Decizia nr. 1846/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Brașov la data de 15.05.2023, sub nr. x/2022, în urma declinării de competență dispusă prin sentința civilă nr. 4/09.01.2023 a Curții de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Instituția Președintelui României, Administrația Prezidențială, Secretariatul de Stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989, B., în calitate de Secretar de stat și C., în calitate de Secretar general al pârâtului Secretariatul de Stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989: - anularea în parte a Decretului nr. 232/28.02.2022 emis de pârâtul Președintele României prin care a fost retras reclamantului titlul de "Luptător pentru Victoria Revoluției din decembrie 1989 - Luptător cu Rol Determinant" (respectiv a poziției nr. 38 din Anexa la Decret);

- anularea procesului-verbal nr. x/2947/22.03.2022 emis de pârâtul Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în Perioada 1945 - 1989 în urma ședinței Comisiei art. 49 constituită în baza Ordinului nr. 10/2022; - obligarea pârâților la plata către reclamant a sumei de 8080 RON reprezentând contravaloarea indemnizației de gratitudine neîncasată pentru perioada mai- august 2022 și a sumei de 70.700 RON reprezentând contravaloarea indemnizațiilor de gratitudine acordate pentru perioada 01.06.2019 - 30.04.2022 și imputate petentului prin decizia nr. 119/17.05.2022 emisă de Casa Județeană de Pensii Brașov. 2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 180 din 29 noiembrie 2023, Curtea de Apel Brașov- secția de contencios administrativ și fiscal a admis Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Primul Ministru al României.

A respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Primul Ministru al României, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă. A respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Instituția Președintelui României, Administrația Prezidențială și Secretariatul de Stat pentru recunoașterea luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-198, ca neîntemeiată. 3. Recursurile exercitate în cauză Împotriva sentinței civile menționate anterior, a declarat recurs principal reclamantul A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1 și 8 din C. proc.

civ., solicitând admiterea recursului, în principal casarea sentințe civile recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, în subsidiar, schimbarea sentinței civile pronunțate de instanța de fond, în sensul admiterii acțiunii, iar pârâtul Instituția Președintelui României prin Președintele României D. prin Administrația Prezidențială a declarat recurs incident, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., referitor la admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a primului-ministru. 3.1. În motivarea recursului, subsumat motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., coroborat cu art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 42 alin. (1) punctul 1 și art. 13 C. proc.

civ., reclamantul susține că hotărârea a fost pronunțată de o instanță care nu a fost alcătuită în mod legal, arătând că judecătorul din dosarul de fond a formulat cerere de abținere, respinsă în mod greșit, deoarece în motivarea sentinței atacate se face trimitere la o hotărâre invocată de intimate, decizia civilă nr. 471/R/23.05.2019 în dosarul x/2017 al Curții de Apel Brașov, pronunțată de un complet din care a făcut parte și judecătorul din dosarul de fond. Susține că judecătorul și-a exprimat anterior părerea cu privire la aspectele deduse judecății, astfel încât era incompatibil. Afirmă că un judecător care a pronunțat o hotărâre care are legătură cu cauza nu mai poate fi imparțial, iar soluționarea cauzei de către un judecător incompatibil constituie o încălcare a dreptului la un proces echitabil, respectiv a dispozițiilor art. 6 alin. (1) din CEDO.

În cadrul celui de-al doilea motiv de casare, prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 C. proc. civ., invocă dispozițiile art. 8 alin. (6) din Legea nr. 341/2004, arătând că certificatul LRID — T nr. x este un act administrativ cu caracter individual, care a intrat în circuitul civil la data la care a fost eliberat în luna decembrie 2020, a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice, astfel încât autoritatea publică emitentă a actului administrativ respectiv trebuia să se adrese instanței de contencios administrativ, în termen de un an de la data emiterii actului și să solicite instanței de contencios administrativ anularea actului. Organul emitent nu mai poate proceda la revocarea/anularea pe cale administrativă a unui act administrativ cu caracter individual intrat în circuitul civil.

