ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2664/2020

Ședința publică din data de 18 iunie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererile conexe înregistrate pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2016 și nr. y/2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist instaurat în România în perioada 1945-1989 și Guvernul României, anularea dispozițiilor art. 11 alin. (2) din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 1412/2004, astfel cum a fost modificată prin H.G. nr. 99/2015.

Prin sentința nr. 3355 din 28 septembrie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S.S.P.R., invocată din oficiu; a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist instaurat în România în perioada 1945-1989, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, ca nefondată.

Împotriva sentinței nr. 3355 din 28 septembrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 7 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.

4.1. Intimatul-pârât Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în perioada 1945-1989 a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca neîntemeiat.

4.2. Intimatul-pârât Guvernul României a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, ca neîntemeiat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii recurate.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând cu prioritate regularitatea cererii de recurs, în baza art. 248 C. proc. civ., din perspectiva timbrării acesteia și a depunerii cererii de recurs în original, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este nul.

2.1. În ceea ce privește nedepunerea unui exemplar din cerere de recurs cu originalul semnăturii, Înalta Curte reține că potrivit art. 486 alin. (1) lit. e) din C. proc. civ.:

"Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: (…) semnătura părții sau a mandatarului părții în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic."

Aceste dispoziții se corelează cu dispozițiile generale în materia depunerii cererilor adresate instanțelor de judecată, art. 148 C. proc. civ. indicând că:

"Orice cerere adresată instanțelor judecătorești trebuie să fie formulată în scris și să cuprindă (…) semnătura."

În același sens, dispozițiile art. 196 alin. (1) C. proc. civ., ce reglementează condițiile de formă aplicabile acțiunilor introductive, incidente în privința oricăror cereri adresate instanțelor, arată că:

"Cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele și prenumele sau, după caz, denumirea oricăreia dintre părți, obiectul cererii, motivele de fapt ale acesteia ori semnătura părții sau a reprezentantului acesteia este nulă."

Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant a depus cererea de recurs prin poștă la data de 22.11.2017, conform ștampilei aplicate pe plicul de la dosar recurs, recursul nepurtând semnătura în original a recurentului.

Prin citația emisă pentru termenul de judecată din data de 18.06.2020, comunicată recurentului-reclamant la data de 26.05.2020, potrivit procesului-verbal de înmânare aflat la fila x verso dosar, i-a fost adusă la cunoștință recurentului-reclamant obligația depunerii unui exemplar din cererea de recurs care să conțină semnătura olografă.

Cu toate acestea, până la termenul de judecată acordat în cauză, recurentul-reclamant nu a complinit această lipsă a cererii de recurs, respectiv nu a comunicat instanței un exemplar original al recursului și nici nu a procedat la semnarea exemplarului aflat la dosarul cauzei.

În consecință, Înalta Curte constată că nu sunt întrunite condițiile de formă ale recursului prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. e), art. 148 și art. 196 din C. proc. civ., recursul necuprinzând semnătura părții, care trebuie aplicată pe actele procesuale depuse la instanțele de judecată.

2.2. În ceea ce privește excepția privind insuficienta timbrare a cererii de recurs, pe care Înalta Curte o analizează în temeiul art. 248 C. proc. civ., constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 197 C. proc. civ.:

"În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii."

De asemenea, conform dispozițiilor art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege.

În cauză sunt incidente și dispozițiile art. 24 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora:

"(1) Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1 - 7 din C. proc. civ.

(2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON."

Cererea de recurs a fost întemeiată pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 7 și 8 C. proc. civ., pentru care se impunea achitarea unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 200 RON, din care recurentul-reclamant a făcut dovada achitării sumei de 25 RON.

Prin citația emisă pentru termenul de judecată din data de 18.06.2020, comunicată recurentului-reclamant la data de 26.05.2020, potrivit procesului-verbal de înmânare aflat la fila x verso dosar, s-a adus la cunoștința acestuia obligația completării taxei judiciare de timbru cu suma de 175 de RON, aferente cererii de recurs formulate împotriva sentinței nr. 3355 din 28 septembrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Cu toate acestea, până la termenul de judecată din data de 18 iunie 2020, recurentul nu a făcut dovada completării taxei judiciare de timbru, în cuantumul stabilit de instanță.

Înalta Curte constată că prezenta cerere de recurs nu este scutită de plata taxei judiciare de timbru.

Consecința neachitării sau achitării insuficiente a taxei judiciare de timbru aferente căii de atac a recursului este prevăzută de dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. raportat la alin. (3) al aceluiași text de lege, sancțiunea fiind nulitatea recursului netimbrat ori insuficient timbrat.

Prin urmare, în temeiul dispozițiilor art. 496 raportat la art. 486 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul de față.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse și în temeiul art. 496 din C. proc. civ., raportat la art. 196 alin. (1) și art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 3355 din 28 septembrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 3355 din 28 septembrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 iunie 2020.