Decizia nr. 4730/2024 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 05.05.2022, sub nr. x/2021, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Administrația Prezidențială - Președintele B., Secretariatul de Stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989 și Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din decembrie 1989, a solicitat: (i) anularea Decretului nr. 2032/28.02.2022, publicat în Monitorul Oficial nr. 203 din 01.03.2022, a Procesului-verbal nr. x din 09.03.2022 al Ședinței Comisiei constituite în baza Ordinului nr. 10/02.03.2022 al Secretariatului de Stat, a Procesului-verbal nr. x din 22.03.2022 al comisiei constituite în baza Ordinului nr. 10/10.03.2022 – cu repunerea în situația anterioară; (ii) obligarea pârâților la repararea prejudiciului prin plata de daune morale în valoare de 30.000 Euro și daune materiale de 50 RON/zi, calculate de la data primirii notificării și până la revenirea la situația anterioară emiterii actelor administrative antereferite; (iii) suspendarea executării actelor administrative unilaterale în cond. art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 până la soluționarea definitivă a cauzei; (iv) obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 42 din data de 4 aprilie 2023, Curtea de Apel Brașov – secția contencios administrativ și fiscal a decis astfel: - a respins excepția lipsei calității procesual active a reclamantului și excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului Prim-Ministrul României, reprezentat prin Secretariatul General al Guvernului, invocate de pârâtul Prim-Ministrul României, reprezentat prin Secretariatul General al Guvernului; - a admis excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din decembrie 1989 și, în consecință, a respins acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din decembrie 1989, ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesual pasivă; - a respins excepția inadmisibilității cererii de anulare a Decretului nr. 2032/28.02.2022 publicat în Monitorul Oficial nr. 203/01.03.2022, excepție invocată de pârâta Administrația Prezidențială, în calitate de reprezentantă a Președintelui României B.; - a admis excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile, excepție invocată de pârâtul Prim-Ministrul României, reprezentat prin Secretariatul General al Guvernului, și a respins acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Prim-Ministrul României, reprezentat prin Secretariatul General al Guvernului, ca inadmisibilă, față de neparcurgerea procedurii prealabile; - a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu Administrația Prezidențială, în calitate de reprezentantă a Președintelui României, domnul B., Secretariatul de stat pentru recunoașterea meritelor Luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989 și Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din decembrie 1989.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile menționate anterior, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 și 8 din C. proc. civ., solicitând casarea sentinței recurate și rejudecarea cauzei sau trimiterea sa instanței de fond, spre rejudecare. În motivarea recursului se susține, în esență, că instanța de fond s-a aflat într-o gravă eroare de fapt decurgând dintr-o apreciere eronată a materialului probator existent la dosarul cauzei, a interpretat eronat și a aplicat greșit legea. Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a paratei Comisia Parlamentara a revoluționarilor din decembrie 1989, afirmă că aceasta are calitate procesuală pasivă atâta timp cat a participat la analizarea dosarului, finalizat prin semnarea Certificatului emis de luptător cu rol determinant. Faptul că, acestei Comisii i s-a limitat prerogativele ulterior, după eliberarea certificatului, nu înseamnă că este exonerată de răspundere. Excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile a fost greșit admisă întrucât Prim Ministrul României nu mai avea dreptul la depunerea întâmpinării și, implicit la invocarea acestei excepții. Precizează că, în doctrina de specialitate, contrasemnarea, chiar daca reprezintă o condiție de valabilitate a actului, aceasta este și rămâne doar o operație material-tehnică, operație