ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4676/2024

Ședința publică din data de 22 octombrie 2024

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea acțiunea înregistrată inițial pe rolul Curții de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x la data de 05.07.2022, reclamantul A. a chemat în judecată pârâții Administrația Prezidențială - Președintele României și Guvernul României - Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în Perioada 1945-1989, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună:

- anularea parțială a Decretului nr. 232 din data de 28.02.2022, publicat în M. Of. nr. 203 din data de 01.03.2022, și anume a poziției nr. 47 din anexa la decret la care se regăsește reclamantul A.;

- anularea parțială a procesului-verbal al ședinței Comisiei art. 49 constituită în baza Ordinului nr. 10/2022 din data de 02.03.2022 înregistrat la Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în Perioada 1945-1989 sub nr. x din data de 09.03.2022 și anume a poziției nr. 47 la care se regăsește reclamantul;

- anularea procesului-verbal al ședinței Comisiei art. 49 constituită în baza Ordinului nr. 10/2022 din data de 10.03.2022 înregistrat la Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în Perioada 1945-1989 sub nr. x/2972 din data de 22.03.2022, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 181/07.02.2023, Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel București și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Administrația Prezidențială-Președintele României și Guvernul României-Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în Perioada 1945-1989, în favoarea Tribunalului Brașov-SCAF.

Pe rolul Tribunalului Brașov, în urma declinării de competență, cauza a fost înregistrată sub nr. x/2022 la data de 28.03.2023.

Prin sentința civilă nr. 551/CA/16.06.2023 a Tribunalului Brașov – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a dispus admiterea excepției necompetenței materiale și declinarea competenței de soluționare a cauzei formulate de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Administrația Prezidențială – Președintele României și Guvernul României-Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în Perioada 1945-1989, în favoarea Curții de Apel Brașov – secția de contencios administrativ și fiscal.

Pe rolul Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, în urma declinării de competență, cauza a fost înregistrată sub nr. x/2022 la data de 20.06.2023.

Hotărârea instanței de fond

Prin sentința nr. 146/2023 din data de 19 octombrie 2023, Curtea de Apel Brașov – secția contencios administrativ și fiscal a hotărât următoarele:

"Respinge excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtul Președintele României prin întâmpinare.

Admite cererea de chemare în judecată formulată și precizată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Președintele României prin Administrația Prezidențială și Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în Perioada 1945-1989, și în consecință:

Anulează în parte Decretul nr. 232/28.02.2022 emis de Președintele României (publicat în Monitorul Oficial nr. 203 din data de 01.03.2022), în ceea ce privește poziția nr. 47 din Anexa la Decret, referitoare la retragerea titlului de "Luptător pentru Victoria Revoluției din decembrie 1989 - Luptător cu Rol Determinat" față de reclamantul A..

Anulează parțial Procesul Verbal al ședinței Comisiei art. 49 constituite în baza Ordinului nr. 10/2022 din data de 02.03.2022, înregistrat la Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în Perioada 1945-1989 sub nr. x din data de 09.03.2022, în ceea ce privește poziția nr. 47 care îl vizează pe reclamant.

Anulează Procesul Verbal al ședinței Comisiei art. 49 constituite în baza Ordinului nr. 10/2022 din data de 10.03.2022, înregistrat la Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în Perioada 1945-1989 sub nr. x/2972 din data de 22.03.2022.".

Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva sentinței civile menționate anterior, au declarat recurs pârâții Președintele României prin Administrația Prezidențială și Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în Perioada 1945-1989.

În cadrul cererii sale de recurs, pârâtul Președintele României prin Administrația Prezidențială, invocând motivul de casare prvăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea sentințe civile recurate și, în rejudecare, respingerea cererii de anulare a Decretului nr. 232/2022 și reținerea, în totalitate, a cheltuielilor de judecată în sarcina Secretariatului de Stat, având în vedere culpa exclusivă a acestei instituții care a gestionat defectuos procedura administrativă prealabilă emiterii Decretului și a generat prezentul litigiu.

Într-o primă critică, recurentul arată că instanța de fond, în mod eronat, a respins cererea privind extinderea cadrului procesual, formulată de Președintele României prin Administrația Prezidențială, referitoare la introducerea în cauză a Prim-ministrului României, în calitate de contrasemnatar al decretului contestat.