Invocă în acest sens Decizia nr. 624 din data de 26.10.2016, paragraful 49 pronunțată de Curtea Constituțională a României, precum și Decizia nr. 574 din 19 septembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial nr. 855 din 18 octombrie 2006 a instanței de control constituțional prin care se consacră principiul legalității. Legea 341/2004 cu modificările și completările ulterioare nu conține nici o dispoziție derogatorie de la prevederile art. 1 alin. (6) din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, prin normele metodologice aprobate prin hotărâre de guvern neputând fi instituite dispoziții derogatorii de la lege. Secretariatul de Stat poate propune retragerea unui titlu numai în situația limitativ prevăzută de art. 8 alin. (6) din Legea nr. 341/2004, anume în cazul anulării unui certificat, doar instanța de contencios administrativ putând dispune anularea actului administrativ, conform dispozițiilor art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004.

În acest sens sunt și dispozițiile art. 49 1 alin. (2) lit. c) din H.G. nr. 1412/2004, care prevăd că prin element de noutate se înțelege hotărârile judecătorești definitive, prin care s-a dispus anularea certificatului. În cazul reclamantului A. nu există nici o hotărâre judecătorească prin care să se fi dispus anularea certificatului LRD -T nr. x eliberat în luna decembrie 2020. Apreciază ca nelegală motivarea sentinței civile recurate potrivit căreia anularea certificatului de luptător cu rol determinant nu se putea face exclusiv prin hotărâre judecătorească, deoarece legiuitorul a înțeles să prevadă atât condițiile în care poate fi retras un titlu, respectiv doar în cazul anulării certificatului (art. 8 alin. (6) din Legea 341/2004 cu modificările și completările ulterioare), cât și modalitatea în care se poate dispune anularea certificatului care este un act administrativ cu caracter individual (art. 1 alin. (6) din Legea 554/2004).

În situația în care se constată că un certificat a fost emis în mod nelegal, intimata pârâtă Secretariatul de Stat trebuia să se adreseze instanței de contencios administrativ cu o acțiune prin care să solicite anularea certificatului, iar în cadrul acelui litigiu se putea invoca prezumția de lucru judecat la care se referă instanța de fond în motivarea sentinței civile pronunțate. Atât Decretul nr. 232/2022 emis de Președintele României, cât și propunerea înaintată de Secretarul de Stat al SSRML nr 1553/09.02.2022 și Procesul-verbal nr. x/1513/08.02.2022 emis de Comisia art. 49 constituite în baza Ordinului nr. 02/26.01.2022, au fost emise cu încălcarea prevederilor art. 8 alin. (6) din Legea 341/2004 și ale art. 1 alin. (6) din Legea 554/2004, fiind nelegale.

Prin hotărârile judecătorești invocate de instanța de fond în motivarea sentinței civile pronunțate, nu s-a dispus nici anularea certificatului LRD — T nr. x eliberat în luna decembrie 2020 și nici a poziției din Decretul nr. 1053 la data de 10 decembrie 2019 prin care i-a fost acordat titlul. Arată că hotărârile judecătorești invocate de instanța de fond în motivarea sentinței civile sunt anterioare și nu ulterioare eliberării certificatului. Secretariatul de Stat mai întâi a solicitat Președintelui României retragerea titlurilor, iar ulterior a procedat la anularea pe cale administrativă a certificatelor persoanelor ale căror titluri au fost retrase prin Decretul 223/2022, ceea ce constituie un alt motiv de nelegalitate al proceselor-verbale întocmite de Secretariatul de Stat.

Conform prevederilor art. 8 alin. (6) din Legea nr. 341/2004 cu modificările și completările ulterioare și ale art. 49 1 alin. (3) din H.G. nr. 1412/2004, ordinea este inversă față de modul în care a înțeles să procedeze Secretariatul de Stat, în sensul că mai întâi se anulează certificatul și după aceea se propune Președintelui României retragerea titlului, însă din probele administrate în dosarul de fond rezultă că Secretariatul de Stat a procedat invers. Subliniază că un act administrativ individual care a intrat în circuitul civil nu poate fi anulat printr-un proces-verbal, astfel că procesul-verbal al ședinței Comisiei art. 49 constituită în baza Ordinului nr. 46/2022 încheiat la data de 10.03.2023 și înregistrat la Secretariatul de Stat sub nr. x/2947 din data de 22.03.2022, prin care aceasta a decis anularea certificatului pe cale administrativă încalcă prevederile art. 1 alin. (6) din Legea 554/2004.

