ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1123/2020

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 7878 din data de 21.12.2017 pronunțată în dosarul x/2017, Tribunalul București a admis excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei A. și a respins cererea de chemare în judecată în contradictoriu cu aceasta pârâtă ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Totodată, a respins acțiunea privind pe reclamantul B., în contradictoriu cu pârâtul Secretariatul de Stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989, ca neintemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul B..

Prin decizia nr. 5755 din 14 29.10.2018, Curții de Apel București, secția a VII-a contencios administrativ și fiscal a decis următoarele:

- a luat act de renunțarea la recursul declarat împotriva soluției instanței de fond referitoare la intimata A.;

- a respins excepția nulității recursului;

- a respins recursul formulat de recurentul - reclamant B. împotriva sentinței civile nr. 7878 din data de 21.12.2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a II a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimații-pârâți Secretariatul de Stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989, ca nefondat.

Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar a reținut următoarele:

În privința motivului de recurs invocat de B. și axat pe lipsa analizei probatoriului administrat în cauză de către instanța de fond, aceasta mărginindu-se să preia "în integrum" fără o analiză critică motivele invocate de intimată în întâmpinare, motive nefondate și care încalcă autoritatea de lucru judecat a titlurilor executorii reprezentate de hotărârile judecătorești definitive pronunțate în cauză, Curtea l-a apreciat ca nefondat.

Astfel, în mod legal și temeinic instanța a reținut, în raport de obiectul cererii cu care a fost învestită, respectiv obligarea intimaților-pârâți la plata de despăgubiri materiale și morale în cuantum de 300 RON/zi întârziere, că obligația stabilită în sarcina acestora prin sentința civilă nr. 1201/21.02.2012 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2010 prin care li se solicita soluționarea cererii recurentului-reclamant înregistrată la data de 30.04.2010 și pentru care li se impusese tot de către instanță prin decizia civila nr. 1058/09.03.2017 a Curtii de Apel Bucuresti pronunțată în dosarul nr. x/2014 plata de penalități de 100 RON/zi de întârziere, a fost soluționată la data de 24.07.2017, dată la care s-a întocmit procesul-verbal al Comisiei constituite în baza Ordinului nr. 112/26.06.2016.

În ceea ce privește motivul de recurs invocat de către B. și subsumat prevederilor art. 488 pct. 7 C. proc. civ., Curtea l-a apreciat deopotrivă ca nemotivat.

Totodată, instanța de control judiciar a constatat motivul de casare subsumat art. 488 alin. (1) pct. 8, invocat de recurent, față de soluția instanței de fond care a stabilit, în mod corect, că natura litigiului dedus judecății și a respins acțiunea ca neîntemeiată, constatând că pârâtul și-a îndeplinit obligația stabilită în sarcina sa, soluționând cererea administrativă a recurentului-reclamant, chiar dacă nu în sensul favorabil acestuia.

La data de 17.02.2020, B. a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei nr. 5755 din data de 20 octombrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2017, cererea fiind întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea căii extraordinare de atac, revizuentul a susținut că, în speță, sunt întrunite condițiile de admisibilitate a căii extraordinare de atac, întrucât există două hotărâri definitive potrivnice (sentința civilă nr. 7878 din data de 21.12.2017 pronunțată în dosarul nr. x/2017 a Tribunalului București și decizia nr. 5755 din 14 29.10.2018 a Curții de Apel București, secția a VII-a contencios administrativ și fiscal), date cu încălcarea autorității de lucru judecat a unor titluri executorii pronunțate anterior, respectiv prin sentința civilă 1201/21.02.2012 a Curții de Apel București pronunțată în dosarul nr. x/2010, sentința civilă nr. 1166/17.01.2015 pronunțată de Tribunalul București în dosarul civil nr. x/2014, decizia 1058/09.03.2017 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul civil nr. x/2014, sentința civilă nr. 2476/20.04.2017 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. x/2016.

Astfel, revizuientul arată că atât prima instanță, cât și instanța de recurs, în dosarul nr. x/2017 au judecat cauza fără să analizeze probatoriul adminstrat în cauză, raportat la principiile de drept și la excepția autorității de lucru judecat a titlurilor executorii anterior citate.

Intimații A. și Secretariatul de Stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989 nu au formulat întâmpinare în cauză.