administrativă, nu un act administrativ propriu-zis. Concluzionează că acțiunea de anulare a decretului în fața instanței de contencios administrativ trebuie îndreptată numai împotriva președintelui singurul care poate avea calitate procesuală iar introducerea în cauză a prim-ministrului a fost făcută doar pentru ca hotărârea sa-i fie opozabilă acestuia, termenul de plângere prealabilă era expirat la această dată. Printr-un alt set de critici, recurentul susține că instanța ajunge la concluzia eronată că nu s-a cerut anularea celor două procese-verbale ale Comisiei, că nu s-a emis certificatul de luptător cu rol determinant care atestă această calitate ori că reclamantul ar fi încasat drepturile financiare în baza acestui titlu. Totodată, critică faptul că instanța nu se pronunță asupra anulării proceselor-verbale care au generat emiterea Decretului de retragere a titlului de luptător cu rol determinant. În concluzie, susține că nelegalitatea și netemeinicia rezidă din neaplicarea corectă a procedurii legale de anulare a Certificatului de luptător cu rol determinant stabilit prin Legea 431/2004, O.G. nr. 29/2014 și alte legi speciale, că președintele nu are prerogativele de anulare a certificatului de luptător cu rol determinant, el putând retrage titlul acordat care nu este purtător de drepturi, în baza unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile de anulare a acestui certificat (purtător de drepturi) sau la cererea Secretariatului de Stat, ceea ce nu s-a întâmplat. Decretul nu poate fi considerat ca element nou și nici hotărârea Curții de apel Brașov nr. 472/23.05.2019, care este anterioară eliberării certificatului. Termenul de 30 de zile de la publicarea in Monitorul oficial a expirat, certificatul nemaiputând fi contestat. Președintele și-a dat seama post-factum că a fost indus în eroare de Secretariatul de stat, respectiv jurista C. (a se vedea nota scrisă a administrației prezidențiale nr. 914/20.01.2023) și chiar și secretarul de stat D. recunoaște că nu are prerogativele de anulare a unui certificat intrat în circuitul civil, anularea urmând a se face prin hotărâre judecătorească (a se vedea procesul-verbal al Comisiei art. 49 din 09.11.2022 urmărind procedura legală). Afirmă că Certificatul de luptător cu rol determinant al reclamantului nu este anulat el producând efecte juridice, ignorate de Președintele României, Secretariatul de stat si Casa Județeană de pensii Brașov. Casa județeană de pensii Brașov a fost indusă în eroare și, nemotivat, pe baza acestor procese-verbale ale Comisiei art. 49, a sistat plata indemnizației de gratitudine de 1,1 si 0,6 aplicată la pensie, fapt contestat de către reclamant în dosarul nr. x/2022 și dosarul nr. x/2022 la Tribunalul Brașov și dosarul nr. x/2022 al Judecătoriei Zărnești, având ca obiect contestație la executare silită a titlului de recuperare a sumelor încasate necuvenit, emis de Casa județeană de pensii Brașov. În aceste condiții de fapt și de drept, susține că s-a încălcat flagrant legea. În drept, s-au invocat prevederile art. 483-488 pct. 4, 6 si 8 și următoarele din C. proc. civ., Legea nr. 341/2004, O.G. nr. 1412/2004, H.G. nr. 99/2014, O.G.. nr. 95/2014

Apărările formulate în cauză 4.1. Intimata-pârâtă Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din decembrie 1989 a depus întâmpinare la dosarul cauzei, în cuprinsul căreia a invocat excepția nulității recursului și în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. În esență, aceasta a susținut că nu poate fi reținut motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât concluziile instanței de fond expuse în hotărâre corespund cirumstanțelor pricinii care au fost constatate și elucidate pe deplin, fiind dovedite cu probe veridice și suficiente. Pe de altă parte, intimata a susținut temeinicia sentinței civile nr. 42 din data de 04.04.2023, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal atât în ceea ce privește soluția dată excepției lipsei calității sale procesuale pasive, cât și asupra fondului cauzei. În privința excepției, a invocat Legea nr. 179/28.06.2021 pentru modificarea Legii nr. 341/2004, conform căreia preschimbarea certificatelor obținute în baza Legii nr. 42/1990, cât și eliberarea noilor certificate privind calitatea de Luptător cu Rol Determinant (depunerea cererilor, analizarea dosarelor administrative, propunerea de acordare a titlurilor, eliberarea și semnarea certificatelor doveditoare) sunt atributul exclusiv al Secretariatului de Stat iar competențele CPRD 1989 sunt limitate la avizarea proiectelor de lege și a propunerilor legislative referitoare la Legea nr. 341/2004 ori a proiectelor de acte normative care conțin prevederi conexe acesteia, precum și la avizarea bugetului și Programului anual de activități al Institutului Revoluției Române din decembrie 1989. 