Afirmă că nu i s-a comunicat Procesul-verbal înregistrat sub nr. x/1513/08.02.2022 de către Secretariatul de Stat, nefiindu-i respectat dreptul fundamental la apărare, în considerarea dispozițiilor art. 52 din Constituția României și ale art. 6 alin. (1) din CEDO. În drept, a invocat prevederile art. 8 alin. (6) din Legea 341/2004, art. 1 alin. (6) din Legea 554/2004, art. 6 alin. (1) din CEDO, art. 488 alin. (1) punctele 1 și 8 C. proc. civ. 3.2. Recursul incident formulat de pârâtul pârâtul Instituția Președintelui României prin Președintele României D. prin Administrația Prezidențială, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

a vizat admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Prim-ministrului României, arătând că, în lipsa contrasemnării actului administrativ, respectiv Decretul nr. 232/2022, acesta nu putea intra în vigoare și nu ar fi produs efecte juridice, invocând în acest sens considerentele Deciziei CCR nr. 285/21.05.2014. 4. Apărările formulate în cauză Împotriva recursului promovat de reclamantul A. a formulat întâmpinare recurentul-pârât Președintele României prin Administrația Prezidențială în cadrul căreia nu au fost invocate excepții, solicitând respingerea recursului, ca nefondat și menținerea soluției instanței de fond, ca legală și temeinică, iar Secretariatul de Stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva Regimului Comunist instaurat în România în perioada 1945-1989 a depus note de ședință.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport cu motivele de casare invocate, cu apărările din cuprinsul întâmpinărilor și cu normele legale incidente în litigiul dedus prezentei judecăți, Înalta Curte constată că recursul incident formulat de Președintele României prin Administrația Prezidențială este inadmisibil, iar recursul declarat de reclamantul A. este fondat, în limitele și pentru considerentele în continuare arătate: 1. Înalta Curte constată că recursul incident formulat de pârâtul Președintele României este inadmisibil. Potrivit dispozițiilor art. 491 C. proc. civ., "recursul incident și recursul provocat se pot exercita, în cazurile prevăzute la art. 472 și 473, care se aplică în mod corespunzător.

Dispozițiile art. 488 rămân aplicabile. Prevederile art. 474 se aplică în mod corespunzător." Aceasta înseamnă că recursului incident și recursului provocat le sunt aplicabile reglementările anterior citate din procedura apelului, dar cu respectarea dispozițiilor speciale din procedura recursului. În conformitate cu prevederile art. 472 alin. (1) C. proc. civ., "(1) Intimatul este în drept, după împlinirea termenului de apel, să formuleze apel în scris, în cadrul procesului, în care se judecă apelul făcut de partea potrivnică, printr-o cerere proprie care să tindă la schimbarea hotărârii primei instanțe." Din acest text se desprinde concluzia că legitimare procesuală activă în recursul incident are intimatul din recursul principal, iar legitimare procesuală pasivă în recursul incident are "partea potrivnică" intimatului, adică partea față de care intimatul are interese contrare și care a declarat recursul principal.

Prin urmare, rezultă că părțile cu aceleași interese nu pot formula recurs incident una împotriva celeilalte. Or, în speță, recursul incident a fost declarat de recurentului-pârât Președintele României, care are aceleași interese și aceeași poziție procesuală cu intimatul Prim-ministrul României, acesta nefiind o "parte potrivnică" Președintelui României, în sensul anterior arătat, cei doi pârâți neavând interese procesuale contrare. Cel mult se poate vorbi despre o coparticipare procesuală între părțile menționate, în sensul dispozițiilor art. 59 din C. proc. civ. - conform cărora "mai multe persoane pot fi împreună reclamante sau pârâte dacă obiectul procesului este un drept ori o obligație comună, dacă drepturile sau obligațiile lor au aceeași cauză ori dacă între ele există o strânsă legătură" -, însă în niciun caz nu se poate reține că pârâții indicați sunt părți potrivnice, ele fiind subiectele pasive ale unor raporturi juridice distincte cu reclamantul.

