ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5349/2024

Ședința publică din data de 20 noiembrie 2024

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată inițial pe rolul Curții de Apel București la data de 29.08.2022, sub nr. x/2022, iar, pe rolul Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 08.05.2023, prin declinarea competenței teritoriale de soluționare a cauzei, conform sentinței civile nr. 134/31.01.2023, reclamantul A. a chemat în judecată pârâții Instituția Președintelui României, prin Președintele României B. și Administrația Prezidențială, Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist instaurat în România în perioada 1945-1989 (S.S.R.M.), C. - secretar de stat și D. - secretar general, solicitând anularea, în parte, a Decretului președințial nr. 232/28.02.2022, publicat în Monitorul Oficial la 01.03.2022, în sensul anulării dispoziției privind retragerea titlului de Luptător pentru victoria Revoluției din decembrie 1989 - luptător cu rol determinant al reclamantului (poziția 39 din anexa la decret); anularea Procesului-verbal nr. x/2948/22.03.2022, emis de Comisia art. 49; obligarea pârâților la plata sumei de 8.080 RON, reprezentând contravaloarea indemnizației lunară și pensie pentru limită de vârstă, neîncasate, aferentă perioadei mai- august 2022 și a sumei de 70.700 RON, reprezentând contravaloarea indemnizațiilor de gratitudine, indemnizației lunară și pensie pentru limită de vârstă, acordate pentru perioadele 01.06.2019-30.04.2022 și respectiv 29.09.2021-30.04.2022 și imputate reclamantului prin decizia nr. 117/16.05.2022 a Casei Județene de Pensii Brașov.

Reclamantul A. a depus, la data de 12.05.2023, o cerere de completare a acțiunii civile, prin care a arătat că, raportat la întâmpinările formulate de pârâți și la înscrisurile anexate acestora, înțelege să precizeze cadrul procesual pasiv, petitele acțiunii civile și motivele invocate.

Astfel, a arătat că acțiunea civilă este îndreptată împotriva pârâților: 1. Instituția Președintelui României reprezentată prin Președintele României B. și Administrația Prezidențială; 2. Prim-Ministrul României prin Secretariatul General al Guvernului; 3. Secretariatul de Stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989, prin secretarul de stat C. și că renunță la judecată în contradictoriu cu pârâtele C. și D..

Totodată, reclamantul a renunțat la judecata petitului 3 din acțiunea civilă introductivă de instanță, respectiv cel privind obligarea pârâților la plata sumei de 8.080 RON, reprezentând contravaloarea indemnizației de gratitudine neîncasată, aferentă perioadei mai- august 2022 și a sumei de 70.700 RON, reprezentând contravaloarea indemnizațiilor de gratitudine, indemnizației lunară și pensie pentru limită de vârstă, acordate pentru perioadele 01.06.2019-30.04.2022 și respectiv 29.09.2021-30.04.2022 și imputate reclamantului prin decizia nr. 117/16.05.2022 a Casei Județene de Pensii Brașov.

La termenul de judecată din 11 septembrie 2023, Curtea, în baza art. 406 alin. (1) și (4) C. proc. civ., a luat act de renunțarea reclamantului la judecarea petitului 3 din cererea de chemare în judecată, respectiv obligarea pârâților la plata indemnizației neîncasate și la indemnizația ce s-a solicitat a fi restituită; a respins, ca inadmisibilă, cererea de introducere în cauză, în calitate de pârâtă, a Casei Județene de Pensii Brașov, cerere formulată prin notele scrise de către pârâta Administrația Prezidențială; a respins, ca nefondată, excepția lipsei calității procesuale pasive, în ceea ce privește petitul II al acțiunii, invocată de pârâta Administrația Prezidențială, prin întâmpinare; a respins excepția inadmisibilității cererii de anulare a Decretului nr. 232/2022, invocată de pârâta Administrația Prezidențială.

Prin încheierea de ședință din data de 15 mai 2023, având în vedere completarea acțiunii formulată după prima zi la care părțile au fost legal citate în fața Curții de Apel București, precum și declarația de renunțare la judecată față de pârâta C., instanța a dispus comunicarea către toți pârâții din litigiu a precizării de acțiune, cu mențiunea de a-și exprima poziția în raport cu prevederile art. 204 alin. (3) C. proc. civ. și art. 406 alin. (4) C. proc. civ.. De asemenea, în baza art. 406 C. proc. civ., a luat act de renunțarea la judecata reclamantului în contradictoriu cu pârâta D..

