ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4987/2024

Ședința publică din data de 5 noiembrie 2024

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 16.12.2022, sub nr. x/2022, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Președintele României, solicitând anularea în parte a Decretului nr. 1068/01.08.2022, respectiv a poziției nr. 8 din Anexa la decretul emis de pârât, cuprinzând lista persoanelor cărora le-a fost retras titlul de "Luptător pentru Victoria Revoluției din decembrie 1989 - Luptător cu rol determinant", numai în ceea ce privește retragerea titlului reclamantului; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezentul litigiu, constând în contravaloarea taxei de timbru și a onorariului de avocat.

La data de 25.01.2023, reclamantul a depus la dosar cerere de completare a motivelor de nelegalitate din cererea introductivă.

Prin încheierea de ședință din data de 22.05.2023, Curtea de Apel Constanța, secția contencios administrativ și fiscal a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârât a Prim-Ministrului României, în calitate de contrasemnatar al decretului a cărui anulare se solicită.

De asemenea, în temeiul dispozițiilor art. 16

1

din Legea nr. 554/2004, a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârât, a Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în perioada 1945-1989.

Prin sentința civilă nr. 295 din data de 20 noiembrie 2023, Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtul Președintele României reprezentat de Administrația Prezidențială; a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Prim-Ministru al României; a admis cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Președintele României (Administrația Prezidențială), Prim-Ministrul României, reprezentant prin Secretariatul General al Guvernului și Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în perioada 1945-1989, având ca obiect anulare act administrativ și a anulat în parte Decretul nr. 1068/1.08.2022, numai cu privire la poziția nr. 8 din Anexa la decret, cu privire la reclamantul A.; a luat act că reclamantul a solicitat cheltuieli de judecată pe cale separată.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât pârâtul Prim-Ministrul României, cât și pârâtul Președintele României B., prin Administrația Prezidențială.

3.1. Prin recursul declarat în cauză, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-pârât Prim-Ministrul României a susținut că instanța de fond a respins, în mod eronat și cu încălcarea legii, excepția lipsei calității procesuale pasive.

Potrivit dispozițiilor art. 100 alin. (2) din Constituție, unele decrete ale Președintelui se contrasemnează de Prim-ministru. Prin contrasemnare, Prim-ministrul, în acord cu rolul său constituțional dar și cu jurisprudența constituțională, își exercită prerogativa statuată în prevederile art. 100 alin. (2) din Constituție cu privire la Decretul Președintelui României nr. 232/2022, rol care, însă nu-i conferă calitate de emitent al actului supus cenzurii.

Concluzia care se desprinde este aceea că poziția procesuală a Prim-ministrului României într-un litigiu de contencios administrativ poate fi justificată numai în condițiile în care a adoptat sau urmează să adopte asemenea acte administrative, respectiv decizii.

Însă, în litigiul dedus judecății nu se contestă legalitatea unui act administrativ al Prim-ministrului, în cuprinsul cererii de chemare în judecată nefiind menționat niciun act normativ emis de către acesta, care prin dispozițiile sale să vatăme reclamantului vreun drept, iar acesta nu se află nici în fața unui refuz nejustificat, în sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004, situație care se apreciază în raport cu competențele și atribuțiile stabilite pentru Executiv prin dispozițiile constituționale și cele ale O.U.G. nr. 57/2019, cu modificările și completările ulterioare.

Așadar, în cauza pendinte, nu sunt întrunite condițiile răspunderii juridice administrative a Prim-ministrului, referitoare la adoptarea unui act administrativ nelegal sau la nesoluționarea în termen a unei cereri referitoare la un drept recunoscut de lege.

Din motivarea în fapt și în drept a cererii de chemare în judecată, nu reiese că între Prim-ministru și reclamant ar exista vreun raport juridic de drept material care, prin prezenta cerere, să poată fi transpus într-un raport de drept procesual.

Așadar, Prim-ministrul nu poate avea calitate procesuală pasivă în prezenta cauză și nu poate fi obligat la realizarea pretențiilor părții reclamante. Raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății, calitatea procesuală pasivă fiind condiționată de existența identității dintre pârât și cel obligat în raportul juridic, adică subiectul pasiv.

Totodată, a învederat că în dispozitivul sentinței civile atacate, instanța de fond nu stabilește nicio măsură în sarcina Prim-ministrului Guvernului României.

Prin urmare, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecarea cauzei pe fond, respingerea cererii de chemare în judecată formulată de intimatul-reclamant, ca neîntemeiată.