În consecință, Înalta Curte va respinge recursul incident declarat de pârâtul Președintele României prin Administrația Prezidențială, ca inadmisibil. 2. Prin cererea de recurs, recurentul-reclamant a invocat două motive de nelegalitate a hotărârii, respectiv cele reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1 și 8 C. proc. civ. Prin criticile subsumate motivului de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reclamantul a susținut că instanța de fond a încălcat și interpretat greșit dispozițiile art. 8 alin. (6) din Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, art. 1 alin. (5) și art. 16 alin. (2) din Constituția României.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că reclamantul a parcurs în paralel două proceduri, atât în fața autorității administrative, cât și în fața instanței. În procedura administrativă reclamantului i s-a recunoscut definitiv calitatea de Luptător cu Rol Determinant pentru victoria Revoluției din decembrie 1989. În procedura administrativă, la 17.05.2019, prin Decizia nr. 335, ca urmare a reanalizării cererii reclamantului, Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist a admis cererea reclamantului. Această decizie nu a fost contestată. Ulterior acestei decizii administrative, Secretariatul de Stat, cu avizul Comisiei Parlamentare, a înaintat Președintelui României propunerea de atribuire către reclamant a titlului de Luptător pentru Victoria Revoluției Române din decembrie 1989 - Luptător cu Rol Determinant.

Președintele României a emis Decretul nr. 1053/10.12.2019 prin care la poziția 321 a conferit reclamantului titlul de Luptător pentru Victoria Revoluției Române din decembrie 1989 - Luptător cu Rol Determinant. În anul 2020 reclamantului i s-a eliberat certificatul prin care se atestă conferirea titlului de Luptător pentru Victoria Revoluției Române din decembrie 1989 - Luptător cu Rol Determinant. În paralel și anterior emiterii decretului nr. 1053/2019, s-a derulat procedura judiciară.

Decelând contextul factual al situației preexistente, expusă în considerentele sentinței recurate, Înalta Curte reține că prin decizia nr. 471/R/23.05.2019, definitivă, pronunțată de Curtea de Apel Brașov - secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul A. împotriva pârâtului Secretariatul de Stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989, având ca obiect obligarea pârâtului de a elibera noul tip de certificat și legitimația conform art. 3 alin. (1) lit. b).3 din Legea nr. 341/2004.

S-a reținut, printre altele, de către instanța de recurs că, dispozițiile legale aplicabile stabilesc două condiții necesar a fi îndeplinite cumulativ pentru acordarea titlului de "Luptător cu Rol Determinant", respectiv: remarcarea prin fapte determinante, prin care persoanele care solicită acordarea acestui titlu și-au pus viața în pericol, apărând și ocupând obiectivele care au avut o importanță deosebită, decisivă pentru victoria Revoluției Române din decembrie 1989 (cum sunt, potrivit art. 3 1 lit. c) din Legea nr. 341/2004 și potrivit art. 1 2 alin. (1) din H.G.

nr. 1412/2004 "clădirile de importanță deosebită, în care se găseau structurile regimului totalitar și alte clădiri publice: Opera din Timișoara, Comitetul Central și comitetele județene sau municipale ale partidului, Televiziunea Română și Radiodifuziunea Română și altele asemenea"), precum și realizarea acestor fapte într-una dintre localitățile în care, în urma acestor acțiuni și confruntări, au rezultat persoane ucise, rănite sau reținute, până la fuga dictatorului. Referitor la cea de a doua condiție, Curtea de Apel Brașov a reținut că printre localitățile la care face trimitere art. 1 2 alin. (3) din H.G. nr. 1412/2004 nu se află localitatea Brașov.

