ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2505/2021

Ședința publică din data de 15 aprilie 2021

Asupra revizuirii de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 1943 din data de 26 octombrie 2020, Curtea de Apel București, secția a IX -a contencios administrativ și fiscal, în temeiul disp. art. 406 C. proc. civ., a luat act de renunțarea la judecarea recursului formulat de recurentul-reclamant și a respins recursul formulat de recurentul-pârât Secretariatul de Stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989 împotriva sentinței civile nr. 528/12.02.2020 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu recurentul reclamant A. și intimatul pârât Secretar de Stat- B., ca nefondat.

Secretariatul de Stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989 a formulat revizuire împotriva deciziei nr. 1943 din data de 26 octombrie 2020 a Curții de Apel București, secția a IX contencios administrativ și fiscal, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii de revizuire, revizuentul a arătat că cele două hotărâri judecătorești, respectiv nr. 5296/14.08.2019 și 528/12.02.2020, rămasă definitivă prin decizia nr. 1943/26.10.2019, au același scop urmărit de intimat și anume obligarea Secretariatului de Stat la plata penalităților pentru nepunerea în executare a sentinței civile nr. 2476/2017.

Revizuentul a arătat că în dosarele nr. x/2019 și y/2019 au aceleași părți și aceeași cauză, respectiv în dosarul nr. x/2019 reclamantul A. a solicitat obligarea Secretariatului de Stat la plata unei penalități de 500 de RON/zi de întârziere pentru nepunerea în executare a hotărârii nr. 2476/2017 și amendarea conducătorului instituției iar în dosarul nr. x/2019 reclamantul A. a solicitat punerea în executare a încheierii din dosarul nr. x/2018 prin care Secretariatul de Stat a fost obligat la plata penalităților de 500 de RON/zi pentru nepunerea în executare a hotărârii judecătorești nr. 2476/2017.

Intimatul A. a formulat întâmpinare și concluzii scrise prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii de revizuire.

Examinând cererea de revizuire prin prisma prevederilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte constată că revizuirea este inadmisibilă, în speță nefiind îndeplinite condițiile prevăzute în art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Cazul de revizuire menționat vizează situația în care există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, iar în temeiul art. 430 alin. (2) C. proc. civ., autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.

Una dintre condițiile ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru admisibilitatea revizuirii întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. vizează existența triplei identități de părți, obiect și cauză.

Această condiție este esențială, întrucât revizuirea pentru contrarietate de hotărâri își are suportul logic în respectarea puterii de lucru judecat și care conduce în final la anularea ultimei hotărâri pronunțate cu încălcarea acestui principiu.

Condiția enunțată nu este îndeplinită în cazul cererii de revizuire de față, întrucât între cele două pricini nu există identitate de obiect, deși ambele litigii au vizat punerea în executare a sentinței nr. 2476/2017.

Astfel, în dosarul nr. x/2019, soluționat prin sentința nr. 5296/14.08.2019, reclamantul a solicitat aplicarea unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere și stabilirea unor penalități de 500 RON/zi de întârziere, în timp ce în dosarul nr. x/2019, reclamantul a solicitat punerea în executare a încheierii finale de stabilire a penalităților conform art. 24 alin. (1) pct. 4 și 5 din Legea nr. 554/2004 și art. 905 C. proc. civ., de plată a 500 RON/zi de întârziere în favoarea reclamantului și plata unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie.

De altfel, din motivarea sentinței civile nr. 5296/14.08.2019 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019, rămasă definitivă prin nerecurare, reiese că unul dintre motivele reținute de instanță constă în aceea că la data de 22.04.2019 reclamantul a formulat cerere de stabilire a despăgubirilor datorate pentru neexecutare, înregistrată sub nr. x/2019(soluționat definitiv prin decizia nr. 1943/26.10.2020), cerere la acel moment aflată în curs de judecată. De asemenea, instanța a mai reținut că nu poate sancționa prin aplicarea unei amenzi și a unei penalități neexecutarea în natură a obligației, creditorul solicitând deja realizarea creanței sale prin echivalent.

Din analiza cuprinsului celor două hotărâri rezultă cu evidență că nu sunt întrunite elementele autorității de lucru judecat, obiectul celor două cauze fiind diferit.

Or, justificarea unui caz de revizuire formulat în temeiul art. 509 pct. 8 C. proc. civ. constă tocmai în imposibilitatea de a se executa asemenea hotărâri care se consideră potrivnice și care ar conține dispozitive ce nu pot fi aduse la îndeplinire simultan, situație care evident nu se regăsește în prezenta cauză.

Pentru considerentele arătate, în raport cu dispozițiile art. 509 pct. 8 cu referire la art. 513 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor Împotriva Regimului Comunist instaurat în România în perioada 1945-1989 împotriva deciziei nr. 1943 din 26 octombrie 2020 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 aprilie 2021.