ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1363/2024

Ședința publică din data de 08 martie 2024

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal la data de 29 decembrie 2022, sub nr. x/2022, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apărării Naționale și Ministrul Apărării Naționale, a solicitat să se dispună obligarea pârâților:

1.2. Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 377 de la data de 8 martie 2023, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei de interes cu privire la primele două capete de cerere (amendă și penalități).

A admis excepția prematurității capătului trei de cerere (despăgubiri) și a respins ca prematur acest petit.

A respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE și MINISTRUL APĂRĂRII NAȚIONALE, ca lipsită de interes.

1.3 Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamantul A., solicitând casarea hotărârii primei instanțe, iar pe fondul cauzei, admiterea cererii de chemare în judecată.

A precizat recurentul - reclamant că intenționează să solicite revizuirea/anularea Hotărârii nr. 177 din 6 martie 2018 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii și a Hotărârii secției pentru procurori nr. 33 din 30 ianuarie 2018 prin care i-a fost respinsă cererea de transfer în funcția de procuror militar.

Pe de altă parte, atât timp cât s-a dispus printr-o hotărâre judecătorească (în speță, sentința civilă nr. 2665 din 7 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2017) o anumită obligație în sarcina pârâților, aceasta trebuie îndeplinită.

Mai mult, emiterea avizului este de natură să constituie și o reparație morală față de nedreptatea care i s-a făcut, față de lezarea imaginii, onoarei, demnității și reputației sale în rândul colegilor, rudelor și publicului.

Inacțiunea pârâților de a nu emite aviz precum și acțiunea lor de a declara recurs fără niciun motiv, exclusiv de a împiedica trecerea sa în corpul cadrelor militare în activitate, a creat o tergiversare a rezolvării situației reclamante, care trenează din anul 2017, în prezent recurentul fiind pensionar.

Prin neexecutarea obligației stabilite prin sentința rămasă definitivă de către pârâți discriminarea este continuă, fiind prezentă și în momentul de fată.

În atare condiții, sunt îndeplinite cerințele prevăzute în art. 33 din C. proc. civ.: interesul recurentului de a acționa este determinat, legitim, personal, născut și actual. Cu toate acestea, chiar dacă s-ar aprecia că interesul nu este născut și actual, are posibilitatea legală de a formula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv amenințat (dreptul de a dobândi calitatea de ofițer în activitate, acesta fiind deja ofițer în rezervă; dreptul de a reveni în magistratură) sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara (prejudicierea imaginii, onoarei, demnității și reputației sale, care deși s-a produs, ea poate reveni oricând și este continuă.

În drept, a invocat dispozițiile art. 25 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimații - pârâți nu au depus întâmpinare la recursul promovat de recurentul - reclamant, deși au primit copie a cererii de declarare a căii de atac.

II. Soluția asupra căii de atac a recursului

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Instanța de contencios administrativ a fost învestită cu soluționarea unei cereri întemeiate pe disp. art. 25 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 pentru neexecutarea de bună-voie a sentinței civile definitive nr. 2665 din 7 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2017.

Prima instanță de judecată a apreciat că cererea formulată de reclamant este lipsită de interes, reținând în motivare că interesul, ca folos practic urmărit de reclamant, trebuie să existe pe tot parcursul procesului, de la învestirea primei instanțe dar și, ulterior, în fața instanței de recurs. A apreciat că interesul așa cum este reglementat de art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. lipsește în cazul reclamantului, care a solicitat încuviințarea transferului la o instanță militară și care a fost eliberat din funcție între timp, prin pensionare.

Reclamantul a atacat cu recurs soluția primei instanțe, invocând nelegalitatea sentinței civile de la fondul cauzei, în temeiul art. 25 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte, învestită cu soluționarea căii de atac a recursului, constată că motivele de nelegalitate dezvoltate de reclamant pot fi subsumate cazului de casare de la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care vizează interpretarea și aplicarea normelor de drept material, respectiv a dispozițiilor art. 32 C. proc. civ. raportat la art. 33 C. proc. civ. și a celor vizând prematuritatea formulării acțiunii în justiție de obligare a pârâților la plata despăgubirilor.