Totodată, instanța a invocat, din oficiu, excepția de nelegalitate parțială a Deciziei 335/17.05.2019, cu privire la pct. 70, care îl vizează pe reclamantul din prezenta cauză, decizie care a fost emisă de către pârâtul Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor Împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în Perioada 1945-1989.

Prin sentința civilă nr. 149 din 24 octombrie 2023, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a respins excepția de nelegalitate a procesului-verbal nr. x/1513/08.02.2022, invocată de către reclamantul A..

A admis excepția de nelegalitate a Deciziei nr. 335/17.05.2019 emisă de Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor Împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în Perioada 1945-1989, numai cu privire la poziția 70 "A. - 18/LRD/1128/24.03.2015", invocată din oficiu.

A respins acțiunea formulată și precizată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Administrația Prezidențială și Instituția Președintelui, Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor Împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în Perioada 1945-1989 și Primul-ministru al României.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul invocând incidența motivelor de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 pct. 1, pct. 5, 7, 6 și 8 C. proc. civ.

A solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 1, 5 și 7 din C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii introductive, în conformitate cu dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Din cuprinsul actelor contestate rezultă că în motivarea proceselor-verbale se face referire la o hotărâre judecătorească, iar prin raportare la hotărârea invocată de intimate în motivarea decretului și a proceselor-verbale instanța de fond face trimitere în motivarea hotărârii pronunțate la o altă hotărâre pronunțată de un complet din care a făcut parte și judecătorul din dosarul de fond.

A susținut că propunerea de anulare a unui certificat trebuie să aibă Ia bază o hotărâre judecătorească definitivă prin care s-a dispus anularea certificatului. În acest sens sunt și dispozițiile art. 49

1

alin. (2) lit. c) din H.G. nr. 1412/2004, care prevăd că prin element de noutate se înțelege hotărârile judecătorești definitive, prin care s-a dispus anularea certificatului.

În cazul recurentului nu există nici o hotărâre judecătorească prin care să se fi dispus anularea certificatului LRD -T nr. x eliberat la data de 03.12.2020.

Atât Decretul nr. 232/2022 emis de Președintele României, cât și propunerea înaintată de Secretarul de Stat al SSRML 1553/09.02.2022 și Procesul-verbal nr. x/1513/08.02.2022 emis de Comisia art. 49 constituite în baza Ordinului nr. 02/26.01.2022 au fost emise cu încălcarea prevederilor art. 8 alin. (6) din Legea 341/2004 și ale art. 1 alin. (6) din Legea 554/2004, fiind nelegale.

Prin hotărârile judecătorești invocate de instanța de fond în motivarea sentinței recurate nu s-a dispus nici anularea certificatului LRD - T nr. x eliberat la data de 03.12.2020 și nici a poziției din Decretul nr. 1053 la data de 10 decembrie 2019 prin care i-a fost acordat titlul.

În fine, hotărârile judecătorești invocate de instanța de fond în motivarea sentinței civile pronunțate sunt anterioare și nu ulterioare eliberării certificatului. În lipsa unei hotărâri judecătorești definitive prin care să se dispună anularea certificatului, propunerea formulată de Secretariatul de Stat este nelegală fiind formulată cu încălcarea prevederilor art. 8 alin. (6) din legea 341/2004, nelegalitatea propunerii formulate de Secretariatul de Stat atrage și nelegalitatea decretului emis de Președintele României.

În mod greșit, cu încălcarea prevederilor art. 8 alin. (6) din Legea 341/2004 și a dispozițiilor art. 1 alin. (6) din Legea 554/2004 a apreciat instanța de fond că " anularea sau nu a certificatului de Luptător pentru Victoria Revoluției din decembrie 1989 - Luptător cu Rol Determinant seria x - T nr. x, emis la data de 03.12.2020, nu afectează validitatea situației de fapt reținute prin acest proces-verbal. " Legiuitorul a înțeles să prevadă condițiile în care poate fi retras un titlu și anume numai în cazul anulării certificatului, precum și modalitatea în care se poale dispune anularea certificatului, iar conform art. 16 alin. (2) din Constituție nimeni nu este mai presus de lege.