4.2. Intimata-pârâtă Administrația Prezidențială, de asemenea, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca temeinică și legală. În esență, această intimată susține că Decretul nr. 232/2022 a fost emis în baza adresei Secretariatului de Stat nr. 18/1553/09.02.2022 însoțită de lista persoanelor pentru care se solicită retragerea titlului de Luptător pentru Victoria Revoluției din decembrie 1989 Luptător cu Rol Determinat, în baza hotărârilor judecătorești privind respingerea cererii de acordare a calității de Luptător cu Rol Determinant, fiind respectate toate dispozițiile legale incidente. Redând dispozițiile legale incidente, afirmă că Secretariatul a procedat la verificarea copiilor de pe hotărârile din dosarele de instanță anexate referatului (...) și a constatat că cele 47 de persoane au judecătorești definitive de respingere privind acordarea calității de Luptător cu Rol Determinant, printre acestea regăsindu-se și recurentul-reclamant, la poziția 15 a tabelului. Ulterior verificării, Secretariatul de Stat a înaintat Președintelui României propunerea de retragere a titlului, având la bază Procesul-verbal al ședinței Comisiei Art. 49 nr. 1553/09.02.2022 referitoare la retragerea titlului de Luptător cu rol determinat. De asemenea, mai este consemnat în acest proces-verbal, "faptul că hotărârile judecătorești definitive prevalează asupra oricărui act administrativ, existând incidența puterii de lucru judecat, iar acest aspect constituie, în esență, rațiunea înaintării propunerii menționate anterior. Totodată, întocmirea și transmiterea unei adrese cu propunerea de retragere a titlurilor, de către Președintele României, este de competența Secretarului de Stat - în calitate de reprezentat legal al Secretariatului de Stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în perioada 1945-1989 - SSRML, având în vedere inclusiv dispozițiile Legii nr. 179/2021 pentru modificarea Legii recunoștinței pentru victoria Revoluției Române din decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Brașov din noiembrie 1987" și pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului Lupeni august 1977 nr. 341 2004, respectiv ale Legii nr. 242/2021 pentru modificarea și completarea Legii recunoștinței pentru victoria Revoluției Române din decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Brașov din noiembrie 1987 și pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului - Lupeni - august 1977 nr. 341/2004. După deliberare (...), Comisia a decis să înainteze Secretarului de Stat al SSRML propunerea privind solicitarea de a transmite cu celeritate către Administrația Prezidențială o adresă prin care Secretarul de Stat al SSRML propune Președintelui României retragerea titlului pentru cele 47 de persoane pentru care există hotărâri definitive de respingere a calității privind acordarea calității de Luptător cu Rol Determinant, având ca anexă documentația conexă și anume: lista nominală 3 file x a celor 47 de persoane cu evidențierea poziției în care acestea figurează în anexele 1-3 la Decretul nr. 1053 2019." Odată îndeplinită procedura administrativă sau odată emise deciziile judecătorești prin care este recunoscută calitatea de revoluționar, după parcurgerea etapelor instituționale de la nivelul Secretariatului de Stat, astfel cum reține instanța, Președintele României "(...) neavând posibilitatea de a cenzura propunerile formulate de Secretariatul de Stat și de a efectua control propriu de legalitate sau oportunitate al acestora, ci doar de a lua act de aceste propuneri și de a le valorifica prin conferirea titlului corespunzător."" 4.3. Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei, intimatul-pârât Secretariatul de Stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989, a invocat excepția nulității recursului declarat de reclamantul A. și în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. Cu privire la excepția nulității recursului susține că recurentul nu a precizat care este cazul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., pe care își întemeiază recursul. Cu privire la fond, consideră recursul nefondat, sentința fiind legală și temeinică, având în vedere că sunt incidente dispozițiile imperative prevăzute la art. 435 alin. (1) C. proc. civ., privind obligativitatea punerii in aplicare a unei hotărâri judecătorești definitive. Menționează că Decretul nr. 232/2022 este legal și emis ca urmare a comunicării Procesului Verbal nr. x/22.03.2022 privind anularea certificatului de luptător cu rol determinant al recurentului. Invocă dispozițiile art. 431 C. proc. civ. și puterea de lucru judecat a Deciziei nr. 473/2019 a Curții de Apel Brașov, din dosarul nr. x/2017. Cu privire la respingerea excepțiilor invocate de către dl. A. la fond, consideră că instanța de fond, prin hotărâre, a motivat amplu si logic care este raționamentul juridic in baza cărora au fost respinse aceste excepții. Referitor la aserțiunile recurentului prin care acesta face vorbire ca Comisia art. 49 din cadrul Secretariatului de Stat nu avea competenta anularii directe a certificatului de luptător cu rol determinant, invocă temeiul legal în baza căruia a fost anulat certificatul recurentului, art. 49 al alin. (2) lit. b) din H.G. nr. 1412/2004 cu modificările si completările ulterioare. În condițiile în care, prin raportul Corpului de control al Primului Ministru din luna august 2020, se constată că există beneficiari ai Legii 341/2004 care prejudiciază bugetul de stat prin încasarea indemnizațiilor viagere lunare în cuantum de 2020 RON și care aveau hotărâri judecătorești definitive de respingere a solicitării de emitere certificate de luptător cu rol determinant, consideră că demararea procedurii administrative de anulare a certificatelor de luptător cu rol determinant avea caracter obligatoriu și nu facultativ. Menționează că, pentru nedemararea procedurii administrative de anulare a certificatelor, în luna septembrie 2020 Corpul de Control al Primului Ministru a formulat plângere penala împotriva Secretariatului de Stat și atrage atenția instanței de judecata cu faptul că, în afara oricărui dubiu rezonabil, recurentul nu îndeplinea condiția cumulativă de a ocupa si apară un obiectiv de importanta deosebita in perioada 14-22 decembrie 1989, până la ora 12:10 - ora fugii dictatorului într-o localitate din care să fi rezultat persoane ucise, reținute sau rănite până la fuga dictatorului, respectiv, în localitatea Zărnești. Chiar și în ipoteza, total nesusținută din actele din dosarul administrativ al reclamantului, că acesta ar fi luptat în orașul Brașov în intervalul de timp mai sus menționat, susține că recurentul nu a îndeplinit condiția imperativă și cumulativă de "a ocupa și apăra" clădirea Consiliului Județean Brașov pana la ora 12:10 a zilei de 22 decembrie 1989, nefiind îndeplinită condiția intervalului orar. Nici în ceea ce privește orașul Brașov nu au existat persoane ucise, reținute sau rănite până la fuga dictatorului, respectiv ora 12:10, acesta fiind motivul principal in baza căruia foștii membri ai comisiei, care au emis Decizia nr. 1/2015 de introducere a localității Brașov în categoria orașelor cu rol determinant, sunt cercetați penal de către DNA in dosarul nr. x/2017. Mergând mai departe menționează că, prin Sinteza din data de 23.03.2016 Comisia parlamentara a revoluționarilor din decembrie a admis contestația recurentului și nu a transmis documentația care a stat la baza admiterii contestației, încălcând flagrant dispozițiile art. 9 indice 2 alin. (7) din Legea nr. 341/2004 modificata prin O.U.G. nr. 95/2014 si ale art. 21 indice 3 alin. (3)-(5) din H.G. nr. 99/2015 (temeiuri legale incidente la acel moment) astfel ca instituția intimată nu a putut reanaliza documentația. Secretariatul de Stat a dat în judecată CPRD 1989 iar în dosarul x/2018 instanța Curții de Apel București a admis acțiunea și a obligat CPRD să transmită înscrisurile care au stat la baza admiterii contestației. Pe acest