ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4295/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 11.10.2016, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Ministerul Apărării Naționale a solicitat aplicarea unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere, în executarea obligației cuprinse în Sentința civilă nr. 3009/07.11.2014 pronunțată de Curtea de Apel București în Dosarul nr. x/2012, conducătorului pârâtului și obligarea acestuia la plata de despăgubiri potrivit art. 892 alin. (1) C. proc. civ.

Prin încheierea din 21 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naționale, ca neîntemeiată.

Împotriva încheierii din 21 februarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs în termen legal, reclamantul A., solicitând, admiterea recursului, modificarea hotărârii pronunțate în fond în sensul admiterii cererii de executare astfel cum a fost formulată.

În susținerea cererii de recurs, recurentul-reclamant a apreciat că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, deoarece, deși instanța de fond a constatat ca debitorul Ministerul Apărării Naționale nu și-a îndeplinit obligația prevăzuta în titlul executoriu, în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, aceasta nu a făcut aplicarea prevederilor art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Recurentul-reclamant a apreciat că toate demersurile efectuate de intimat pentru executarea Sentinței civile nr. 3009/07.11.2014 pronunțată de Curtea de Apel București în Dosarul nr. x/2012 au reprezentat o simulare și nu o executare efectiva cu buna credința a obligației prevăzută în titlul executoriu. Intimatul nu a reușit sa redacteze un proiect de Hotărâre de Guvern viabil, care sa ajungă la Guvernul României spre analizare, în aceste condiții instanța nu putea reține că nu există culpă în sarcina intimatului, având în vedere și faptul că proiectul de Hotărâre de Guvern a fost respins/neavizat de către autoritățile competente, nu o data ci de mai multe ori, pentru faptul că acesta a fost redactat defectuos.

În motivarea în drept a cererii de recurs recurentul-reclamant a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimatul-pârât a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii recurate ca fiind legală și temeinică.

Intimatul-pârât susține că recurentul își întemeiază cererea de recurs pe motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., însă acestea nu sunt aplicabile în cauză, având în vedere înscrisurile instituției militare depuse la dosarul cauzei ce fac dovada tuturor demersurilor întreprinse de minister pentru punerea în executare a Sentinței civile nr. 3009/07.11.2014 pronunțată de Curtea de Apel București.

În mod judicios instanța a reținut că lipsa finalității demersurilor instituției militare constând în faptul că proiectul de hotărâre de guvern nu a fost avizat de Ministerul Finanțelor Publice, nu poate fi interpretată în sensul dorit de recurentul-reclamant.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Examinând încheierea recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte reține următoarele:

Litigiul dedus judecății are ca obiect cererea prin care reclamantul A. a solicitat instanței aplicarea unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere, în executarea obligației cuprinse în Sentința civilă nr. 3009 din 07.11.2014 pronunțată de Curtea de Apel București în Dosarul nr. x/2012, conducătorului Ministerului Apărării Naționale și obligarea acestei instituții la plata de despăgubiri în temeiul art. 892 alin. (1) C. proc. civ.

În susținerea acestei cereri reclamantul a apreciat că debitorul nu a executat de bunăvoie, în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, obligația prevăzută de Sentința nr. 3009 din 07.11.2014.

Referitor la obiectul cererii de chemare în judecată, Înalta Curte constată că, prima instanță a interpretat și analizat în mod corect cauza dedusă judecății, în raport de susținerile părților și de probatoriul administrat în cauză, aceasta pronunțând o hotărâre temeinică și legală.

Înalta Curte reține că prin Sentința civilă nr. 3009 din 07.11.2014, pronunțată în Dosarul nr. x/2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea precizată formulată de reclamantul A. și a obligat pârâții Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Administrației și Internelor și Ministerul Finanțelor Publice să ia măsurile legale în conformitate cu prevederile art. 13 alin. (4) din Legea nr. 44/1994, respectiv cu privire la actualizarea despăgubirilor.

Potrivit prevederilor art. 13 alin. (4) din Legea nr. 44/1994, cuantumul despăgubirilor se suportă din bugetul de stat și se actualizează anual prin hotărâre a Guvernului.

În mod corect prima instanță a reținut că pârâtul Ministerul Apărării Naționale are inițiativă legislativă, având în vedere prevederile art. 1 și 2 din H.G. nr. 662/2009 privind organizarea și funcționarea secției asistență veterani de război (SAVR) din cadrul Ministerului Apărării Naționale conform cărora: "La data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, în cadrul Ministerului Apărării Naționale se constituie secția asistentă veterani de război, denumită în continuare SAVR, ca autoritate învestită cu responsabilitatea coordonării, la nivel național, a problematicii veteranilor, invalizilor și văduvelor de război.