Invocând jurisprudența Curții Constituționale, respectiv Decizia nr. 285/2014, recurentul a susținut că se acordă o semnificație deosebită atribuției contrasemnării decretelor și astfel, consideră neîntemeiată respingerea solicitării de introducere în cauză a acestuia.

Contrasemnarea decretului dă actului respectiv o motivație mai solidă și antrenează, de regulă,răspunderea juridică a celui care a contrasemnat actul, contrasemnarea fiind o condiție de validitate a actului.

Altfel spus, pentru exercitarea prerogativei constituționale prevăzută la art. 94 lit. a), în ceea ce privește acordarea/retragerea titlurilor de onoare, decretul prezidențial este supus unei condiții exterioare.

Decretele Președintelui României de conferire/retragere a unor decorații sau titluri de onoare au, pe lângă dimensiunea lor juridică, și o puternică semnificație politică, iar contrasemnarea »acestora de către prim-ministru, care își angajează pe această cale răspunderea politică în fața Parlamentului, confirmă puterea discreționară de care se bucură Președintele României în exercitarea atribuțiilor prevăzute de art. 94 lit. a), b) și d) din Constituție. îndeplinirea operațiunii contrasemnăm reprezintă o cerință esențială și de validitate a actului juridic. Altfel spus, voințele Președintelui României și ale prim-ministru lui trebuie să se întâlnească și să conveargă pentru a se naște valabil unele acte, printre care și cele referitoare la decretele de conferire/retragere a titlurilor de onoare.

Semnificația substanțială a contrasemnării Prim-ministrului la emiterea actului implică ideea angajării răspunderii acestuia pentru aplicarea actului, răspundere care este exclusă în cazul șefului statului, emitentul actului.

Cu alte cuvinte, existând o competență partajată, în mod legal, actul administrativ nu poate fi pus în executare în lipsa voinței Prim-ministrului contrasemnatar.

Față de aceste argumente, recurentul consideră că instanța de fond a respins în mod netemeinic solicitarea de extindere a cadrului procesual.

Într-o altă critică recurentul Președintele României mai arată că instanța de fond, în mod eronat, a respins excepția inadmisibilității anulării Decretului nr. 232/2022, pe care o apreciază că fiind una întemeiată, contrar celor reținute, raportat la următoarele elemente:

Decretul Președintelui României nr. 232/2022 este un act emis în virtutea prevederilor constituționale ale art. 94 lit. a), coroborate cu dispozițiile art. 100 din Constituția României, conform cărora unele decrete ale Președintelui României, inclusiv cele prevăzute la art. 94 lit. a) dinConstituție, sunt contrasemnate de către prim-ministru, acesta din urmă exercitând controlul de legalitate asupra acestor categorii de acte, și nu instanțele de judecată.

Acestor acte juridice le sunt aplicabile dispozițiile art. 126 alin. (6) din Constituție, potrivit: cărora "Controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice, pe calea . contenciosului administrativ, este garantat, cu excepția celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum și a actelor de comandament cu caracter militar. (...)."

Așa fiind, pot fi contestate în contencios administrativ, potrivit dispozițiilor Legii nr., 554/2004, acele decrete ale Președintelui care, prin obiectul de reglementare, nu se circumscriu sferei actelor exceptate.

Decretele Președintelui emise în exercitarea atribuției constituționale prevăzute de art. 94 i* lit. a) din Constituție nu sunt simple acte administrative susceptibile de control pe calea contenciosului administrativ, ci sunt acte juridice'complexe ce exprimă raporturi de natură) constituțională între Președintele României, pe de o parte, și Parlament, pe de altă parte, și, în consecință, potrivit art. 1 alin. (4)2 din Constituție, nu sunt cenzurabile de către instanțele judecătorești pe calea contenciosului administrativ.

O interpretare contrară ar însemna că instanțele judecătorești învestite cu exercitarea controlului de legalitate s-ar substitui prerogativelor constituționale ale Președintelui României, ceea ce este în evidentă contradicție cu prevederile legale și ar echivala cu negarea atribuțiilor constituționale proprii ale Președintelui României, care ar deveni atribuții comune/partajate cu instanțele judecătorești. Din această perspectivă, apreciem că, pentru acest tip de decret, instanțele judecătorești nu au vreo competență de control și cenzură.