aspect concluzionează că, admiterea contestației recurentului de către CPRD nu creează obligația în sarcina intimatei de a tipări și elibera certificatul cu rol determinant atât recurentului cât și celor în situații similare. Faptul ca fosta Comisie art. 9A2, deși exista hotărâre judecătoreasca definitiva de respingere a solicitării de eliberare certificat LRD, emite Decizia 333/09/05.2019 prin care îi admite cererea recurentului de acordare a certificatului LRD nu reprezintă un motiv în baza căruia Secretariatul de Stat să nu pună în aplicare hotărârea judecătoreasca nr. 473/2019 a Curții de Apel Brașov din dosarul nr. x/2017 și să implementeze recomandările din raportul Corpului de control al Primului Ministru din luna august 2020.

Procedura de soluționare a recursului În cauză, a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013, iar prin rezoluția din data de 21.06.2023, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs, la data de 10.04.2024, în ședință publică, cu citarea părților.

Alte aspecte procesuale relevante Prin încheierea de ședință din data de 10 aprilie 2024, a fost respinsă excepția nulității recursului, ca neîntemeiată, Înalta Curte reținând că recurentul-reclamant A. a formulat critici de nelegalitate a sentinței recurate ce se circumscriu motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 și 8 din C. proc. civ., indicate în mod expres în cuprinsul cererii. II. Considerentele și soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra cererii de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de nelegalitate invocat și de apărările formulate în cauză, Înalta Curte constată următoarele: Prin cererea de recurs, recurentul a invocat trei motive de nelegalitate a hotărârii, conform art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 și 8 din C. proc. civ., fără a realiza o încadrare specifică a criticilor formulate în motivele invocate. Prin urmare, Înalta Curte va analiza criticile formulate și va stabili concomitent încadrarea acestora în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. Mai întâi, instanța de recurs sesizează că, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., se poate dispune casarea hotărârii atunci când instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, respectiv, pentru nerespectarea principiului separației și echilibrului puterilor și săvârșirea, de către instanța de judecată, a unor acte aflate în sfera de competență a organelor puterii executive sau legislative. Această situație nu se regăsește în speță iar recurentul nici nu a dezvoltat critici care să poată fi încadrate în acest motiv de nelegalitate. Mai apoi, critica privind interpretarea eronată a materialului probator de la dosarul cauzei, ceea ce ar fi determinat stabilirea unei stări de fapt eronate, fiind o critică de netemeinicie a hotărârii, nu poate face obiectul recursului întrucât, această cale extraordinară de atac este rezervată în mod exclusiv criticilor de nelegalitate, nu a acelor de netemeinicie. Cu alte cuvinte, în virtutea art. 483 alin. (3) C. proc. civ., potrivit căruia, "recursul urmărește să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care hotărârea este supusă controlului judiciar numai prin prisma conformității sale cu regulile de drept material și/sau procesual, astfel că părțile o pot critica doar pentru motivele prevăzute, în mod expres și limitativ, la art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., fără a fi permisă o reapreciere de către instanța de control judiciar a probelor deja administrate. Pentru aceste motive, va înlătura de la analiză această critică. În continuare, Înalta Curte constată că toate criticile privind modul greșit de soluționare a excepției inadmisibilitatea acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile, față de pârâtul Prim Ministrul României, sunt încadrabile în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât acest motiv permite controlul judiciar asupra conformității hotărârii cu regulile de drept procesual, or, aceasta este o chestiune reglementată de astfel de norme. Înalta Curte constată că pârâtul Prim Ministrul României a fost atras în proces datorită contrasemnării Decretului Președintelui 232/28.02.2022, de retragere a titlului de LRD, act