ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4221/2020

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Brașov, sub nr. x/2018 și declinată, prin sentința civilă nr. 459/2018, spre competentă soluționare Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, unde a fost înregistrată sub nr. x/2018, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor Împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în perioada 1945-1989 și Secretar de Stat - B., a solicitat: - obligarea șefului instituției publice SSRMLIRC (fost SSPR) la plata unei amenzi de 20% din salariul minim pe economie, pe zi de întârziere până la îndeplinirea efectivă a dispozițiilor sentinței civile 2476/20.04.2017 a Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin anularea recursului, decizia civilă nr. 5410/14.12.2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal; - plata de despăgubiri, în temeiul art. 24 alin. (2) și (3) din Legea 554/2004, în sumă de 500 RON pe zi de întârziere, de la data rămânerii definitive a sentinței civile 2476/2017 până la îndeplinirea dispozițiilor cuprinse în titlul executoriu;

Hotărârea instanței de fond Prin încheierea de ședință din data de 11 iulie 2018, Tribunalul București, secția a II - a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele: - a admis cererea formulată de reclamantul C., în contradictoriu cu pârâții Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor Împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în perioada 1945-1989 și Secretar de Stat - B.; - a dispus aplicarea conducătorului instituției publice Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în Perioada 1945-1989, o amendă de 20% din salariul minim pe economie pe zi de întârziere, care se face venit la bugetul public; - a obligat pârâtul Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor Împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în Perioada 1945-1989 să plătească în favoarea reclamantului o penalitate de 500 RON, stabilită pe zi de întârziere, până la executarea obligației prevăzute în titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 2476/2017 a Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Calea de atac exercitată împotriva încheierii din 11 iulie 2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a II - a contencios administrativ și fiscal Împotriva încheierii din 11 iulie 2018, pronunțate de Tribunalul București, secția a II - a contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs pârâții Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor Împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în perioada 1945-1989 și Secretar de Stat - B., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea acțiunii, ca neîntemeiată. Cauza a fost înregistrată în recurs pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Hotărârea instanței de recurs Prin decizia nr. 1315 din 14 martie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității recursului și a respins recursul declarat de pârâții Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor Împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în perioada 1945-1989 și Secretar de Stat - B., ca neîntemeiat.

Cererea de revizuire exercitată împotriva deciziei nr. 1315 din 14 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal Prin cererea înregistrată la data de 31 octombrie 2019, pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2019, revizuentul Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor Împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în perioada 1945-1989, în contradictoriu cu intimatul C., a solicitat revizuirea deciziei nr. 1315 din 14 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1 și 8 C. proc. civ. În privința cazului de casare întemeiat pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., revizuentul a susținut că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia dintre motivele de recurs formulate de pârâți, care privea incidența autorității de lucru judecat a sentinței civile nr. 7878/21.12.2017, pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. x/2017. În ceea ce privește motivul de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuentul a susținut, astfel cum a precizat și oral la primul termen de judecată, că hotărârile potrivnice sunt decizia nr. 1315/14.03.2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și decizia nr. 5755/29.10.2018, pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr. x/2017.

Hotărârea de declinare a competenței de soluționare a cererii de revizuire Prin decizia nr. 1462 din 5 decembrie 2019, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de revizuentul Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor Împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în perioada 1945-1989, în contradictoriu cu intimatul C., întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul Înaltei Curți la data de 2 septembrie 2020, intimatul C. a invocat excepția inadmisibilității cererii de revizuire. II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând, cu prioritate, termenul de formulare a cererii de revizuire, Înalta Curte constată că revizuirea a fost depusă cu nerespectarea termenului legal, pentru următoarele considerente: Cererea de revizuire este întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., situație în care, potrivit art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de exercitare a cererii de revizuire este de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri. Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, hotărârile devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunțării. Hotărârile considerate a fi potrivnice de către revizuentul Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor Împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în perioada 1945-1989, sunt reprezentate de decizia nr. 1315 din 14.03.2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și decizia nr. 5755 din 29.10.2018, pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr. x/2017. În speță, ultima hotărâre rămasă definitivă este decizia nr. 1315 din 14.03.2019, data rămânerii definitive a acestei hotărâri fiind chiar data pronunțării, întrucât nu este supusă căii de atac a apelului sau recursului. Prin urmare, termenul de exercitare a cererii de revizuire este de o lună, calculat de la data de 14 martie 2019, iar conform art. 181 alin. (1) pct. 3 și alin. (2) C. proc. civ., acest termen s-a împlinit la data de 14 aprilie 2019 (duminică), fiind prelungit până pe data de 15 aprilie 2019 (luni). Având în vedere că revizuentul a depus cererea de revizuire prin e-mail și poștă, la data de 31 octombrie 2019, Înalta Curte constată că cererea este introdusă cu depășirea termenului prevăzut de dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Înalta Curte apreciază a fi neîntemeiate susținerile prezentate oral de către reprezentantul revizuentei, referitoare la formularea cererii de revizuire în termen, în raport de data comunicării deciziei nr. 1315/14.03.2019, având în vedere că art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. stabilește un mod de calcul a termenului în funcție de data rămânerii definitive a deciziei, iar nu de data comunicării către părți. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 513 C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția tardivității cererii de revizuire, promovată împotriva deciziei civile nr. 1315 din 14 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2018, cu consecința respingerii acestei cereri, ca tardiv formulată.