Aceste aspecte au fost reținute constant și în jurisprudența Curții Constituționale, cât și în practica instanțelor de drept comun, în sensul inadmisibilității controlului judecătoresc asupra decretelor Președintelui României, contrasemnate de către prim-ministru, sens în care invocă, cu titlu de exemplu, Decizia nr. 1840/2005, pronunțată de Înalta Curte, secția CAF în dosarul nr. x/2005, Hotărârea nr. 257/2020 în dosarul nr. x/2020, Hotărârea nr. 236/2020 în dosarul nr. x/2020, sentința nr. 80/14.10.2022 a CA Târgu Mureș.

Având în vedere toate aceste considerente solicită ca, în rejudecare, să se admită excepția inadmisibilitații cererii de anulare a Decretului nr. 232/2022, această soluție fiind în conformitate cu prevederile legale, cu opiniile exprimate în literatura de specialitate, precum și cu practica instanței supreme.

Pe fondul cauzei, recurentul Președintele României prin Administrația Prezidențială solicită casarea sentinței Curții de Apel Brașov și admiterea recursului, cu consecința menținerii Decretului nr. 232/2022, ca fiind un act administrativ legal.

După prezentarea unui scurt istoric al cronologiei demersurilor inițiate de Secretariatul de Stat, recurentul Președintele României concluzionează că Secretariatul este ținut să realizeze verificarea cerințelor legale, ia decizia de a formula și înainta propunere de retragere, în prealabil de a anula certificatul, această activitate nefiind atributul Președintelui României.

Aceste atribuții legale aparțin în exclusivitate titularului prevăzut de lege - Secretariatul de Stat, emitentul propunerii, întrucât exclusiv această instituție își asumă răspunderea cu privire la conținutul propunerii transmise către Președintele României.

Cu privire la Decretul nr. 232/2022, subiniază faptul că, la emiterea acestuia, au fost respectate toate dispozițiile legale incidente, a fost respectată procedura de emitere a decretului astfel cum este aceasta prevăzută de lege, în sensul în care, anterior emiterii decretului, a existat propunerea Secretariatului de Stat, însoțită de toate documentele care au stat la baza formulării acesteia.

Cu referire la analiza clementelor de noutate, consideră că în mod eronat instanța de fond nu a partajat culpa. Conform dispozițiilor legale, analiza elementelor de noutate este exclusiv in sarcina Comisiei art. 49, din cadrul Secretariatului de Stat.

Așadar, NU Decretul nr. 232/2022 este emis cu încălcarea art. 49 din H.G. nr. 1412/2004, ci solicitarea, propunerea de retragere a titlului a fost înaintată Președintelui României, de către Secretariatul de Stat, cu încălcarea acestei dispoziții.

Având în vedere cele prezentate, precum și înscrisurile care au stat la baza emiterii decretului, recurentul – pârât Președintele României prin Administrația Prezidențială solicită a se avea în vedere culpa exclusivă din sarcina Secretariatul de Stat, faptul că acesta a creat întreaga situație expusă în prezenta cauză și a emis acte prin care a indus în eroare Președintele României.

Pentru toate aceste considerente, anterior expuse, ținând cont de dispozițiile legale invocate, apreciază ca fiind netemeinică și nelegală sentința curții de Apel Brașov nr. 146/19.10.2023, motiv pentru care solicită admiterea recursului, casarea sentinței menționate și, în rejudecare, respingerea cererii de anulare a Decretului nr. 232/2022 și reținerea, în totalitate, a cheltuielilor de judecată, în sarcina Secretariatului de Stat, având în vederea culpa exclusivă a acestei instituții care a gestionat defectuos procedura administrativă prealabilă emiterii decretului și a generat prezentul litigiu.

La rândul său, Secretariatul de Stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist restaurat în România în perioada 1945-1989, în cadrul cererii sale de recurs, invocând tot motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicită admiterea recursului și rejudecând cauza pe fond, să se respingă acțiunea, ca neîntemeiată, soluția de anulare a certificatului de luptător cu rol determinant fiind legală.

În dezvoltarea criticilor sale recurentul arată că la dezlegarea pricinii judecătorul de la fond a încălcat norma materială prevăzută de dispozițiile art. 3 alin. (1) pct. 3 lit. b) din Legea nr. 341/2004 cu modificările si completările ulterioare precum și norma materială prevăzută la art. 49

1

alin. (2) lit. b) din H.G. nr. 1412/2004 raportat la dispozițiile prevăzute de art. 435 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, arată că in dosarul nr. x/2018, prin cererea de chemare in judecată intimatul a solicitat finalizarea procedurii administrative si obligarea Secretariatului de Stat la eliberarea certificatului de luptător cu rol determinant iar instanța prin hotărârea nr. 222/2020 a respins pretenția acestuia de eliberare a certificatului de luptător cu rol determinant.