ce face obiectul acțiunii și că, în acest caz, plângerea prealabilă trebuie adresată și acestuia pentru a respecta procedura legală prevăzută de art. 7 Legea nr. 554/2004. Momentul în care a fost introdus în cauză acest pârât nu prezintă relevanță cu în ceea ce privește obligația parcurgerii procedurii prealabile. Înalta Curte are în vedere că prin Decizia nr. 285 din 21.05.2014, Curtea Constituțională a României a analizat conflictul juridic de natură constituțională dintre Prim Ministru și Președintele României, în ceea ce privește art. 100 alin. (2) Constituție, subliniind că actul contrasemnării este o competență personală a Prim Ministrului. Astfel, atunci când Prim Ministrului este chemat în judecată pentru anularea actului contrasemnat și, implicit, pentru o răspundere proprie pentru contrasemnare, sunt incidente prevederile art. 7 Legea nr. 554/2004 iar prezența sa în proces nu este doar pentru opozabilitate. În plus, excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile a fost invocată în mod legal prin întâmpinare, tardivitatea întâmpinării nefiind invocată și analizată în fața instanței de fond, prin urmare, nu poate fi analizată, "omisso medio", direct în recurs. În ceea ce privește interpretarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul critică întreg raționamentul judecătorului fondului. Primordial, instanța de recurs constată că excepția lipsei calității procesuale pasive a paratei Comisia Parlamentara a revoluționarilor din decembrie 1989 a fost legal soluționată, câtă vreme, prin raportare la obiectul acțiunii, aceasta nu este emitentul actelor administrative atacate. Recurentul-reclamant a investit instanța cu o acțiune în contencios administrativ având ca obiect actele de retragere a certificatului și a titlului de Luptător cu Rol Determinant. În această situație, calitatea procesuală pasivă este limitată la emitenții actelor atacate iar Comisia parlamentară a revoluționarilor din decembrie 1989, care a analizat dosarul, finalizat prin semnarea certificatului emis, de luptător cu rol determinant, nu este persoana chemată să răspundă pretențiilor reclamantului, în sensul art. 36 C. proc. civ., pretenții limitate la răspunderea pentru retragerea certificatului și titlului de Luptător cu Rol Determinant (în continuare LRD). Mai mult, prin Legea nr. 179/28.06.2021 a fost înlocuită Comisia permanentă parlamentară cu comisia Secretariatului de Stat, moment din care toate atribuțiile Comisiei au fost transferate la Secretariatul de Stat iar competențele CPRD 1989 au fost limitate la avizarea proiectelor de lege și a propunerilor legislative referitoare la Legea nr. 341/2004 ori a proiectelor de acte normative care conțin prevederi conexe acesteia, precum și la avizarea bugetului și Programului anual de activități al Institutului Revoluției Române din decembrie 1989. Astfel au fost eliminate competențele Comisiei parlamentare care exced funcției constituționale a Parlamentului, aceea de legiferare, prin urmare, rațiunea legiuitorului exclude calitatea procesuală pasivă a acestei Comisii, în raportul juridic dedus judecății, criticile din recurs fiind vădit nefondate. Cu privire la fondul cauzei, Înalta Curte constată că raționamentul respingerii acțiunii se bazează pe existența unei hotărâri judecătorești definitive care atestă inexistența dreptului recurentului-reclamant la emiterea certificatului și a titlului de LRD. Astfel, potrivit Deciziei nr. 473/23.05.2019 a Curții de apel București, pronunțată în dosarul x/2017, recursul pârâtei a fost admis cu consecința casării sentinței 663/CA/02.05.2018, iar în rejudecare, acțiunea reclamantului A. de recunoaștere și eliberare a certificatului LRD a fost respinsă definitiv. Considerentele hotărârii lămuresc dispozitivul (așa cum a fost îndreptat prin încheierea din 28.11.2019) în sensul că refuzul Secretariatului de Stat de a elibera în favoarea reclamantului A. a certificatului LRD, legitimației și adeverinței tipizate către CSJ Brașov este justificat de neîndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru acordarea titlului de Luptător cu Rol Determinant, respectiv, a condiției referitoare la localitate. Totodată s-a reținut că, verificând condițiile de existență a refuzului exprimat în cauză, nu se