Art. 488 alin. (1) C. proc. civ. (Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată) prevede:

"(1) Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: ... 8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material …" totodată, potrivit art. 483 C. proc. civ. "(3) Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. (4) În cazurile anume prevăzute de lege, recursul se soluționează de către instanța ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată. Dispozițiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător." [s.n.].

Din interpretarea dispozițiilor citate în precedent, Înalta Curte reține că recursul reprezintă acea cale extraordinară de atac prin care hotărârea atacată este supusă controlului judiciar prin prisma conformității sale cu regulile de drept aplicabile, ceea ce implică recunoașterea posibilității părții interesate de a o critica doar pentru motive de nelegalitate.

Înalta Curte reține că este nefondată critica dezvoltată de recurentul-reclamant potrivit căreia ar avea interes în formularea prezentei cereri de chemare în judecată, soluția de primei instanțe respingere ca lipsită de interes a acțiunii fiind eronată, pe motiv că urma să solicite revizuirea/anularea Hotărârii nr. 177/2018 a Plenului Consiliul Superior al Magistraturii și a Hotărârii secției pentru procurori nr. 33/2018.

Astfel, posibilitatea invocată de reclamant de a se reîncadra pe funcția de procuror în temeiul Legii nr. 303/2022 privind Statutul judecătorilor și procurorilor nu reprezintă o perspectivă care să justifice interesul în formularea acțiunii întrucât reîncadrarea procurorilor eliberați din funcție prin pensionare reprezintă o vocație a acestora iar nu un drept.

Având în vedere că, din Decretul nr. 660 de la data de 6 august 2019 publicat în M.Of. al României Partea I, reiese că reclamantul a fost eliberat din funcție prin pensionare, pierzând calitatea de procuror, a pierdut și interesul de a solicita punerea în executare a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 2665 din 7 iunie 2018 prin care instanța a dispus, printre altele, obligarea pârâtului MAPN să emită aviz în procedura declanșată de reclamant în acord cu prevederile art. 4 din Regulamentul comun privind numirea ca procuror/judecător militar, aprobat prin OMAN nr. M47 din 22 aprilie 2014.

Așa cum corect a reținut prima instanță, interesul în promovarea cererii lipsește și în raport de obiectul acțiunii introductive, respectiv solicitarea de aplicare a unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie și penalități de 1000 RON pe zi de întârziere, întrucât amenda și penalitatea au fost gândite de legiuitor ca măsuri de constrângere în vedere executării obligației de către debitorul acesteia. Or, nu se relevă în speță folosul practic imediat urmărit de reclamant în calitate de creditor al obligației, care nu mai deține în prezent funcția de procuror (care solicitase transferul de la o instanță civilă la o instanță militară) ci are calitatea de pensionar și are doar o vocație de reîncadrare pe funcție iar nu un drept recunoscut de lege.

În ceea ce privește respingerea ca prematur a capătului de cerere de acordare a despăgubirilor, Înalta Curte constată că prima instanță, în mod corect, a dat eficiență deciziei nr. 12/22.02.2018 a ICCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin care s-a statuat că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor legale de la art. 24 din Legea nr. 554/2004, într-o primă etapă, se pune presiune pe debitor pentru ca acesta să execute hotărârea judecătorească și doar dacă această presiune se dovedește ineficientă se trece, în a doua etapă, la stabilirea unor sume concrete și a unor despăgubiri pentru neexecutare.

Or, reclamantul a formulat, cu aceeași ocazie, acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și o cerere întemeiată pe dispozițiile art. 24 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, iar față de faptul că nu există nicio hotărâre de aplicare a amenzii în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie care să fi produs efecte împotriva conducătorului autorității publice, Înalta Curte reține că este legală soluția curții de apel în sensul că nu se putea pronunța asupra despăgubirilor pe care pârâții le datorează reclamantului pentru neexecutarea obligației.

În aceste condiții, față de împrejurarea că recurentul- reclamant nu a dezvoltat argumente de natură a reliefa încălcarea sau aplicarea greșită a unor norme de drept material de către prima instanță, argumente ce ar trebui să demonstreze că în mod greșit a fost respinsă cererea de chemare în judecată fără a fi cercetate argumentele și apărările părților față de textele de lege aplicabile, sentința atacată este legală și va fi menținută de instanța de control judiciar.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul formulat de reclamantul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 377 din 08 martie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 8 martie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.