În mod greșit, cu încălcarea prevederilor art. 8 alin. (6) din Legea 341/2004 și a art. 6 alin. (1) din Legea 554/2004 a respins instanța de fond excepția de nelegalitate a Procesului-verbal nr. x/1513/08.02.2022.

Drept urmare, instanța de fond a motivat sentința pronunțată numai pe normele metodologice de aplicare a Legii 341/2004 fără să facă referire la prevederile art. 8 alin. (6) din Legea 341/2004 și art. 1 alin. (6) din Legea 555/2004.

Între normele metodologice și lege se aplică cu prioritate legea. Prin normele metodologice nu se poate adăuga la lege și nici nu se pot institui dispoziții derogatorii de la lege. Dacă există neconcordanță între lege și normele metodologice se aplică legea care este actul juridic cu forță juridică superioară.

În recurs intimatul Președintele României prin Administrația Prezidențială, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat .

Intimatul Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în Perioada 1945-1989 a depus note de sedință prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Susține că mare parte din motivele de recurs se circumscriu unor critici de netemeinicie și nu de nelegalitate și excedează cadrului special al unei căi extraordinare de atac. În ceea ce privește invocarea motivului de recurs încadrat în art. 488 alin. (1) pct. 6 Cod procedură, susține că este nefondat, arătând că sentința instanței de este motivată, fiind examinate punctual toate aspectele invocate de către recurent, instanța verificând atât aspectele legate de incidență.

La rândul său, recurentul -reclamat a depus note scrise prin care a susținut că nu cunoaște motivele de fapt și de drept care au stat la baza emiterii acestui proces-verbal, dar, pornind de la mențiunile din procesul-verbal nr. x/2948/22.03.2022, reclamantul a considerat că motivul pentru care S.S.R.M.L. a emis procesul-verbal nr. x/2518/09.03.2022 a fost tocmai apariția Decretului Președintelui 232/28.02.2022. Or, conform art. 49 din Legea nr. 341/2004, decretul președintelui nu reprezintă element de noutate ce ar putea conduce la anularea certificatului de luptător cu rol determinant, un astfel de element de noutate trebuind a avea o dată de emitere ulterioară publicării în Monitorul oficial a Decretului nr. 1053/10.12.2019, decret prin care a fost acordat titlul de Luptător cu rol determinant în favoarea reclamantului E..

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmărește să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. De asemenea, conform art. 499 C. proc. civ., hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins.

Din această perspectivă, Curtea constată că recurentul a invocat faptul că instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale și că, prin hotărârea atacată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, ceea ce reprezintă motive de recurs în sensul art. 488 alin. (1) pct. 1 și 5 C. proc. civ.

În motivare a arătat că judecătorul fondului pronunțase anterior o hotărâre prin care și-a exprimat anterior părerea cu privire la aspectele deduse judecății în prezenta cauză, hotărârea respectivă fiind invocată inclusiv în cuprinsul declarației de abținere.

Motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. (când instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale) constă în nerespectarea normelor privind compunerea și constituirea instanței, fiind vizate ipoteze cum ar fi compunerea completului de judecată cu un număr necorespunzător de judecători, situații de incompatibilitate a judecătorilor care intră în componența completului sau orice fel de împrejurări în care instanța nu a fost alcătuită potrivit normelor de organizare judecătorească sau de procedură.

Verificând aspectele invocate în susținerea acestui motiv de recurs, instanța de control judiciar observă că, prin declarația de abținere, doamna judecător F. a arătat că nu poate soluționa prezenta cauză întrucât a făcut parte din completul care a pronunțat decizia civilă nr. 77/R/29.01.2019 în dosarul nr. x/2017 al Curții de Apel Brașov, iar prin cererea de chemare în judecată se invocă motive de nelegalitate și netemeinicie care au legătură cu actele care au stat la baza emiterii Decretului prezidențial contestat.