încalcă vreun drept al reclamantului. În ciuda pronunțării acestei hotărâri, la 07.12.2020 și respectiv, 10.12.2019, au fost emise în favoarea reclamantului certificatul și titlul de Luptător cu Rol Determinant. Este adevărat că retragerea titlului de luptător cu rol determinant (LRD) trebuie precedată, firesc, de procedura administrativă sau judiciară de anulare a certificatului de LRD. Cu toate acestea, nerespectarea succesiunii acestor pași nu conduce automat la anularea actelor emise de instituțiile competente, decât dacă un drept sau interes legitim al reclamantului a fost vătămat, așa cum dispune în mod expres art. 1 Legea nr. 554/2004. Câtă vreme o hotărâre judecătorească definitivă stabilește că reclamantul nu are un drept recunoscut legal la acordarea certificatului LRD și a titlului aferent, reclamantul nu se poate prevala de un drept în contra acestei hotărâri și în susținerea acțiunii de anulare a actelor de anulare/retragere a certificatului/titlului de LRD. Efectul unei hotărâri definitive se răsfrânge asupra părților implicate, fără posibilitatea de a contesta cele stabilite, prin urmare, nicio critică nu poate fi primită împotriva acestei hotărâri iar dreptul afirmat de reclamant nu există și nu poate fi protejat prin contencios administrativ împotriva unor acte care confirmă inexistența acestui drept. Înalta Curte mai constată că, în succesiunea evenimentelor care au condus la emiterea și anularea/retragerea certificatului și titlului de LRD, se identifică o situație particulară de cele reglementate de dreptul material incident în cauză. Astfel, în prezența refuzului Secretariatului de Stat, emiterea certificatului și a titlului de LRD s-a realizat în baza sentinței din dosarul nr. x/2017, dreptul reclamantului fiind recunoscut în primă instanță. Decizia din recurs, care casează această hotărâre și respinge acțiunea domnului A., produce efecte asupra tuturor actelor emise în baza sentinței. În acest sens, sunt prevederile art. 500 C. proc. civ., potrivit cărora, hotărârea casată nu are nicio putere iar actele de executare, făcute în temeiul unei asemenea hotărâri sunt desființate de drept, dacă instanța de recurs nu dispune altfel. Chiar dacă instanța de recurs nu a constatat, din oficiu, prin dispozitivul hotărârii de casare, desființarea de drept a tuturor actelor emise în baza sentinței, aceste prevederi se impun cu forța legii, ceea ce înseamnă că o astfel de hotărâre constituie temei pentru anularea/retragerea certificatului și titlului LRD pe cale administrativă. Această ipoteză este valabilă indiferent de momentul emiterii certificatului și titlului de LRD. Dacă certificatul a fost emis după pronunțarea deciziei de casare, acesta nu produce efecte juridice, deoarece decizia de casare anulează hotărârea inițială și toate actele emise în baza acesteia. Pe de altă parte, cu privire la imposibilitatea anulării certificatului LRD de către Secretariatul de Stat, pe cale administrativă, întrucât acesta ar fi intrat în circuitul civil, Înalta Curte constată că art. 1 alin. (6) Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ prevede că emitentul actului nu poate revoca sau anula un act administrativ dacă a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice. Însă, prima instanță a analizat îndeplinirea acestor condiții și a constatat că actul administrativ nu a produs efecte juridice, iar aceste aspecte de fapt, dând temeinicie hotărârii atacate, nu pot fi criticate în recurs pentru argumentele deja dezvoltate anterior. În privința normelor ce reglementează procedura administrativă de anulare/retragere a actelor atacate, acestea se regăsesc în capitolul VI al Normelor metodologice de aplicare a Legii recunoștinței pentru victoria Revoluției Române din decembrie 1989, H.G. nr. 1412/2004 (cu modificările și completările ulterioare) - art. 49, art. 49 indice 1, art. 49 indice 3. Din cuprinsul acestor dispoziții, rezultă că sunt reglementate proceduri administrative distincte: - cea reglementată de art. 49 alin. (2), reflectată apoi în cuprinsul art. 49 indice 1 alin. (1) lit. a) (modificat prin H.G. nr. 482/2022), care acordă competența analizării unor elemente de noutate, constatate din oficiu sau sesizate de oricare persoană fizică sau juridică de drept public