3.2. Prin recursul declarat în cauză, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-pârât Președintele României B., prin Administrația Prezidențială a invocat greșita soluționare a excepției inadmisibilității anulării decretului nr. 1068/2022, act emis în virtutea prevederilor constituționale ale art. 94 lit. a), coroborate cu dispozițiile art. 100 din Constituția României, conform cărora unele decrete ale Președintelui României, inclusiv cele prevăzute la art. 94 lit. a) din Constituție, sunt contrasemnate de către prim-ministru, acesta din urmă exercitând controlul de legalitate asupra acestor categorii de acte, și nu instanțele de judecată.

Acestor acte juridice le sunt aplicabile dispozițiile art. 126 alin. (6) din Constituție, în sensul în care pot fi contestate în contencios administrativ, potrivit dispozițiilor Legii nr. 554/2004, acele decrete ale Președintelui care, prin obiectul de reglementare, nu se circumscriu sferei actelor exceptate.

Decretele Președintelui emise în exercitarea atribuției constituționale prevăzute de art. 94 lit. a) din Constituție nu sunt simple acte administrative susceptibile de control pe calea contenciosului administrativ, ci sunt acte juridice complexe ce exprimă raporturi de natură constituțională între Președintele României, pe de o parte, și Parlament, pe de altă parte, și, în consecință, potrivit art. I alin. (4) din Constituție, nu sunt cenzurabile de către instanțele judecătorești pe calea contenciosului administrativ.

O interpretare contrară ar însemna că instanțele judecătorești învestite cu exercitarea controlului de legalitate s-ar substitui prerogativelor constituționale ale Președintelui României, ceea ce este în evidentă contradicție cu prevederile legale și ar echivala cu negarea atribuțiilor constituționale proprii ale Președintelui României, care ar deveni atribuții comune/partajate cu instanțele judecătorești. Din această perspectivă, recurentul apreciază că, pentru acest tip de decret, instanțele judecătorești nu au vreo competență de control și cenzură.

Pe fondul cauzei, recurentul-pârât a susținut că, deși învestită cu analiza legalității propunerii Secretariatului de Stat - a actului principal, cel care a declanșat întreaga situație juridică, instanța de fond, cu toate că a considerat că este nelegal, a decis să anuleze doar actul subsecvent principalului, adică a dispus anularea Decretului nr. 1068/2022, în considerarea faptului că "are la bază nelegala propunere a Secretariatului de Stat ca operațiune administrativă prealabilă".

Astfel, cu nerespectarea dispozițiilor art. 425 C. proc. civ., în dispozitivul sentinței, instanța de fond a omis să se pronunțe și cu privire la anularea propunerii de retragere a titlului, deși a apreciat că este nelegală.

Recurentul-pârât a învederat că nici Legea nr. 341/2004, nici Normele metodologice aprobate prin H.G.. nr. 1412/2004 nu stabilesc vreo obligație de natură procedural - administrativă (cum ar fi, de exemplu, verificarea îndeplinirii condițiilor de fond prevăzute de lege în vederea obținerii calității de revoluționar/retragerii, precum și acordării/retragerii titlului) în sarcina Președintelui României.

Referitor la îndeplinirea condițiilor legale cu privire la reclamant, Secretariatul este ținut să realizeze verificarea cerințelor legale, să ia decizia de a formula și înainta propunere de retragere, această activitate nefiind atributul Președintelui României. Aceste atribuții legale aparțin în exclusivitate Secretariatul de Stat, emitentul propunerii, întrucât exclusiv această instituție își asumă răspunderea cu privire la conținutul propunerii transmise către Președintele României, nefiind instituită, prin lege, în sarcina acestuia posibilitatea de returnare/retragere a propunerii Secretariatului de Stat.

Recurentul-pârât precizează faptul că la emiterea Decretului nr. 1068/2022 au fost respectate toate dispozițiile legale incidente referitoare la procedura de emitere a decretului prevăzută de lege, în sensul că anterior emiterii decretului a existat propunerea Secretariatului de Stat, însoțită de toate documentele care au stat la baza formulării acesteia.

Cu privire la culpa Secretariatului de Stat, a învederat că actul declanșator de prejudicii este actul Secretariatului de Stat, Procesul-verbal nr. x/07.07.2022 prin care s-a dispus înaintarea către Președintele României a propunerii privind retragerea titlului de Luptător cu Rol Determinant, prejudiciul produs reclamantului (inclusiv cheltuielile ocazionate cu prezentul litigiu) fiind în legătură cu acest act, și nu cu Decretul Președintelui, care este un act subsecvent.