Concret, astfel cum reiese din încheierea de sedință din 12 mai 2023, Curtea de apel a constatat că titularul cererii de abținere nu se află în stare de incompatibilitate legală de a soluționa cauza cu care a fost învestit, în condițiile în care, din cuprinsul cererii de chemare a judecății, precum și al apărărilor formulate, nu rezultă, în mod explicit sau implicit, vreun motiv de nelegalitate și/sau netemeinicie care să aibă legătură expresă cu decizia civilă nr. 77/R/29.01.2019, singurul aspect de lămurit în raport de această hotărâre (situație premisă a cererii de abținere) fiind acela de a verifica dacă decizia în discuție are sau nu efect de autoritate de lucru judecat. Or, o atare analiză nu poate determina incompatibilitatea judecătorului, întrucât nu conduce la reanalizarea de către judecătorul în cauză a aspectelor tranșate anterior prin hotărârea judecătorească pronunțată.

Pe de altă parte, faptul că în cronologia evenimentelor judecătorul a pronunțat o hotărâre judecătorească asupra unei situații litigioase nu poate conduce, per se, la nașterea unui dubiu asupra caracterului obiectiv cu care acesta ar exercita controlul judiciar asupra unei situații litigioase ulterioare, în speță, obiectul și temeiul cererii de chemare în judecată analizate în dosarul x/2017 al Curții de Apel Brașov fiind diferite de obiectul și temeiul cererii de chemare în judecată înregistrate în dosarul x/2022, diferite fiind și procedurile judiciare în cadrul cărora au fost emise actele administrative contestate în cele două pricini.

Cu alte cuvinte, Curtea a constatat că, din datele speței nu rezultă niciun element de natură a naște în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparțialitatea judecătorului învestit cu soluționarea cauzei, acesta nefiind pus în situația de a-și evalua, direct sau indirect, hotărârea judecătorească în raport de care a formulat cererea de abținere.

Ca atare, Înalta Curte constată că această situație nu se regăsește în speță.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. acesta se referă la faptul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei. Aparent am fi în prezența unor motive distincte, în realitate este vorba de ipoteze diferite ale aceluiași motiv de casare - nemotivarea hotărârii -, deoarece astfel trebuie calificată și o hotărâre care nu este deloc motivată și una care cuprinde motive contradictorii ori motive care sunt străine pricinii.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., în considerentele hotărârii judecătorul trebuie să arate motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și motivele pentru care s-au respins cererile părților. Motivarea este de esența hotărârilor și este necesară pentru a o face înțeleasă și acceptată de părți, dar și pentru a permite instanței de control judiciar să verifice, după caz, stabilirea situației de fapt și a aplicării legii sau numai aplicarea legii.

Însă important de reținut că judecătorul este obligat să motiveze soluția dată fiecărui capăt de cerere, iar nu să răspundă separat diferitelor argumente ale părților care sprijină fiecare capăt de cerere, astfel încât, dacă soluția este motivată, nu constituie motiv de casare faptul că nu s-a răspuns la fiecare argument.

Analizând hotărârea pronunțată de instanța de fond, Curtea constată că soluția adoptată a fost motivată și nu există o contradicție între considerente sau între considerente și dispozitiv, considerentele reținute în fundamentarea soluției pronunțate fiind dezvoltate, clar explicate, nelăsând loc de confuzii cu privire la silogismul logico-juridic reținut.

Dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu fac trimitere la o greșită interpretare a probelor, ci la o greșită interpretarea sau aplicare a unor norme de drept care, însă, nu a fost identificată în speță.

Este adevărat că, prin Decizia nr. 335/17.05.2019 emisă de Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor Împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în Perioada 1945-1989, la poziția 70, a fost admisă cererea reclamantului A. de acordare a calității de "Luptător pentru Victoria Revoluției din decembrie 1989 - Luptător cu Rol Determinant", înregistrată sub nr. x/24.03.2015 .

Ulterior, prin procesul-verbal înregistrat sub nr. x/1513/8.02.2022, emis de Comisia art. 49 constituită în baza Ordinului nr. 2/2022 în ședința din 26.01.2022, s-a reținut, la pct. 39 din tabel, că reclamantul se numără printre cele 47 de persoane "care au hotărâri judecătorești de respingere privind acordarea calității de Luptător cu Rol Determinant" și, în consecință, s-a decis sesizarea Administrației Prezidențiale în vederea retragerii titlurilor.