Așadar, prin considerentele hotărârii s-a stabilit că refuzul Secretariatului de Stat de a elibera în favoarea reclamantului A. a certificatului LRD, legitimației și adeverinței tipizate către CSJ Brașov este justificat de neîndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru acordarea titlului de Luptător cu Rol Determinant, respectiv, a condiției referitoare la localitate.

Instanța de fond a argumentat soluția recurată și prin menționarea considerentelor deciziei nr. 205/R/03.03.2020, pronunțată de Curtea de Apel Brașov - secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018, prin care recursul formulat de Secretariatul de Stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989 împotriva sentinței civile nr. 882/CA/02.10.2019 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost admis, sentința fiind casată în totalitate și, în rejudecare a fost admisă excepția puterii de lucru judecat invocată în cauză și respinsă acțiunea formulată de către reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în Perioada 1945-1989.

Obiectul acțiunii din dosarul enunțat consta în obligarea pârâților Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor Împotriva Regimului Comunist Instaurat în Romania în Perioada 1945-1989 și Comisia Parlamentara a Revoluționarilor din decembrie 1989 la emiterea noului tip de certificat, conform art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3 din Legea nr. 341/2004, obligarea la plata daunelor morale în valoare de 10000 euro și daune materiale în sumă de 10 RON pe fiecare zi de întârziere calculate de la data primirii notificării și până la data eliberării certificatului.

Evocând considerentele deciziei nr. 205/R/03.03.2020, instanța de fond a concluzionat că devine lipsită de suport legal emiterea deciziei nr. 335/17.05.2019 pentru emiterea certificatului de "Luptător pentru Victoria Revoluției din decembrie 1989 - Luptător cu Rol Determinant", câtă vreme a fost casată sentința nr. 612/CA/18.04.2018 a Tribunalului Brașov - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal care a stat la baza întocmirii acesteia. Totodată, judecătorul fondului a reținut că puterea de lucru judecat a respectivelor hotărâri judecătorești, pronunțate anterior, a permis sesizarea directă a Președintelui României pentru emiterea Decretului de retragere a titlului de "Luptător pentru Victoria Revoluției din decembrie 1989 - Luptător cu Rol Determinant" acordat reclamantului, nefiind necesară derularea procedurii reglementate de art. 49 alin. (2) și (3) și art. 49 indice 1 alin. (3), (4) și 5 din H.G.

nr. 1412/2004, în forma în vigoare la data emiterii actelor administrative contestate. Înalta Curte constată că raționamentul respingerii acțiunii se bazează pe invocarea unor hotărâri judecătorești cu putere de lucru judecat prin care s-a stabilit, anterior emiterii certificatului de luptător cu rol determinant seria x - T nr. x, neîndeplinirea condițiilor prevăzute de Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, sau de normele metodologice pentru acordarea certificatului. Or, silogismul primei instanțe în privința respingerii acțiunii nu reflectă cadrul legal incident în cauză, deoarece nu a fost analizată îndeplinirea sau neîndeplinirea condițiilor prevăzute de legiuitor pentru ipoteza retragerii certificatului, în raport de situația concretă a reclamantului, cu consecința aplicării greșite a normelor de drept material, aspect ce atrage intervenirea motivului de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc.

civ. Normele ce reglementează procedura administrativă de anulare/retragere a actelor atacate se regăsesc în capitolul VI al Normelor metodologice de aplicare a Legii recunoștinței pentru victoria Revoluției Române din decembrie 1989, H.G.

nr. 1412/2004 (cu modificările și completările ulterioare) - art. 49, art. 49 indice 1, art. 49 indice 3. Din cuprinsul acestor dispoziții, rezultă că sunt reglementate proceduri administrative distincte: - cea reglementată de art. 49 alin. (2), care acordă competența analizării unor elemente de noutate, constatate din oficiu sau sesizate de oricare persoană fizică sau juridică de drept public sau privat, care conduc la anularea noilor certificate eliberate unor persoane care nu îndeplinesc condițiile prevăzute de lege sau de normele de aplicare, unei comisii din cadrul Secretariatului de Stat, iar în baza deciziei acestei comisii, Secretariatul de Stat anulează certificatul care atestă calitatea de Luptător cu Rol Determinant, legalitatea operațiunilor de anulare fiind supuse controlului judecătoresc pe calea contenciosului administrativ; - cea reglementată de art. 49 indice 1 alin. (1) lit. a) " în cazul constatării unor elemente de noutate, procedează la anularea certificatelor respective; și b) "în cazurile în care, dintr-o eroare materială, s-au eliberat certificate unor persoane care nu îndeplinesc condițiile prevăzute de Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, precum și condițiile prevăzute în normele de aplicare, constatată din oficiu sau la sesizarea oricărei persoane fizice ori juridice de drept public sau privat,

