ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4629/2024

Ședința publică din data de 17 octombrie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 22 martie 2023, sub nr. x/2023, urmare a declinării competenței materiale și teritoriale exclusive, prin sentința civilă nr. 192/C/10.03.2023 pronunțată de Tribunalul Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat instanței de contencios administrativ să constate refuzul nejustificat al pârâtei Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din decembrie 1989 de a înainta (restitui) dosarul administrativ al reclamantului către Secretariatul de Stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989, pretinzând totodată repararea unui prejudiciu material, evaluat la 5000 de RON, și un prejudiciu moral, evaluat la 5000 de RON.

Cererea de chemare în judecată, informă și eliptică din perspectiva situației de fapt litigioase și a cauzei juridice a acțiunii, a fost înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Neamț. Această instanță și-a declinat ulterior competența în favoarea Curții de Apel Iași, care în raport de apărările comisiei pârâte și a clarificărilor solicitate apărătorului ales al reclamantului (depuse la dosar și susținute oral la termenul de judecată din data de 18.05.2023), a calificat obiectul cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost prezentat mai sus.

Prin sentința nr. 160 din 18 mai 2023, Curtea de Apel Iași a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din decembrie 1989 și cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.

Împotriva sentinței de fond a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată și precizată.

Prin cererea de recurs, recurentul-reclamant consideră că instanța de fond a interpretat greșit situația de fapt și de drept, deși obiectul solicitării sale este simplu, respectiv ca pârâta de ordinul 1 să îi deblocheze dosarul administrativ care e blocat nejustificat din anul 2018 la Comisia Parlamentară, aceasta nemaiavând nicio atribuție din anul 2021.

Intimata-pârâtă Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din decembrie 1989 a depus întâmpinare prin care, în principal, a solicitat admiterea excepției nulității recursului întrucât motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ., iar în subsidiar, a solicitat respingerea acestuia, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., în condițiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din decembrie 1989 prin întâmpinare.

Astfel, instanța de control judiciar constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 486 alin. (3) din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".(...)

(3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e),(...), sunt prevăzute sub sancțiunea nulității."

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat:

"Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Examinând recursul declarat în cauză prin raportare la aceste dispoziții legale, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care reclamantul își întemeiază cererea, dimpotrivă, se reiau aspecte referitoare la fondul cauzei, criticile formulate neputând fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în raport de conținutul concret al hotărârii atacate.

Or, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Simpla nemulțumire a părții cu privire la hotărârea pronunțată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute expres și limitativ de lege.

Totodată, nici simpla menționare formală în finalul cererii a temeiului de drept al căii de atac exercitate nu complinește cerințele imperative în acest sens ale legii procesual civile.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

În absența unor critici aduse hotărârii primei instanțe, care să se circumscrie motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., controlul ierarhic specific căii de atac a recursului nu poate fi exercitat, instanța superioară neputând proceda la o reevaluare a susținerilor în fapt și în drept din cuprinsul cererii de chemare în judecată, nefiind aplicabile, pentru verificarea legalității unei hotărâri judecătorești supusă căii de atac a recursului, regulile specifice în materia apelului.

Deoarece reclamantul nu s-a conformat exigențelor cerute de lege și nu a formulat critici care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului, în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d), art. 489 alin. (2) și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția nulității recursului și va constata nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului.

Constată nul recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 160 din data de 18 mai 2023, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 17 octombrie 2024.