Fundamentul acordării cheltuielilor de judecată, precum și a altor despăgubiri eventual pretinse, este reprezentat de răspunderea civilă delictuală, reglementată prin C. civ., iar în cazul litigiilor, pârâții răspund în solidar pentru prejudiciul cauzat reclamantului. Or, în opinia recurentului nu există o culpă a acestuia, în condițiile în care împrejurările în care intimatul a suferit un prejudiciu (prin retragerea titlului de revoluționar) sunt străine de Președintele României având în vedere întreaga procedură administrativă îndeplinită de către Secretariatul de Stat.

4.1. Recurentul-pârât Președintele României a depus întâmpinare la recursul recurentului-pârât Prim-Ministrul României, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând că există legitimare procesuală pasivă în privința acestui pârât, fiind contrasemnatarul Decretului nr. 1068/2022.

4.2. Intimatul-reclamant A. a depus întâmpinare la recursurile declarate în cauză de către recurenții-pârâți, solicitând respingerea acestora, ca nefondate.

În ceea ce privește recursul recurentului - pârât Președintele României, a arătat că, analizând în concret natura juridica a decretului, dar și a conținutului raportului juridic, concluzia care se desprinde în mod cert este aceea că retragerea titlului de "Luptător pentru Victoria Revoluției din decembrie 1989 - Luptător cu Rol Determinant", în condițiile în care această retragere a survenit fără a avea vreo legătură cu atribuțiile privind raporturile de natură politică cu Parlamentul, nu este sustrasă controlului judecătoresc pe calea contenciosului administrativ, nefiind aplicabile dispozițiile art. 126 alin. (6) din Constituția României și ale art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004.

De asemenea, soluția care vizează fondul cauzei reprezintă rezultatul unei legale si corecte interpretări a legii, dar si a evaluării corespunzătoare, prin coroborare, a intregului probatoriu administrat, contrar opiniei recurentului-pârât, susținută prin motivele de recurs, care însă nu conturează incidența și aplicabilitatea în speță a prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În ceea ce privește recursul recurentului - pârât Prim-Ministrul României, intimatul-pârât a susținut că instanța de fond a motivat soluția de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive raportându-se în egala măsură atât la atribuția de contrasemnare a recurentului prevăzută de art. 100 alin. (2) din Constituția României, dar și la efectele juridice obligatorii ale Deciziei nr. 285/2014 a Curții Constituționale, punctele 52 - 53, în care Curtea reține că:

"exercitarea atribuției Președintelui României de a conferi prin decret, decorații sau titluri de onoare este supusă unei condiții exterioare, respectiv contrasemnarea decretului, condiție fără de care acesta nu poate fi emis".

Cu alte cuvinte, competența legală de semna decretele de atribuire și/sau de retragere a titlului de LRD, derivă atât din interpretarea dispozițiilor constituționale, cât și din conținutul obligatoriu al Deciziei nr. 285/2014 a Curții Constituționale, pronunțată în această materie.

II. Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursurilor

Examinând criticile de nelegalitate, invocate de recurenții-pârâți în susținerea recursurilor, întemeiate pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

II.1. Recursul formulat de recurentul-pârât Prim-Ministrul României vizând greșita respingere a excepției lipsei calității sale procesuale pasive este întemeiat.

În litigiile de contencios administrativ, având ca obiect anularea unui act administrativ, calitate procesuală pasivă justifică exclusiv emitentul actului administrativ a cărui anulare se cere.

În speță, prin acțiunea formulată se solicită anularea unui decret emis de Președintele României, astfel încât Prim-Ministrul României nu este emitent al actului administrativ a cărui anulare se cere. Contrasemnarea decretului atacat de către Prim-Ministru reprezintă o operațiune administrativă concomitentă emiterii actului administrativ și nu are valoarea unei manifestări de voință de natură a-i conferi acestuia calitatea de coemitent al actului administrativ.

Asumarea unei anumite răspunderi politice și juridice a prim-ministrului, prin contrasemnarea decretului, nu justifică introducerea sa în cauză, câtă vreme Președintele României are calitatea de emitent.

Pe de altă parte, prin acțiunea formulată nu se aduc critici cu privire la operațiunea de contrasemnare, astfel că nici din această perspectivă nu se justifică existența calității procesuale pasive a pârâtului Prim-Ministrul României.

II.2. Recursul formulat de recurentul-pârât Președintele României, prin Administrația Prezidențială este nefondat.

