitate privind nemotivarea actului contestat în cauză, respectiv Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/05.06.2015, întrucât recurenta-pârâtă nu a atacat și nu a formulat critici cu privire la aceste considerente din sentința recurată.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu de expert, instanța de control judiciar constată că acestea au fost stabilite în sarcina recurentei-pârâte cu respectarea prevederilor art. 451 și ale art. 453 din C. proc. civ., având în vedere, pe de o parte, că suma de 3.000 RON stabilită cu titlu de onorariu expert definitiv are un caracter rezonabil raportat la complexitatea lucrării efectuate, iar pe de altă parte, culpa procesuală care aparține părții care a pierdut procesul, precum și caracterul indivizibil al cheltuielilor de judecată acordate în cauză.

Având în vedere aceste aspecte, instanța de control judiciar apreciază că sentința recurată este legală, fiind pronunțată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente circumstanțelor factuale reținute și fundamentată pe interpretarea probelor administrate raportat la prevederile legale aplicabile, motivele invocate de pârâtă prin memoriul de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificat motivul de casare a sentinței prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de pârâta Direcția Generală Organism Intermediar pentru Cercetare din Cadrul Ministerului Cercetării, Inovării și Digitalizării, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Direcția Generală Organism Intermediar pentru Cercetare din Cadrul Ministerului Cercetării, Inovării și Digitalizării împotriva sentinței civile nr. 112 din 24 martie 2021 a Curții de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal - veche, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 16 noiembrie 2023.