Examinând cererea de revizuire prin prisma art. 513 alin. (3) C. proc. civ., conform cărora, în cadrul acestei căi de atac, dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 509 alin. (1) C. proc. civ. "Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: (. . . . . . . . . .) pct. 8 "există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Dispozițiile citate au în vedere situația în care se pronunță soluții contradictorii, în una și aceeași cauză, înfrângându-se principiul puterii lucrului judecat. Rațiunea reglementării acestui motiv de revizuire o constituie necesitatea înlăturării încălcării acestui principiu și conduce, în final, la anularea ultimei hotărâri pronunțate cu încălcarea acestui principiu.

De asemenea, trebuie precizat că pronunțarea unor hotărâri judecătorești contradictorii, de aceeași instanță sau de către instanțe diferite, poate fi evitată prin invocarea excepției puterii lucrului judecat. Dacă din diferite motive partea interesată nu a invocat excepția puterii lucrului judecat situația creată poate fi înlăturată pe calea extraordinară a revizuirii. De aceea, în termeni semnificativi s-a apreciat că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri reprezintă "constatarea cu întârziere a autorității lucrului judecat".

Totodată, existența triplei identități de părți, obiect și cauză, este condiția fundamentală, întrucât finalitatea revizuirii este aceea de a remedia erorile determinate de nesocotirea principiului autorității lucrului judecat.

Instanța competentă să se pronunțe asupra revizuirii întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu exercită un control judiciar asupra legalității și temeiniciei hotărârilor contradictorii, nu are căderea să aprecieze care dintre hotărârile considerate potrivnice conține soluția corectă, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea principiului puterii lucrului judecat ce rezultă din prima hotărâre și, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri.

Reglementând procedura de judecată a cererii de revizuire, dispozițiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ. statuează că dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.

Așadar, se impun a fi analizate cu prioritate condițiile de admisibilitate a revizuirii pentru contrarietate de hotărâri, condiții ce trebuie îndeplinite cumulativ.

Primele două condiții impun existența unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite. În opinia revizuentului hotărârile pretins contradictorii sunt reprezentate, pe de o parte, de sentința civilă nr. 7878 din data de 21 decembrie 2017 pronunțată în dosarul nr. x/2017 de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal și de decizia nr. 5755 din data de 29 octombrie 2018 pronunțată, în același dosar, de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, iar pe de altă parte, de sentința civilă 1201/21.02.2012 a Curții de Apel București pronunțată în dosarul nr. x/2010, sentința civilă nr. 1166/17.01.2015 pronunțată de Tribunalul București în dosarul civil nr. x/2014, decizia 1058/09.03.2017 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul civil nr. x/2014, sentința civilă nr. 2476/20.04.2017 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. x/2016.

În prezenta cauză, decizia nr. 5755/29 octombrie 2018 a Curții de Apel București și sentința civilă nr. 7878/21 decembrie 2017 a Tribunalului București pronunțate în dosarul anterior menționat, reflectă soluții în acord cu cererile și pretențiile reclamantului, pe de o parte soluția de respingere ca nefondat a recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 7878 prin care Tribunalul București a respins ca neîntemeiată acțiunea sus-numitului, reținând că autoritățile implicate au procedat la soluționarea cererii administrative din data de 30.04.2010.

Pe de altă parte, prin sentința civilă nr. 1201/21.02.2012 a Curții de Apel București pronunțată în dosarul nr. x/2010 s-a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantul B., în contradictoriu cu pârâții Secretariatul de Stat pentru problemele revoluționarilor și Comisia parlamentară a revoluționarilor din decembrie 1989, fiind obligați pârâții să procedeze la soluționarea cererii formulată la data de 30.04.2010, în condițiile art. 10-19 din H.G. nr. 1412/1997.

Prin decizia civilă nr. 1058/09.03.2017 a Curții de Apel București pronunțată în dosarul x/2014 s-a admis recursul formulat de recurentul reclamant B., împotriva sentinței civile nr. 2235/30.03.2015, pronunțată de Tribunalul București, secția a II a contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu intimații pârâți Comisia Parlamentară a revoluționarilor din decembrie 1989 și Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea Luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989 și Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor, s-a casat sentința recurată și în rejudecare, s-a admis cererea și a fost obligat pârâtul C. la plata penalităților de 100 RON/zi de întârziere de la data pronunțării prezentei hotărâri până la executarea obligației dispuse prin sentința civilă nr. 1201/2012 a CAB, secția a VIII-a CAF, în favoarea reclamantului.