Având in vedere respingerea acțiunii în dosarul mai sus menționat, recurentul consideră că exista putere de lucru judecat privind certificatul de luptător cu rol determinant.

Faptul ca instanța de fond se prevalează, în mod total nejustificat de faptul că în hotărârea nr. 220/2020 din dosarul nr. x/2018 se retine că Secretariatul de Stat a admis cererea intimatului prin Decizia nr. 334/2019 este total irelevant si neconcludent, deoarece în normele de aplicare nr. 1412/2004 nu se putea prevedea ca se pot anula certificatele intrate în circuitul civil in urma admiterii frauduloase si cu încălcarea legii a cererilor administrative de acordare a certificatelor de luptător cu rol determinant de către Comisia art. 9A2. Pentru acest fapt aurotitatea a formulat plângere penala care se afla pe rolul Parchetului de pe langa Judecătoria Sector 1 în faza de cercetare.

De altfel, în cazul în care hotărârea de la fond din acest dosar va ramane definitivă Secretariatul de Stat va demara acțiune îin instanța de contencios administrativ pentru anularea certificatului, deoarece din actele din dosarul administrativ rezultă, în afara oricărui dubiu rezonabil faptul ca acesta nu îndeplineste condițiile cumulative prevăzute la art. 3 alin. (1) pct. 3 lit. b) din Legea nr. 341/2004 coroborat cu art. 1

2

din H.G. nr. 99/2015.

In ceea ce privește existenta elementului de noutate, susține recurentul că aceasta este reprezentată de hotărârea judecătoreasca definitivă nr. 222/2020 din dosarul nr. x/2018, iar această realitate factuală a probat-o la fond cu copie de pe cererea de chemare in judecată din dosarul mai sus menționat, de unde rezulta faptul ca intimatul a solicitat instanței eliberarea certificatului de luptător cu rol determinant cât și hotărârea judecătoreasca definitiva de respingere.

Din acest considerente, recurentul susține că Secretariatul de Stat avea obligația anularii certificatelor de luptător cu rol determinant.

Cu privire la solicitarea instituției de retragere a titlului de Luptător cu Rol Determinant conferit de către Administrația Prezidențiala intimatului, arată că, în acest caz, invocă principiul simetriei actelor, in sensul ca, potrivit dispozițiilor Legii nr. 341/2004 ordinea emiterii actelor era de propunere emitere titlu iar ulterior publicării titlului in Monitorul Oficial exista obligația tipăririi certificatului, motiv pentru care si in cazul procedurii administrative de retragere/anulare ordinea este aceeași, respectiv: prima este de retragere titlu către Administrația Prezidențiala si a doua este de anulare a certificatului.

Potrivit dispozițiilor prevăzute la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 341/2004 primul act care se emite este titlul de luptător cu rol determinant întrucât procedura de acordare titlu si emitere decret prevede emiterea mai intai a decretului de atribuire a titlului de luptător cu rol determinant apreciem ca, potrivit principiului simetriei actelor juridice si in cazul procedurii de anulare ordinea trebuie sa fie identica.

La art. 42 din Regulamentul nr. 30 al Comisiei art. 9

2

se precizează expres ca după admiterea cererilor se întocmește o lista cu persoane care se va transmite Președintelui României in vederea emiterii decretului privind atribuirea titlului.

Precizează ca regulamentul precizat mai sus a fost elaborat în vederea aplicării dispozițiilor art. 9

2

alin. (2) din Legea nr. 341/2004 și, având in vedere dispozițiile prevăzute la art. 42 coroborat cu art. 46 din regulamentul menționat mai sus, ce prevăd în mod clar ca certificatele de Luptător cu Rol Determinant se emit doar după publicarea în Monitorul Oficial a decretului de atribuire a acestei calități, solicită recurentul a se lua act că instituția avea obligația anularii certificatelor de luptător cu rol determinant doar după emiterea decretului de retragere titlu.

Totodată, mai solicită a se avea în vedere că, în speța de față, certificatul de luptător cu rol determinant este un act administrativ purtător de drepturi materiale acordat de către o comisie din cadrul instituției, motiv pentru care nu este afectat niciun principiu al securității actelor juridice deoarece intimatul nu deține nicio hotărâre judecătoreasca definitiva prin care Secretariatul de Stat sa fie obligat la eliberarea certificatului de luptător cu rol determinant.