Referitor la modul de soluționare a excepției inadmisibilității, Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a reținut că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 126 alin. (6) din Constituția României și ale art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, prima instanță a interpretat și a aplicat în mod corect dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, reținând în mod justificat, raportat la conținutul raportului juridic litigios, și anume, retragerea unui titlu acordat unei persoane identificate, fără a avea o legătură cu atribuțiile constituționale sau prevăzute de o lege organică în raporturile de natură politică cu Parlamentul, că decretul contestat nu este exceptat de la controlul judecătoresc pe calea contenciosului administrativ.

Înalta Curte constată că decretul în litigiu este un act emis conform art. 94 lit. a) din Constituția României, în baza atribuțiilor conferite în mod expres Președintelui României de dispozițiile art. 8 alin. (6) din Legea nr. 341/2004 și art. 49 alin. (2) și art. 49

3

din H.G. nr. 1412/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii recunoștinței pentru victoria Revoluției Române din decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Brașov din noiembrie 1987 și pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului - Lupeni - august 1977 nr. 341/2004.

Astfel, titlurile prevăzute de Legea nr. 341/2004 se atribuie de Președintele României în baza art. 5 alin. (5) și art. 9

2

alin. (5) din legea menționată și se retrag în baza art. 8 alin. (6) din Legea nr. 341/2004, la propunerea Secretariatului de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist.

Așadar, raportat la obiectul și la efectele pe care le produce, în mod corect a reținut prima instanță că Decretul nr. 1068/2022 nu a fost emis de Președintele României în raporturile sale de natură politică cu Parlamentul, astfel că nu poate fi încadrat în categoria actelor administrative exceptate de la controlul instanțelor de contencios administrativ, nefiind aplicabile în cauză dispozițiile art. 126 alin. (6) din Constituția României și ale art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, eronat invocate de recurentul - pârât Președintele României prin Administrația Prezidențială, soluția de respingere a excepției inadmisibilității, invocată de acesta, fiind legală, motiv pentru care se impune menținerea acesteia.

În plus, Înalta Curte reține că, prin decretul a cărui anulare se cere, reclamantului i s-a retras calitatea de Luptător pentru Victoria Revoluției din decembrie 1989 - Luptător cu Rol Determinant, calitate care odată dobândită îi conferă deținătorului o serie de drepturi cu conținut pur patrimonial, astfel că și pierderea respectivei calități determină, în primul rând, consecințe patrimoniale pentru reclamant.

Prin urmare, ținând seama de efectele propriu-zise ale decretului atacat, instanța constată că acest decret nu este emis în exercitarea atribuției constituționale a Președintelui României de a conferi titluri de onoare, motiv pentru care nici nu se încadrează la finele de neprimire vizând raporturile Președintelui României cu Parlamentul.

Din contră, Înalta Curte are în vedere că pierderea unor drepturi patrimoniale ale reclamantului impune exigența posibilității persoanei afectate de a se adresa instanțelor judecătorești pentru protecția acestor drepturi, în lumina principiului accesului liber la justiție, recunoscut atât constituțional cât și prin jurisprudența CEDO.

În ceea ce privește fondul cauzei, recurentul-pârât a susținut, sub un prim aspect faptul că, prin analiza făcută de Curtea de Apel Constanța, inclusiv asupra propunerii Secretariatului de Stat (procesul-verbal nr. x/07.07.2022) de retragere a titlului de Luptător cu Rol Determinant (LRD) pentru reclamant, s-a dat o dezlegare cauzei, însă în dispozitivul sentinței recurate, instanța de fond ar fi omis să se pronunțe și cu privire la anularea propunerii de retragere a titlului, deși a apreciat că este nelegală.

În acest sens, recurentul-pârât a făcut trimitere directă la incidența în speță a dispozițiilor art. 425 C. proc. civ., sugerând o pretinsă încălcare a acestora.

Contrar susținerilor acestuia referitoare la presupusa omisiune a instanței de fond în a se pronunța și asupra anulării propunerii de retragere a titlului, în realitate, având în vedere obiectul cererii introductive, dar și faptul că instanța este obligată să se pronunțe în raport de dispozițiile art. 22 C. proc. civ., respectiv în conformitate cu limitele sesizării și în conformitate cu principiul disponibilității procesului civil, constatând faptul că intimatul-reclamant nu a solicitat și anularea propunerii Secretariatului de Stat, în mod corect și legal judecătorul fondului s-a pronunțat strict în raport cu limitele investirii prin cererea de chemare în judecată, unde s-a solicitat exclusiv anularea în parte a Decretului nr. 1068/01.08.2022, numai în ceea ce privește poziția nr. 8 din Anexa la decret.