Prin sentința civilă nr. 1166/17.02.2015 a Tribunalului București pronunțată în dosarul x/2014 s-a admis, în parte, cererea formulată de reclamantul B., în contradictoriu cu pârâții Comisia parlamentară pentru revolutionarii din decembrie 1989 și Secretariatul de Stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat la 6 martie 1945-1989 și au fost obligați pârâții să procedeze la soluționarea cererii formulată de reclamant în data de 30.04.2010, în conditiile art. 10-19 din H.G. nr. 1412/1997.

Prin sentința civilă nr. 2476/20.04.2017 a Tribunalului București pronunțată în dosarul x/2016 s-a admis acțiunea reclamantului B., în contradictoriu cu pârâții Secretariatul de Stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist, Comisia parlamentară pentru revoluționarii din decembrie 1989 și D., a fost obligat pârâtul E. fost C. ca în termen de 30 de zile de la data pronunțării hotărârii instanței sa soluționeze pe fond cererea si dosarul reclamantului depuse în data de 30.04.2010, pentru calitatea de revoluționar remarcat prin fapte deosebite si in urma cercetării si verificării acestuia sa propună spre avizare către CPRD, cererea si dosarul depus pentru eliberarea certificatului de revoluționar - luptător remarcat prin fapte deosebite și să înainteze dosarul menționat in vederea avizării de către Comisia Parlamentara a revoluționarilor din decembrie 1989 (CPRD 1989) pentru eliberarea certificatului care sa ateste calitatea de luptător pentru F. revoluției din decembrie 1989 - luptător remarcat prin fapte deosebite.

Totodată, a fost obligat pârâtul E. (fost C.) sa elibereze actul administrativ constând în certificat de revoluționar - luptător remarcat prin fapte deosebite în 30 de zile de la avizare, și să înregistreze intimatul E. dosarul si cererea depusa de reclamant, in termen legal, la data de 17 aprilie 2015 in registrul special pentru acordarea calității de revoluționar cu rol determinant potrivit O.U.G. nr. 95/2014 si H.G. nr. 99/2015 prin care s-a modificat H.G. nr. 1412/2004.

Astfel fiind, întrucât hotărârile pronunțate în litigiile anterioare nu încalcă autoritatea de lucru judecat nu este posibilă supunerea lor analizei specifice date de procedura revizuirii pentru contrarietate de hotărâri.

Următoarele condiții de admisibilitate impun ca hotărârile să fie pronunțate de instanțe de același grad sau de grade diferite, în prezenta cauză fiind vorba despre Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal și Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, iar cea de a doua hotărâre să fie pronunțată cu nesocotirea autorității de lucru judecat, ceea ce presupune existența triplei identități de părți, obiect și cauză în cele două procese.

Revizuentul pretinde că decizia (ultima) încalcă autoritea de lucru judecat a celorlalte.

Astfel cum s-a arătat în precedent, contrar susținerilor revizuentei, Înalta Curte constată neîndeplinirea cerinței identității de obiect.

Ultimele două condiții de admisibilitate a unei cereri de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ. impun hotărârilor pretins contradictorii să fie pronunțate în dosare diferite, iar în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă aceasta s-a invocat, să nu se fi analizat.

Înalta Curte observă că în litigiul finalizat prin pronunțarea deciziei 5755 din data de 29 octombrie 2018, revizuientul a invocat autoritatea de lucru judecat a sentinței civile 1201/21.02.2012 a Curții de Apel București pronunțată în dosarul nr. x/2010 și a sentinței civile nr. 2476/20.04.2017 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. x/2016.

În aceste condiții, aceeași excepție nu poate fi reiterată pe calea revizuirii, întrucât se opune însăși autoritatea de lucru a celei din urmă hotărâri, iar modalitatea în care cea de a doua instanță a valorificat puterea de lucru judecat a primei hotărâri nu intră în puterea de cenzură a instanței învestită cu judecarea cererii de revizuire.

Pentru considerentele expuse, constatând neîndeplinirea în mod cumulativ a condițiilor anterior examinate, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 513 alin. (3) din același cod, va respinge calea extraordinară de atac formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul B. împotriva deciziei nr. 5755 din data de 20 octombrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2017.

Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 februarie 2020.