ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 136/2022

Ședința publică din data de 14 ianuarie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamanta Universitatea Politehnica Timișoara a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Cercetare Științifică și Inovare - Direcția Generală Organism Intermediar pentru Cercetare, din cadrul Ministerului Educației și Cercetării Științifice, anularea Notei de constatare x/08.12.2015 și a scrisorii de notificare a debitului către beneficiar nr. x/08.12.2015, prin care s-a stabilit în sarcina sa un debit în valoare de 33.997,04 RON și a Deciziei nr. 5353/21.01.2016, prin care pârâta a respins contestația formulată împotriva actelor administrative și, pe cale de consecință, declararea sumei de 33.997,04 RON drept cheltuială eligibilă, cu cheltuieli de judecată.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1397 din 10 aprilie 2019, a admis acțiunea formulată de reclamanta Universitatea Politehnica Timișoara, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Cercetării și Inovării, a anulat Decizia nr. 5353/21.01.2016, Nota de constatare nr. x/08.12.2015 și scrisoarea de notificare a debitului către beneficiar nr. x/08.12.2015 și a obligat pârâta să achite reclamantei suma de 4.500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva hotărârii instanței de fond pârâtul Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării - Direcția Generală Organism Intermediar pentru Cercetare a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

După prezentarea situației de fapt, în motivarea recursului se arată că sentința este nelegală având în vedere că instanța de fond se bazează strict pe concluziile Raportului de expertiză tehnică întocmit în cauză de către expert A.. Astfel, raportat strict la concluzia tehnică a expertului, instanța de fond a considerat că indicarea sistemelor de operare, departe de a constitui o cerință restrictivă nejustificată obiectiv, constituie reflectarea singurei opțiuni compatibile cu echipamentul "potențiostat/galvanostat", cu modulele și accesoriile aferente, deținute de intimata reclamantă.

Or, asigurarea compatibilității cu celelalte sisteme din proprietatea beneficiarului putea fi realizată și cu alte sisteme de operare, fiind astfel la latitudinea furnizorului să aleagă soluția TIC optimă pentru o cerință din caietul de sarcini de tipul "compatibil cu . . . . . . . . . .", ceea ce nu ar fi dus la folosirea unor criterii restrictive. Pentru B. există pe piață soluții similare acestea fiind compatibile cu formatele de documente utilizate de Microsoft Office.

Referitor la criteriile de performanță ale sistemului, acestea depind în cea mai mare măsură de componența hardware a PC-ului, astfel timpul de inițializare menționat de beneficiar în contestație depinde în cea mai mare parte de tipul de HDD instalat și de memoria RAM. Necesitățile de compatibilitate, librării, liste de salt și căutare nu au fost precizate în caietul de sarcini. Dacă în caietul de sarcini ar fi fost trecute criterii ce țin de necesitate și performanță în locul folosirii de denumiri de mărci, acestea nu ar fi fost considerate restrictive.

PC-ul achiziționat împreună cu echipamentul de cercetare funcționează independent față de acesta, rolul lui fiind să asigure controlul aparatului și să preia date de la acesta. Având în vedere că putea fi cerut orice tip de PC care să îndeplinească această necesitate, utilizarea de denumiri de mărci pentru descrierea specifică a acestuia nu reflectă necesitatea pentru care e achiziționat echipamentul, ci conduc la restrângerea concurentei.

Chiar expertul afirmă faptul că la nivelul anului 2011 se puteau utiliza și aplicații software open-source (de exemplu LibreOffice) programe care, chiar dacă nu erau deja existente în universitate, puteau fi obținute fără costuri, de pe internet.

Mai mult de atât, conform alin. (2) al art. 35 din O.U.G. nr. 34/2006, intimata-reclamantă avea obligația de a însoți acele indicații de mențiunea "sau echivalent".

Prin derogare de la prevederile alin. (1), se admite o astfel de indicație, dar numai în mod excepțional, în situația în care o descriere suficient de precisă și inteligibilă a obiectului contractului nu este posibilă prin aplicarea prevederilor art. 35 și 36 și numai însoțită de mențiunea sau echivalent."

Recurentul consideră că instanța de fond în mod nelegal a apreciat că nu poate fi reținută abaterea în sarcina intimatei.

În susținerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii.

Intimata Universitatea Politehnica Timișoara a formulat întâmpinare prin care a solicitat în principal anularea recursului pentru nemotivare, iar, în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că motivul de recurs întemeiat pe pct. 6 este nul, iar cel întemeiat pe dispozițiile pct. 8 al alin. (1) al art. 488 C. proc. civ. este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

În ceea ce privește dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., invocate ca temei al cererii de recurs, Înalta Curte constată că, deși este invocat, acest motiv de recurs nu este însoțit de argumentele prin care să se demonstreze în care dintre ipotezele reglementate de textul legal mai sus menționat s-ar încadra critica de nelegalitate.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, alături de celelalte mențiuni prevăzute cu caracter imperativ, și motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea ca motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Prin textul art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., legiuitorul a reglementat mai multe ipoteze de nelegalitate, de natură să atragă casarea unei hotărâri judecătorești, însă simpla invocare a acestui articol nu este de natură a conduce la concluzia că cerința imperativă a dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. a fost îndeplinită în cauză de către recurenta-reclamantă.

Pentru a conduce la casarea hotărârii atacate pe acest motiv de critică, recursul nu se poate limita la o simplă indicare "de formă" a textului art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., cerința legală a "dezvoltării motivelor" implicând determinarea criticilor punctuale și indicarea pretinselor greșeli de judecată săvârșite de instanță, cerință nerespectată de către recurent cu ocazia invocării acestui prim motiv de recurs, ceea ce conferă susținerilor recurentului doar o aparență de motivare, însă nu reprezintă un argument suficient pentru a provoca o analiză de legalitate a hotărârii recurate pe acest motiv de recurs.