De asemenea, mai susține că deținerea certificatului de luptător cu rol determinant NU este un drept oferit de statul roman direct printr-un act normativ.

Acordarea certificatului paratului s-a făcut de către Comisia art. 9

2

din cadrul Secretariatului de Stat pe baza admiterii unei cereri administrative formulate de intimat, nicidecum izvorul de drept al deținerii acestui act administrativ nu este direct dintr-o lege.

Faptul ca admiterea cererii de acordare a certificatului de luptător cu rol determinant s-a făcut cu nerespectarea legislației in vigoare de la acel moment o dovedește si dosarul penal nr. x/2017 de către D.N.A. unde Secretariatul de Stat a trimis dosarul administrativ al intimatului pentru a se efectua cercetări.

De asemenea, mai arată că recomandarea anularii certificatelor a fost făcută și de echipa de control al primului ministru care în anul 2020 în urma unui control de fond efectuat la Secretariatul de Stat pentru perioada 2017 -2019 a constatat ca bugetul de stat este prejudiciat-prin încasarea indemnizațiilor viagere lunare de către persoane care aveau hotărâri judecătorești definitive de respingere, motiv pentru care a formulat sesizare la parchet unde se desfășoară și în prezent cercetări.

De altfel, neîndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 3 alin. (1) pct. 3 lit. b) din Legea nr. 341/2004 modificata prin O.U.G. nr. 95/2014 este constatată și prin Procesul Verbal nr. x/03.03.2021 prin care comisia, verificând înscrisurilor din dosararele administrative privind indeplinirea condițiilor prevăzute la articolul menționat mai sus, proces-verbal unde intimatul impreuna cu alte sute de persoane care figurau în Decretul nr. 1053/2019 dețineau certificate de Luptător cu Rol Determinant dar nu îndeplineau una din condițiile prevăzute la: art. 3 alin. (1) pct. 3 lit. b), art. 3 alin. (2), art. 3 alin. (5), art. 3 alin. (6) și art. 8 din Legea nr. 341/2004 modificata prin O.U.G. nr. 95/2014, motiv pentru care s-a formulat sesizare la parchet in anul 2021.

Tot pe aspectul neîndeplinirii condițiilor prevăzute la art. 3 alin. (1) pct. 3 lit. b) din Legea nr. 341/2004 modificată prin O.U.G. nr. 95/2014, arată recurentul că din actele din dosarul administrativ rezultă în afara oricărui dubiu rezonabil faptul ca intimatul nuîndeplinea condiția cumulativă prevăzuta la articolul menționat mai sus și anume aceea ca în intervalul 14-22.12.1989 pana la ora 12:10 sa pătrundă în clădirea Consiliului Județean Brașov pentru a-1 ocupa și apără.

In probarea faptului ca intimatul nu îndeplinește nici condiția localității în care a luptat, arată recurentul că membrii fostei Comisii art. 9

2

sunt cercetați penal pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu în formă continuată privind emiterea Deciziei nr. 1/2015 de introducere a orașului Brașov în categoria localităților din care au rezultat persoane ucise, reținute sau rănite pana la fuga dictatorului, întrucât orașul Brașov nu figura la art. 1

2

alin. (3) din H.G. nr. 99/2015 ca oraș cu rol determinant, fosta comisie avea obligația ca, anterior soluționării cererii introducerii acestui oraș in categoria localităților din care au rezultat persoane ucise, reținute sau rănite până la fuga dictatorului să formuleze adresă la parchet pentru a primi răspuns în acest sens, obligație pe care comisia a ignorat-o.

Art. 1

2

alin. (3) din H.G. nr. 99/2015 prevede: (3) în aplicarea art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3 din Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, sunt determinate localitățile în care au rezultat persoane ucise, rănite sau reținute, până la fuga dictatorului, după cum urmează: Timișoara, Caransebeș, Sibiu, Cugir, Lugoj, Târgu Mureș, Cluj-Napoca și București.