Înalta Curte mai constată că, în succesiunea evenimentelor care au condus la emiterea și anularea/retragerea certificatului și titlului de Luptător cu Rol Determinant (LRD), se identifică o situație particulară de cele reglementate de dreptul material incident în cauză.

Astfel, prin procesul-verbal al ședinței Comisiei art. 49 constituită în baza Ordinului nr. 10/2022/10.03.2022, înregistrat la pârâtul Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist sub nr. x/22.03.2022, contestat în prezenta cauză, s-a luat act de procesul-verbal nr. x/2518/09.03.2022 privind propunerea de anulare a certificatului de Luptător pentru Victoria Revoluției din decembrie 1989- Luptător cu Rol Determinant a reclamantului A. și de efectele deciziei civile nr. 322/2019 pronunțată de Curtea de Apel Brașov în dosarul nr. x/2019.

De asemenea, s-a reținut, în cuprinsul acestui proces-verbal, că cererea administrativă de acordare a titlului Luptător pentru Revoluția din decembrie 1989 - Luptător cu Rol Determinant a fost respinsă și de Comisia constituită în temeiul art. 9

2

, în urma constatării neîndeplinirii condițiilor cumulative prevăzute la art. 3 alin. (1) pct. 3 lit. b) din Legea nr. 341/2004 coroborat cu art. 1

2

alin. (4) din H.G. nr. 99/2015.

Înalta Curte constată că raționamentul respingerii acțiunii se bazează pe existența unei hotărâri judecătorești definitive care atestă inexistența dreptului recurentului-reclamant la emiterea certificatului și a titlului de luptător cu rol determinant.

Într-o primă etapă a procedurii administrative, cererea recurentului-reclamant de eliberare a certificatului de luptător cu rol determinant nu a fost soluționată favorabil, astfel că acesta a formulat acțiune prin care acesta a solicitat eliberarea noului tip de certificat a făcut obiectul dosarului nr. x/2017 al Tribunalului Brașov.

Prin sentința civilă nr. 561/CA/03.04.2018, Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Secretariatul de Stat pentru recunoașterea luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989, având ca obiect solicitarea de emitere a Certificatului de Luptător cu ROL Determinant pentru Victoria Revoluției Române din decembrie 1989.

Prin decizia nr. 77/R/29.01.2019, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2017, a fost admisă excepția tardivității recursului declarat de reclamant împotriva încheierii de ședință din 02.04.2018, invocată din oficiu, a fost respins ca tardiv formulat recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii de ședință din 02.04.2018 prin care i s-a respins ca inadmisibilă în principiu cererea de chemare în garanție a Comisiei Parlamentare a revoluționarilor din decembrie 1989. Totodată, a fost respins ca nefondat recursul declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 561/CA/03.04.2018, pe care a menținut-o.

Prin argumentele expuse în susținerea soluției, s-a reținut expres că:

"recurentul nu probează aspectele de el expuse în cuprinsul cererii de obținere a noului certificat, respectiv faptul că ar fi participat la ocuparea clădirilor Consiliului Județean Brașov și Primăriei Zărnești, considerate de importanță deosebită și că nu se afla în aceste clădiri în exercitarea atribuțiilor de serviciu, la dosarul administrativ nefiind declarații de martori recunoscuți ca revoluționari, din care să rezulte gradul de implicare și contribuția deosebită la victoria revoluției, inclusiv faptele deosebite ale celui pentru care sunt date și nici alte documente probatorii din care să rezulte gradul de implicare și contribuția deosebită la victoria revoluției, motiv pentru care Curtea apreciază că nu sunt dovedite condițiile pe care legea le prevede pentru emiterea unui astfel de certificat" și că "dosarul administrativ întocmit pe numele recurentului nu conține documentele pe care legiuitorul le prevede, documente ce să se raporteze la faptele determinante prin care acesta să se fi remarcat în localitățile de el menționate, prin care să fi participat la ocuparea și apărarea unor obiective de importanță deosebită, decisive pentru victoria revoluției din decembrie 1989".