sau privat, care conduc la anularea noilor certificate eliberate unor persoane care nu îndeplinesc condițiile prevăzute de lege sau de normele de aplicare, unei comisii din cadrul Secretariatului de Stat, iar în baza deciziei acestei comisii, Secretariatul de Stat anulează certificatul care atestă calitatea de Luptător cu Rol Determinant, legalitatea operațiunilor de anulare fiind supuse controlului judecătoresc pe calea contenciosului administrativ; - cea reglementată de art. 49 indice 1 alin. (1) lit. b) "în cazurile în care, dintr-o eroare materială, s-au eliberat certificate unor persoane care nu îndeplinesc condițiile prevăzute de Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, precum și condițiile prevăzute în normele de aplicare, constatată din oficiu sau la sesizarea oricărei persoane fizice ori juridice de drept public sau privat, procedează la analizarea dosarelor și, după caz, decide efectuarea demersurilor legale către organele/instanțele competente;", dispoziție introdusă prin H.G. nr. 99/2015; - cea reglementată de art. 49 indice 3, care face referire la art. 8 alin. (2) și (3) din Legea nr. 341/2004, respectiv la persoane care au deținut cel puțin o demnitate sau o funcție de conducere în cadrul organelor de conducere la nivel local, regional sau naționale ale E. sau ale gărzilor patriotice. În cauză este vizată procedura reglementată de art. 49 alin. (2), reflectată în cuprinsul art. 49 indice 1 alin. (1) lit. a), față de care recurentul susține că hotărârea Curții de apel Brașov nu poate fi considerată un element de noutate care să conducă la anularea certificatului de revoluționar LRD, întrucât este anterioară emiterii certificatului. Normele metodologice reglementează "sintagma elemente de noutate", în art. 49 indice 1 alin. (2), prin aceasta înțelegându-se și "b) hotărârile judecătorești definitive, dacă prin acestea se constată încălcarea oricăreia dintre condițiile pentru obținerea certificatului preschimbat sau a noului certificat ori încălcarea prevederilor Legii nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare;". Ipoteza normativă nu distinge și nu exclude situația particulară din prezenta cauză, în care prima instanță a considerat că titlul acordat de Președintele României a fost retras, uzând de prerogativa constituțională, acordată de art. 94 Constituție, emiterea decretului de retragere a titlului echivalând cu un act de executare a unei hotărâri judecătorești. Aceasta înseamnă că temeiul juridic al emiterii actelor contestate este reprezentat de art. 500 C. proc. civ., al executării unei hotărâri judecătorești definitive, în contextul deja descris anterior, că această ipoteză legală de drept comun, nu este exclusă de H.G. nr. 1412/2004 și că, din acest punct de vedere, nu se poate reține aplicarea greșită a prevederilor art. 49, art. 49 indice 1 H.G. nr. 1412/2004. Cu privire la susținerea că instanța nu se pronunță asupra anulării proceselor-verbale care au generat emiterea Decretului de retragere a titlului de luptător cu rol determinant, Înalta Curte constată că soluția primei instanțe cuprinde răspunsul la toate cererile recurentului. Respingerea acțiunii s-a realizat în tot iar considerentele întăresc acest dispozitiv, împrejurare în care nu se poate invoca nesoluționarea unor capete de cerere. În plus, aceste critici sunt inadmisibile în recurs, art. 445 C. proc. civ. statuând că, atunci când instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu, completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condițiile art. 444 C. proc. civ. Nici din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, nu poate fi reținută această critică întrucât, raționamentul judecătorului fondului include un răspuns implicit la toate cererile reclamantului, motivarea unei hotărâri, din perspectiva art. 425 C. proc. civ., implicând un răspuns explicit și grupat la acele argumente care lămuresc cauza. Din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul nu dezvoltă critici care pot fi încadrate în acest motiv de recurs. Temeiul legal al soluției pronunțate în recurs Având în vedere că toate motivele de nelegalitate invocate de recurent sunt nefondate, hotărârea atacată fiind legală, în temeiul art. 496 C. proc. civ., recursul va fi respins.