Prin urmare, sancțiunea prevăzută de normele procedurale în vigoare, pentru lipsa oricăreia dintre mențiunile la care se referă art. 486 alin. (1) lit. a) și c), este nulitatea, astfel cum prevăd dispozițiilor art. 488 alin. (3) teza întâi C. proc. civ.

Astfel, Înalta Curte va admite excepția nulității recursului și, pe cale de consecință, va anula recursul din perspectiva motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în raport cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că intimata-reclamantă are calitatea de beneficiar al contractului de finanțare POS CCE nr. 13/01.03.2009, cod SMIS: 2643, pentru implementarea proiectului cu titlul Institutul de Cercetări pentru Energii Regenerabile, Program operațional sectorial: Creșterea competitivității economice, Axa 2: Competitivitate prin cercetare, dezvoltare tehnologică și inovare, Domeniu de intervenție: 2.2 - Investiții pentru infrastructura de CDI, Operațiunea indicativă: 2.2.1. - Dezvoltarea infrastructurii C-D existente și crearea de noi infrastructuri C-D (laboratoare, centre de cercetare), Durata de implementare a proiectului: 01.03.2009 - 31.01.2014.

Recurentul a emis nota de constatare nr. x/08.12.2015, și scrisoarea de notificare a debitului către beneficiar cu nr. x/08.12.2015, prin care s-a stabilit în sarcina sa un debit în valoare de 33.997,04 RON.

De asemenea, recurentul a verificat procedura de achiziție aferentă contractului nr. x/22.11.2011 încheiat cu S.C. C. S.R.L., care a avut ca obiect furnizarea, instalarea și întreținerea unui Potentiostat/galvanostat echipat cu diverse module și accesorii.

S-a considerat că cerințele tehnice minime prevăzute în caietul de sarcini aferent lotului x la punctul 2.2 (program Windows XP, Vista sau 7 cu licență și program Microsoft Office cu licență) sunt prea specifice și discriminatorii și contravin prevederilor art. 38 din O.U.G. nr. 34/2006, astfel că în temeiul O.U.G. nr. 66/2011, cu aplicarea Anexei la H.G. nr. 519/2014 s-a aplicat o corecție financiară de 10% din valoarea contractului, adică suma de 33.997,04 RON.

Potrivit art. 2 din O.U.G. nr. 66/2011, noțiunea de neregulă reprezintă "orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului ori a autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit;"

În cauză s-a constatat încălcarea prevederilor art. 38 din cadrul O.U.G. nr. 34/2006, conform cărora:

- "(1) Se interzice definirea în caietul de sarcini a unor specificații tehnice care indică o anumită origine, sursă, producție, un procedeu special, o marcă de fabrică sau de comerț, un brevet de invenție, o licență de fabricație, care au ca efect favorizarea sau eliminarea anumitor operatori economici sau a anumitor produse.

- (2) Prin derogare de la prevederile alin. (1), se admite o astfel de indicație, dar numai în mod excepțional, în situația în care o descriere suficient de precisă și inteligibilă a obiectului contractului nu este posibilă prin aplicarea prevederilor art. 35 și 36 și numai însoțită de mențiunea sau echivalent."

Înalta Curte constată că temeinic și legal a reținut instanța de fond, în acord cu raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză că "Aplicația software D., care asigura controlul echipamentului "potențiostat/galvanostat" și analiza datelor rezultate din măsurători, nu era compatibilă, la nivelul anului 2011, cu alte programe software în afara aplicației D., destinată sistemelor de operare Windows XP, Windows Vista și Windows 7 pe 32 de biți. Nu a fost identificată o altă aplicație software care să ofere aceleași funcționalități ca aplicația D.", respectiv "În mod evident, echipamentul respectiv nu putea funcționa cu nici un alt program (sistem de operare), indiferent de eventuala existență a altor programe în Universitate".

De asemenea, Înalta Curte apreciază că instanța de fond în mod corect a constatat că recurentul trebuia să evalueze nevoile intimatei și, pornind de la această realitate faptică trebuia să evalueze nevoile reclamantei și, totodată, să probeze nesocotirea principiului proporționalității prin instituirea unor cerințe restrictive, printr-o analiză a justului echilibru între aceste nevoi și asigurarea concurenței, nediscriminării și tratamentului egal al posibililor competitori.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că cerința impusă de Universitatea Politehnica Timișoara prin caietul de sarcini aferent lotului x punctul 2.2 în cadrul achiziției echipamentului "Potențiostat/galvanostat echipat cu diverse module și accesorii" nu contravine art. 38 din O.U.G. nr. 34/2006, întrucât nu a avut ca efect favorizarea sau eliminarea anumitor operatori economici. Această cerință a fost necesară întrucât la nivelul anului 2011 echipamentul potențiostat/galvanostat nu putea funcționa cu alte programe software, în afara aplicației D. (livrată împreună cu echipamentul), aceasta fiind compatibilă numai cu sistemele de operare Windows XP, Windows Vista și Windows 7.

Prin urmare, în mod corect s-a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale abaterii în sarcina intimatei.

În raport cu cele reținute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul formulat în ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. și va respinge recursul formulat din perspectiva motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității, invocată de intimată prin întâmpinare, în ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Anulează motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în raport cu prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării - Direcția Generală Organism Intermediar pentru Cercetare împotriva sentinței civile nr. 1397 din 10 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, din perspectiva motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 ianuarie 2022.