În ciuda pronunțării acestei hotărâri, la 17.05.2019 a fost emisă Decizia nr. 335 de către Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist instaurat în România în perioada 1945-1989 din cadrul Guvernului României, prin care s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3 din Legea nr. 341/2004 și s-au admis cererile de acordare a titlului de Luptător cu Rol Determinant în Revoluția din decembrie 1989 pentru 29 de persoane, printre care și recurentul-reclamant din prezenta cauză.

Or, hotărârile de mai sus produceau efecte asupra tuturor actelor emise cu privire la drepturile care au făcut obiectul litigiului respectiv, ceea ce înseamnă că o astfel de hotărâre constituie temei pentru anularea/retragerea certificatului și titlului LRD pe cale administrativă.

Este adevărat că retragerea titlului de luptător cu rol determinant trebuie precedată de procedura administrativă sau judiciară de anulare a certificatului de LRD. Cu toate acestea, nerespectarea succesiunii acestor pași nu conduce automat la anularea actelor emise de instituțiile competente, câtă vreme o hotărâre judecătorească definitivă stabilește că recurentul-reclamant nu are un drept recunoscut legal la acordarea certificatului de luptător cu rol determinant și a titlului aferent, iar acesta nu se poate prevala de un drept în contra acestei hotărâri și în susținerea acțiunii de anulare a actelor de anulare/retragere a certificatului/titlului de luptător cu rol determinant.

Cu alte cuvinte, efectul unei hotărâri definitive se răsfrânge asupra părților implicate, fără posibilitatea de a contesta cele stabilite, prin urmare, nicio critică nu poate fi primită împotriva acestei hotărâri, iar dreptul afirmat de reclamant nu există și nu poate fi protejat prin contencios administrativ împotriva unor acte care confirmă inexistența acestui drept.

Contrar celor susținute de către recurentul-reclamant, din interpretarea dispozițiilor art. 49

1

alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004, aprobate prin Hotărârea de Guvern nr. 1412/2004, nu reiese că este necesar ca elementul de noutate la care se referă acest text de lege să fie ulterior emiterii deciziei de acordare a titlului, ci acesta poate să fie reprezentat și de un fapt anterior, dar care să fi fost descoperit ulterior. Dacă legiuitorul ar fi înțeles să aibă în vedere o asemenea condiție, ar fi menționat-o în mod expres.

Aceasta pentru că recurentul-reclamant nu se poate prevala de o eroare la verificarea îndeplinirii condițiilor pentru emiterea certificatului de luptător cu rol determinant, pentru a beneficia în continuare de privilegiile aferente acestui titlu, câtă vreme acesta nu îndeplinea condițiile pentru acordarea respectivului titlu.

Pe de altă parte, în interpretarea recurentului-reclamant, s-ar ajunge la situația în care, deși există o hotărâre definitivă care constată că recurentul-reclamant nu are dreptul la acordarea titlului de luptător cu rol determinant în Revoluția din decembrie 1989, pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de lege, acesta să beneficieze de acest titlul, ceea ce ar fi inacceptabil.

O asemenea interpretare reiese chiar din dispozițiile legale de mai sus, prin care s-a stabilit în sarcina Comisiei prevăzute la art. 49 atribuția de analiză a dosarelor și de luare a deciziilor în vederea punerii în aplicare a hotărârilor judecătorești definitive, în conformitate cu prevederile Legii nr. 341/2004 (art. 49

1

alin. (1) lit. c) din Normele metodologice), iar la alin. (2) lit. b) din aceleași Norme se prevede că prin sintagma elemente de noutate sunt avute în vedere și hotărârile judecătorești definitive, dacă prin acestea se constată încălcarea oricăreia dintre condițiile pentru obținerea certificatului preschimbat sau a noului certificat ori încălcarea prevederilor Legii nr. 341/2004.

În concret, în privința normelor ce reglementează procedura administrativă de anulare/retragere a actelor atacate, acestea se regăsesc în capitolul VI al Normelor metodologice de aplicare a Legii recunoștinței pentru victoria Revoluției Române din decembrie 1989, H.G. nr. 1412/2004 (cu modificările și completările ulterioare) - art. 49, art. 49 indice 1, art. 49 indice 3.

