ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 719/2023

Ședința publică din data de 9 februarie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara – secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2016, la data de 14.10.2016, reclamanta Universitatea Politehnica Timișoara, a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Centrul Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic - Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Dezvoltarea Resurselor Umane, anularea Procesului-verbal de constatare nr. x/20.11.2015 și a Deciziei nr. 7/15.01.2016.

Hotărârea instanței de fond

Prin sentința nr. 264 din 5 mai 2021, Curtea de Apel Timișoara – secția contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta Universitatea Politehnica Timișoara în contradictoriu cu pârâtul Centrul Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic - Organismul Intermediar POSDRU (CNDIPT – OI POSDRU), a anulat Procesul Verbal de constatare nereguli și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/20.11.2015 și Decizia nr. 7/15.01.2016. A obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă în cuantum de 13.050 RON, reprezentând taxa judiciară de timbru (50 RON) și onorariu expert (13.000 RON).

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinței nr. 264 din 5 mai 2021 a Curții de Apel Timișoara – secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul Centrul Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic criticând-o pentru nelegalitate.

Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

În contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, recurentul-pârât a susținut, în esență, următoarele.

Instanța de fond a pronunțat o sentință în contradictoriu cu CNDIPT fost Organism Intermediar POSDRU șl nu cu OI POCU MINISTERUL EDUCAȚIEI căruia i s-a transmis calitatea procesuală pasivă, conform art. 38 C. proc. civ., cadrul procesual fiind stabilit de instanță,

În opinia recurentului instanța de fond nu a ținut cont sau a omis să se pronunțe. încălcând regulile de procedura a căror nerespectarea atrage sancțiunea nulității.

Susține recurentul că sentința recurată este opozabilă unei personae juridice care nu mai are calitate procesuală încă din anul 2017.

În continuare, recurentul-pârât își exprimă nemulțumirea cu privire la cuantumul onorariului de expert.

De asemenea recurentul-pârât reiterează instanței situația de fapt expusă în Procesul-verbal nr. x/20.11.2015, fără a critica în concret sentința recurată. Se susține că, instanța de fond, de fapt nu respectă limitele deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție în reiudecare, care a apreciat că relavantă pentru dezlegarea chestiunii de drept în discuție este valoarea certă a cheltuielilor eligibile asupra cărora se aplica procentul de 10% conform Instrucțiunii nr. 78/07.10.2013 care reglementează modul de calcul utilizat la finalul implementării proiectului privind validarea cheltuielilor de tip FEDER. Înalta Curte de Casație și Justiție motivează clar, în decizia de casare, că Instrucțiunea nr. 78/2013 este cea care reglementează modul de calcul utilizat la finalul implementării proiectului privind validarea cheltuielilor de tip FEDER, și nu faptul că aceasta este retroactivă, așa cum în rejudecare, pentru a doua oară încearcă Curtea de Apel să admită o acțiune, care inițial a fost respinsă, inclusiv pe criteriul că Instrucțiunea se aplică si nu este retroactivă.

Astfel, în opinia recurentului-pârât instanța de fond a încălcat normele de drept material, făcând o interpretare greșită a termenilor din Instrucțiune, interpretând trunchiat norma de drept specială în materie și nu în ansamblul ei, considerând finalul implementării proiectului cheltuielile efectuate, nu cererea de rambursare nr. x prin care s-a solicitat validarea acestora.

La momentul validării cheltuielilor era emisă deja Instrucțiunea care reglementează modul de calcul utilizat cu privire la validarea cheltuielilor de tip FEDR, aceasta reprezentând un mecanism de reglementare asupra cheltuielilor deja efectuate de beneficiar în cadrul proiectului, dar care urmează a fi supuse verificării în vederea validării sau invalidării acestor cheltuieli în ceea ce privește FEDR, iar cele 2 articole din instrucțiune fixează atât procentul maxim de cheltuieli de tip FERD, cât și valoarea totală eligibilă realizată/validate. Instanța de fond a făcut o interpretare greșită, confundând cheltuielile efectuate pe proiect cu validarea acestora,

Apărările formulate de intimata-reclamantă Universitatea Politehnică Timișoara

Prin întâmpinarea formulată, intimata-reclamantă solicită respingerea recursului formulat de recurentul-pârât Centrul Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțată de instanța de fond.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Cu privire la criticile formulate de recurentul-pârât privind calitatea sa procesuală și cererea de introducere în cauză a Organismului Intermediar POCU-ME, instanța reține următoarele:

Recurentul-pârât Centrul Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic are calitate procesuală pasivă, aspect recunoscut de această parte, care a formulat recursul în locul OI — POCU Ministerul Educației și a invocat transmiterea calității procesuale pasive în baza art. 38 C. proc. civ.