În scopul îndeplinirii responsabilității prevăzute la art. 1, SAVR se învestește cu următoarele atribuții:

a) formulează propuneri privind inițierea, avizarea și promovarea proiectelor de acte normative ce privesc problematica veteranilor, invalizilor și văduvelor de război și monitorizează modul de aplicare a legislației specifice;"

În ceea ce privește activitatea Ministerului Apărării Naționale în raport de obligația instituită pârâților prin Sentința civilă nr. 3009 din 07.11.2014, precum și a faptului că această instituție are inițiativă legislativă, Înalta Curte constată că prima instanță, în mod corect a reținut că pârâtul a întreprins toate demersurile legale ce-i reveneau în vederea executării dispozițiilor sentinței civile.

Astfel, la data de 29.02.2016, Ministerul Apărării Naționale prin Secretarul de stat pentru relația cu Parlamentul, informare publică și creșterea calități vieții personalului a întocmit Raportul nr. x, privind aprobarea solicitării adresate Ministerului Finanțelor Publice de a iniția demersurile în vederea amendării cadrului normativ, față de obligația instituită prin hotărârile pronunțate în dosarul x/2012 Această solicitare a fost comunicată Ministerului Finanțelor Publice prin adresa de înaintare nr. Sd 1724 din 11.03.2016 .

La data de 15.06.2016, Ministerul Apărării Naționale a transmis către Ministerul Finanțelor Publice proiectul de Hotărâre de Guvern pentru modificarea unor prevederi din Normele Metodologice de aplicare a prevederilor art. 13 alin. (3) și (4) din Legea nr. 44/1994 aprobate prin H.G. nr. 1217/2003 . Același proiect a fost comunicat de către intimatul-pârât și Ministerului Afacerilor Interne la data de 19.05.2016 .

Acest proiect a fost avizat de Ministerul Afacerilor Interne, însă Ministerul Finanțelor Publice a restituit proiectul la 05.08.2016 fără a-l aviza alături de o serie de obiecțiuni.

Intimatul-pârât, la data de 19.08.2016 a transmis proiectul de H.G. refăcut conform primelor obiecțiuni, către Ministerul Finanțelor, care l-a restituit la 04.10.2016 fără a-l aviza cu noi mențiuni de modificare. În urma acestei ultime adrese de restituire a proiectului de H.G., Ministerul Apărării Naționale a refăcut proiectul și la trimis Ministerului Afacerilor Interne și Ministerului Finanțelor Publice.

Înalta Curte constatând că instanța de fond a reținut în considerentele încheierii recurate toate aceste elemente de fapt, apreciază că recurentul-reclamant dezvoltă în cuprinsul cererii de recurs critici nefondate.

În speță, intimatul-pârât și-a îndeplinit obligația de a lua măsurile legale, conform competențelor sale în vederea actualizării cuantumului despăgubirilor, pentru a respecta dispozițiile cuprinse în Sentința civilă nr. 3009 din 7.11.2016 pronunțată în Dosarul nr. x/2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Astfel, restituirea proiectului de H.G. de către Ministerul Finanțelor Publice nu i se poate imputa intimatului-pârât, în contextul acțiunilor sale de propunere, trimitere spre avizare și refacere succesivă a proiectului de Hotărâre de Guvern pentru modificarea unor prevederi din Normele Metodologice de aplicare a prevederilor art. 13 alin. (3) și (4) din Legea nr. 44/1994, considerente pentru care în mod corect instanța de fond a apreciat că acțiunea este neîntemeiată.

Înalta Curte este de acord și cu raționamentul instanței de fond conform căruia, dreptul la despăgubiri este reglementat de art. 24 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 conform căruia în cazul aplicării amenzii de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, care se face venit la bugetul de stat, reclamantului îi pot fi acordate penalități, în condițiile art. 905 din C. proc. civ., și nu despăgubiri.

Cu toate acestea deoarece, în speță, capătul principal de cerere a fost respins ca neîntemeiat, instanța de fond a reținut în mod corect că, față de caracterul accesoriu al ultimului capăt de cerere, și această cerere de acordare despăgubiri va fi respinsă ca neîntemeiată.

În concluzie, având în vedere cele expuse mai sus, Înalta Curte constată că motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, invocat de recurent în susținerea căii de atac exercitate este neîntemeiat, considerente pentru care, recursul urmează a fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., republicat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 21 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 decembrie 2018.

GGC - GV