Totodată, soluția dată de prima instanță pe fondul cererii de chemare în judecată este legală, fiind pronunțată cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor art. 49 alin. (2), respectiv art. 49

1

alin. (2) din H.G. nr. 1412/2004, dar și a art. 3 alin. (6) din Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, criticile formulate recurentul-pârât sub acest aspect și subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. neputând fi reținute de instanța de control judiciar.

Litigiul de față este generat, în esență, de eronata interpretare a unei hotărâri judecătorești, anume a sentinței civile nr. 635/23.04.2019 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. x/2018, definitivă prin decizia civilă nr. 1466/CA/12.12.2019 prin care s-a admis recursul promovat de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Liptătorilor împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în perioada 1945-1989, a fost casată în tot hotărârea pronunțată de Tribunalul Constanța și, în rejudecare, s-a dispus admiterea acțiunii și anularea Deciziei nr. 129/13.08.2019, poziția nr. 118, în referire la acest reclamant.

Din considerentele hotărârii judecătorești definitive, care a stat la baza propunerii retragerii titlului, rezultă că instanța a constatat că cererea reclamantului privind acordarea titlului de Luptător cu Rol Determinant, a fost soluționată prin admitere, prin Decizia nr. 334/15.05.2019 emisă de Secretariatul de stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989 și astfel. În plus, a reținut că "prin Adresa nr. x/20.05.2019 intimatul-pârât Secretariatul de Stat a comunicat recurentului A. faptul că cererea acestuia cu nr. 18/LRD/11.05.2015, de acordare a calității de Luptător pentru Victoria Revoluției din decembrie 1989-Luptător cu Rol Determinant a fost admisă în unanimitate de către Comisie, constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3 din Legea nr. 341/2004."

Prin urmare, instanța care a motivat hotărârea, a reținut tocmai aspectul favorabil intimatului-reclamant constând în efectele valide ale Deciziei nr. 334/15.05.2019 (poziția nr. 22), prin care "cererea reclamantului a fost admisă în unanimitate de voturi", nefiind în niciun caz în discuție o hotărâre judecătorescă de natura celor reglementate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 49 alin. (2) și art. 49

1

alin. (2) lit. a), b) și c) din H.G. nr. 1412/2004, cu modificările si completările ulterioare.

Cu alte cuvinte, recurentul-pârât Președintele României, în calitate de emitent al decretului de retragere a titlului reclamantului de "Luptător pentru Victoria Revoluției din decembrie 1989 - Luptător cu Rol Determinant", aspect consemnat în poziția nr. 8 din Anexa la Decretul 1068/1012 - a încălcat în mod nepermis efectele deciziei civile menționată anterior, reținând și validând o motivare contrară realității juridice stabilite prin hotărârea definitivă a instanței de recurs, potrivit căreia "retragerea titlurilor s-a realizat în baza hotărârilor judecătorești definitive de respingere a cererii privind obținerea calității de Luptător cu Rol Determinant".

În condițiile în care nu exista în cazul intimatului-reclamant o hotărâre judecătoreasca definitiva de anulare a certificatului emisă în condițiile și cu respectarea dispozițiilor art. 8 alin. (6) din Legea nr. 341/2004 cu modificările și completările ulterioare (hotărâre de anulare a certificatului emisă de instanța de contencios administrativ), rezultă că Decretul nr. 1068/2022, poziția nr. 8 din Anexă este nelegal, astfel ca soluția pronunțată de instanța de fond privind anularea în parte a acestuia, apare ca fiind una legală și temeinică.

Pe cale de consecință, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 544/2004, Înalta Curte va admite recursul declarat de recurentul-pârât Prim-Ministrul României, va casa în parte sentința recurată și, rejudecând, va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Prim-Ministrul României și va respinge acțiunea introdusă împotriva pârâtului Prim-Ministrul României, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, menținând în rest sentința recurată și va respinge recursul declarat de recurentul-pârât Președintele României B., prin Administrația Prezidențială, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-pârât Prim-Ministrul României împotriva sentinței civile nr. 295 din data de 20 noiembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința recurată și, rejudecând:

Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Prim-Ministrul României.

Respinge acțiunea introdusă împotriva pârâtului Prim-Ministrul României, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

Menține în rest sentința recurată.

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Președintele României B., prin Administrația Prezidențială împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 5 noiembrie 2024.