ÎCCJ, Decizia nr. 120/2021

Cererea de revizuire Prin cererea înregistrată la 31 octombrie 2019 pe rolul Curții de Apel București sub nr. x/2019, revizuentul Secretariatul de stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989 a solicitat revizuirea Deciziei nr. 1315 din 14 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018, invocând motivele prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 1 și 8 C. proc. civ. În privința cazului de casare întemeiat pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., revizuentul a susținut că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia dintre motivele de recurs formulate de pârâți. În ceea ce privește motivul de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuentul a susținut că hotărârile potrivnice sunt Decizia nr. 1315 din 14 martie 2019 și Decizia nr. 5755 din 29 octombrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Hotărârea de declinare a competenței Prin Decizia nr. 1462 din 5 decembrie 2019, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire formulate în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal. Cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2019.

Hotărârea pronunțată în revizuire Prin Decizia nr. 4221 din 9 septembrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins, ca tardiv formulată, cererea de revizuire formulată de Secretariatul de stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989 împotriva deciziei civile nr. 1315 din 14 martie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. În motivarea hotărârii, instanța de revizuire a reținut că cererea de revizuire a fost formulată la 31 octombrie 2019, cu nerespectarea termenului de o lună prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care s-a împlinit la 15 aprilie 2019, calculat, potrivit art. 181 alin. (1) pct. 3 și alin. (2) C. proc. civ., de la 14 martie 2019, de la data când a rămas definitivă ultima hotărâre, respectiv Decizia nr. 1315 din 14 martie 2019 a Curții de Apel București.

Recursul declarat împotriva hotărârii date în revizuire Împotriva deciziei menționate la pct. 3, revizuentul Secretariatul de stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989 a declarat recurs în temeiul art. 513 alin. (6) C. proc. civ., invocând motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în susținerea căruia arată că a formulat cererea de revizuire în termen de 15 zile de la comunicarea Deciziei nr. 1315 din 14 martie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, întrucât calea de atac a revizuirii nu putea fi exercitată de la data pronunțării hotărârii, ci de la data comunicării acesteia, când se cunosc considerentele.

Considerentele Înaltei Curți În actualul cadru procesual, Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție este învestit, în temeiul art. 513 alin. (6) C. proc. civ., cu recursul declarat împotriva hotărârii pronunțate de o secție civilă a Înaltei Curți prin care a fost respinsă o cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., text procedural care reglementează ipoteza existenței unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri. Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor vizând greșita admitere a excepției tardivității cererii de revizuire, se reține că recursul este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare. Recurentul-revizuent formulează critici numai cu privire la momentul reținut de instanța de revizuire pentru calculul termenului de o lună prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. în care poate fi introdusă calea de atac întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În aceste condiții, se constată că sunt necontestate aspectele reținute în mod corect în hotărârea atacată cu privire la faptul că ultima dintre hotărârile invocate în revizuire a rămas definitivă la 14 martie 2019, iar cererea de revizuire a fost formulată la 31 octombrie 2019, ca urmare a transmiterii prin poșta electronică și depunerii la oficiul poștal. Contrar criticilor din recurs, în cazul motivului prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de o lună pentru introducerea cererii de revizuire curge de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, așa cum prevăd dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Susținerile recurentului, în sensul că termenul de revizuire prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se calculează de la data comunicării hotărârii, sunt nefondate având în vedere că dispozițiile procedurale prevăd expres și lipsit de orice echivoc momentul de la care începe să curgă termenul pentru formularea respectivei căi de atac Sub acest aspect, Înalta Curte are în vedere și jurisprudența Curții Constituționale în care, analizând critici prin care se argumenta că termenul de revizuire ar trebui să curgă de la comunicarea hotărârii, iar nu de la pronunțare, s-a reținut că dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., conform cărora termenul de revizuire se calculează de la data pronunțării în cazul hotărârilor care devin definitive la momentul respectiv, sunt constituționale prin prisma dreptului la apărare, dreptului de acces liber la justiție, dreptului la un proces echitabil și normelor referitoare la exercitarea căilor de atac (Deciziile Curții Constituționale nr. 8 din 14 ianuarie 2020 și nr. 536 din 2 iulie 2020). Pentru considerentele arătate, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători constată că hotărârea ce formează obiectul recursului este legală și temeinică, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 alin. (1) C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul ce formează obiectul prezentei cauze.