Din înscrisurile existente la dosarul cauzei, reiese că recurentul-pârât este emitentul actelor administrative contestate de intimata – reclamantă Universitatea Politehnică Timișoara, iar acordul de delegare de funcții nr. CNDIPT/VET/1981/01.08.2017 (încheiat în anul 2017 și invocat de recurrent în faza procesuală a recursului) nu este opozabil intimate-reclamante.

Pe de altă parte, nu pot fi primite argumentele recurentului conform cărora CNDIPT nu are calitatea de a executa hotărârea judecătorească, respectiv că Organismul Intermediar POCU - ME "a preluat fizic dosarul de instanță".

În concluzie, sentința Curții de Apel Timișoara a fost pronunțată în contradictoriu cu pârâtul CNDIPT, care are calitate procesuală pasivă.

În ceea ce privește criticile prin care recurentul-pârât își exprimă nemulțumirea cu privire la cuantumul onorariului de expert, instanța retine următoarele.

Criticile privind reducerea onorariului avocatului, expertului sau reducerea cuantumului cheltuielilor proporțional cu partea admisă din cererea de chemare în judecată nu pot face obiect al analizei în recurs, întrucât asemenea critici vizează netemeinicia, și nu nelegalitatea hotărârii atacate, în baza art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În concret, în speța de față, criticile vizând onorariul expertului nu pot fi primite în recurs, întrucât reprezintă o chestiune de temeinicie, nu o chestiune de legalitate a hotărârii atacate. În consecință, ea nu va putea fi analizată pe calea recursului, neîncadrându-se nici la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 și nici la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. (a se vedea Decizia nr. 3/2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii).

Pe fondul recursului, criticile recurentului-pârât referitoare la faptul că instanța de fond nu a respectat decizia de casare sunt neîntemeiate în considerarea următoarelor argumente.

Intimata-reclamantă Universitatea Politehnica Timișoara a solicitat Curții de Apel Timișoara anularea Procesului-verbal nr. x/20.11.2015 și a Deciziei nr. 7/15.01.2016. Actele administrative contestate au fost criticate sub aspectul nelegalității și al netemeinciei.

Prin decizia civilă nr. 5553/2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost casată cu trimitere spre rejudecare sentința civilă nr. 352/2016 a Curții de Apel Timișoara. În considerentele deciziei, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus analiza tuturor aspectelor necesare lămuririi situației de fapt.

Prin sentința civilă nr. 264/05.05.2021, Curtea de Apel Timișoara a admis acțiunea reclamantei Universitatea Politehnică Timișoara, dispunând anularea Notei de constatare nr. x/08.12.2015 prin care s-a stabilit un debit în valoare de 66.199,12 RON, respectiv a Deciziei nr. 570/2016.

Curtea de Apel Timișoara a reținut că sunt fondate criticile Universității Politehnică Timișoara, referitoare la aplicarea retroactivă a Instrucțiunii nr. 78/07.10.2013, aspect care contravine atât clauzelor contractuale, cât și principiului neretroactivitătii legii.

Instanța de control judiciar constată că sunt neîntemeiate criticile recurentului-pârât.

Curtea de Apel Timișoara în mod corect a procedat la rejudecarea în tot a cauzei, întrucât astfel cum în mod corect a reținut, pe de o parte casarea a fost pronunțată în tot, fără a fi validat vreun considerent din sentința casată, iar pe de altă parte din considerentele deciziei de casare nu rezultă că instanța de recurs ar fi statuat asupra apărărilor vizând nerespectarea termenului de 90 de zile, reglementat de dispozițiile art. 21 alin. (23) din O.U.G. nr. 66/2011, neretroactivitatea Instrucțiunii nr. 78/07.10.2013, identificarea debitorului, procentul aplicabil.

Prin urmare, după cum în mod corect a reținut Curtea de Apel Timișoara, din probele administrate și din conținutul actelor administrative contestate, rezultă fără putință de tăgadă că Instrucțiunea nr. 78/07.10.2013 a fost aplicată în mod retroactiv, aspect care contravine atât clauzelor contractuale, cât și principiului nerctroactivității legii

După cum rezultă din probatoriul administrat, cheltuielile de tip FEDR nu au depășit procentul maxim acceptat de contractul de finanțare și anume 10% din totalul cheltuielilor validate. În concret, s-a constatat că procentul este de 9,044%. Dacă procentul de 10% din contractul de finanțare nu a fost depășit nu se poate reține că intimata-reclamantă a încălcat contractul de finanțare și pe cale de consecință nu se poate reține existența vreunui debit în sarcina Universității Politehnică Timișoara. Pe de altă parte, dacă procentul stabilit în contractul de finanțare nu a fost depășit, nu se poate reține o depășire valorică.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor invocate de recurenti, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Centrul Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic împotriva sentinței civile nr. 264 din 5 mai 2021 a Curții de Apel Timișoara – secția contencios administrativ și fiscal ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 9 februarie 2023.