Din cuprinsul acestor dispoziții, rezultă că sunt reglementate proceduri administrative distincte:

- cea reglementată de art. 49 alin. (2) din H.G. nr. 1412/2004, reflectată în cuprinsul art. 49 indice 1 alin. (1) lit. a) (modificat prin H.G. nr. 482/2022), care acordă competența analizării unor elemente de noutate, constatate din oficiu sau sesizate de oricare persoană fizică sau juridică de drept public sau privat, care conduc la anularea noilor certificate eliberate unor persoane care nu îndeplinesc condițiile prevăzute de lege sau de normele de aplicare, unei comisii din cadrul Secretariatului de Stat, iar în baza deciziei acestei comisii, Secretariatul de Stat anulează certificatul care atestă calitatea de Luptător cu Rol Determinant, legalitatea operațiunilor de anulare fiind supuse controlului judecătoresc pe calea contenciosului administrativ;

- cea reglementată de art. 49 indice 1 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 1412/2004:

"în cazurile în care, dintr-o eroare materială, s-au eliberat certificate unor persoane care nu îndeplinesc condițiile prevăzute de Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, precum și condițiile prevăzute în normele de aplicare, constatată din oficiu sau la sesizarea oricărei persoane fizice ori juridice de drept public sau privat, procedează la analizarea dosarelor și, după caz, decide efectuarea demersurilor legale către organele/instanțele competente", dispoziție introdusă prin H.G. nr. 99/2015;

- cea reglementată de art. 49 indice 3 din H.G. nr. 1412/2004, care face referire la art. 8 alin. (2) și (3) din Legea nr. 341/2004, respectiv la persoane care au deținut cel puțin o demnitate sau o funcție de conducere în cadrul organelor de conducere la nivel local, regional sau naționale ale G. sau ale gărzilor patriotice.

În cauză este vizată procedura reglementată de art. 49 alin. (2) din H.G. nr. 1412/2004, reflectată în cuprinsul art. 49 indice 1 alin. (1) lit. a) din aceeași hotărâre, față de care recurentul susține că hotărârea Curții de apel Brașov nu poate fi considerată un element de noutate care să conducă la anularea certificatului de revoluționar LRD, întrucât este anterioară emiterii certificatului.

Normele metodologice reglementează "sintagma elemente de noutate", în art. 49 indice 1 alin. (2), prin aceasta înțelegându-se și "b) hotărârile judecătorești definitive, dacă prin acestea se constată încălcarea oricăreia dintre condițiile pentru obținerea certificatului preschimbat sau a noului certificat ori încălcarea prevederilor Legii nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare".

Astfel fiind, ipoteza normativă nu distinge și nu exclude situația particulară din prezenta cauză, în care prima instanță a considerat că titlul acordat de Președintele României a fost retras, uzând de prerogativa constituțională, acordată de art. 94 Constituție, emiterea decretului de retragere a titlului echivalând cu un act de executare a unei hotărâri judecătorești.

Aceasta înseamnă că temeiul juridic al emiterii actelor contestate este reprezentat de art. 500 C. proc. civ., al executării unei hotărâri judecătorești definitive, în contextul deja descris anterior, că această ipoteză legală de drept comun, nu este exclusă de H.G. nr. 1412/2004 și că, din acest punct de vedere, nu se poate reține aplicarea greșită a prevederilor art. 49, art. 49 indice 1 H.G. nr. 1412/2004.

Prin urmare, aspectele invocate de către recurentul-reclamant prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluției pronunțate fiind confirmată de către instanța de control judiciar, aceasta reflectând interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

Față de toate cele ce preced, conchide Înalta Curte că în raport de starea de fapt reținută de instanța de fond în urma aprecierii probelor administrate, instanța de fond a statuat în mod corect că din interpretarea acestei norme art. 49 indice 1 alin. (2), nu rezultă nicio condiție de formă, în sensul că autoritatea publică are obligația emiterii unei decizii, iar nu a unui proces-verbal.

În baza prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge, așadar, ca neîntemeiat recursul declarat de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței nr. 149 din 24 octombrie 2023 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată, astăzi, 20 noiembrie 2024 prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.