procedează la analizarea dosarelor și, după caz, decide efectuarea demersurilor legale către organele/instanțele competente;" dispoziție introdusă prin H.G. nr. 99/2015; - cea reglementată de art. 49 indice 3, care face referire la art. 8 alin. (2) și (3) din Legea nr. 341/2004, respectiv la persoane care au deținut cel puțin o demnitate sau o funcție de conducere în cadrul organelor de conducere la nivel local, regional sau naționale ale E. sau ale gărzilor patriotice.

Normele metodologice reglementează "sintagma elemente de noutate", în art. 49 indice 1 alin. (2), prin aceasta înțelegându-se: "a) hotărârile judecătorești definitive prin care se constată încălcarea art. 3 alin. (6) și art. 8 din Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare; b) hotărârile judecătorești definitive, dacă prin acestea se constată încălcarea oricăreia dintre condițiile pentru obținerea certificatului preschimbat sau a noului certificat ori încălcarea prevederilor Legii nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare; c) hotărârile judecătorești definitive, prin care s-a dispus anularea certificatului." Prin urmare, judecătorul fondului trebuia să analizeze legalitatea actelor contestate din perspectiva reglementărilor evocate anterior care conturau procedura de anulare/retragere a actelor litigioase, în condițiile în care a apreciat că, prin efectul hotărârilor judecătorești pe ale căror considerente și-a construit motivarea soluției, a dispărut suportul legal de emitere a acestora.

În egală măsură, stabilind că hotărârile judecătorești au stat la baza retragerii titlului de luptător cu rol determinant, câtă vreme în cadrul acestora a fost analizată îndreptățirea reclamantului la emiterea unui astfel de act, din perspectiva îndeplinirii cerințelor legale de către acesta, având în vedere că legiuitorul a enumerat expres cazurile în care titlul poate fi retras, situația recurentului - reclamant trebuia decelată din perspectiva încadrării sau nu în sfera de aplicare a dispozițiilor art. 49 și 49 1 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004, aprobate prin H.G nr. 1412/2004, forma în vigoare la momentul emiterii actelor contestate. Or, instanța de fond a apreciat că procedura de mai sus nu se aplică în cauză, omițând cadrul legal ce a creat procedura aferentă de anulare/retragere a certificatelor eliberate conform Legii nr. 341/2004, aspect ce determină admiterea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc.

civ. Înalta Curte nu va mai examina motivul de casare reglementat de art. 488 pct. 1 C. proc. civ., fiind inutilă în raport de soluția adoptată. III. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pe cale de consecință, Înalta Curte va respinge recursul incident declarat de recurenta-pârâtă Instituția Președintelui României prin Președintele României D. prin Administrația Prezidențială, ca inadmisibil, și va admite recursul principal declarat de recurentul-reclamant A., constatând incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 544/2004, va casa în parte sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe, în limita casării.

Va menține sentința în ceea ce privește soluția dată excepției lipsei calității procesuale pasive.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul incident declarat de recurenta-pârâtă Instituția Președintelui României prin Președintele României D. prin Administrația Prezidențială împotriva sentinței civile nr. 180 din 29 noiembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Brașov- secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil. Admite recursul principal declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 180 din 29 noiembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Brașov- secția de contencios administrativ și fiscal. Casează în parte sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe, în limita casării. Menține sentința în ceea ce privește soluția dată excepției lipsei calității procesuale pasive.

Definitivă. Pronunțată astăzi, 2 aprilie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.