Solicită astfel a se luat act că aceste informații nu au fost solicitate, motiv pentru care Secretariatul de Stat a luat cunoștința de abia la sfârșitul anului 2019, prin adresa nr. x/2019 emisa de P.I. C. civ..J. secția Parchetelor Militare prin care se precizează ca în orașul Brașov nu au rezultat persoane ucise, reținute sau rănite până la fuga dictatorului, motiv pentru care consideă în afara oricărui dubiu rezonabil că intimatul nu îndeplinește condiția localității în care a luptat.

Art. 1

2

alin. (4) din H.G. nr. 99/2015 prevede: (4) Alte localități, în care au rezultat persoane ucise, rănite sau reținute, până la fuga dictatorului, decât cele prevăzute la alin. (3), vor fi determinate din acte normative emise în acest sens sau prin documente oficiale eliberate de Parchetul General."

Pentru toate aceste motive recurentul Secretariatul de Stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist restaurat în România în perioada 1945-1989 solicită a se lua act că soluția de anulare a certificatului de luptător cu rol determinant este legală, motiv pentru care solicită și admiterea recursului, și rejudecând cauza pe fond, să se respingă acțiunea, ca neîntemeiată.

Apărările formulate în cauză

Împotriva celor două recursuri intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinări distincte, în cadrul cărora a invocat excepția nulității celor două recursuri pe considerentul că nu au fost invocate critici concrete în sensul motivului de casare invocat, iar pe fondul recursurilor a solicitat respingerea acestora, ca nefondate și menținerea sentinței civile pronunțate de instanța de fond, ca temeinică și legală.

Și recurentul Președintele României prin Administrația Prezidențială a formulat întâmpinare la recursul promovat de pârâtul Secretariatul de Stat, solicitând admiterea acestuia.

În cadrul acestei întâmpinări a susținut recurentul că sentința recurată a fost pronunțată de o instanță necompetentă material, raportat la o decizie pronunțată de ÎCCJ în soluționarea unui conflict negativ de competență, solicitând astfel casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre competentă soluționare la Tribunalul Brașov.

Răspunsurile la întâmpinări

Recurentul-pârât Președintele României prin Administrația Prezidențială a formulat și Răspuns la întâmpinările depuse de intimatul – reclamant A., solicitând admiterea recursurilor și menținându-și criticile formulate în cadrul cererii de recurs.

Susține în continuare că există un motiv de casare a sentinței recurate, de ordine publică, întrucât sentința a fost pronunțată de o instanță necompetentă material, sens în care invocă considerentele Deciziei nr. 4996/01.11.2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui conflict negativ de competență, stabilindu-se competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului, astel că instanța care a soluționat fondul dosarului, respectiv Curtea de Apel Brașov, este necompetentă material.

Și recurentul Secretariatul de Stat a combătut apărările intimatului – reclamant din cuprinsul întâmpinării, în cadrul unor Note de Ședință.

Procedura de soluționare a recursurilor

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin Rezoluția Președintelului completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului din data de 29.02.2024 a fost fixat primul termen pentru judecata celor două recursuri la data de 22.10.2024, în ședință publică, cu citarea părților, când, Înalta Curte constată că aspectele de nelegalitate invocate prin întâmpinare și reluate prin Răspunsul la întâmpinare de către recurentul-pârât Președintele României sunt depuse tardiv la dosar, urmând a fi avute în vedere numai aspectele de nelegalitate formulate în cele două cereri de recurs și, luând act de poziția procesuală a intimatului – reclamant, prin apărătorul său, care nu mai insistă asupra excepției nulității recursurilor, invocată în cadrul întâmpinărilor, deopotrivă, constatând că nu mai există alte chestiuni prealabile de soluționat și alte excepții de invocat, a declarat dezbaterile închise și a reținut cauza spre soluționare asupra celor două recursuri ce fac obiectul judecății.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport cu motivul de casare invocat, cu apărările din cuprinsul întâmpinărilor și cu normele legale incidente în litigiul dedus prezentei judecăți, Înalta Curte constată că recursurile promovate de pârâții Președintele României prin Administrația Prezidențială și Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea Reritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist instaurat în România în perioada 1945-1989 sunt nefondate, motiv pentru care urmează a le respinge, având în vedere considerentele în continuare arătate:

În ceea ce privește critica invocată de recurentul – pârât Președintele României – prin Administrația Prezidențială, abia prin întâmpinarea formulată la recursul promovat de pârâtul Secretariatul de Stat, ca și motiv de ordine publică, vizând necompetența materială a Curții de Apel Brașov de a judeca prezentul litigiu, amintește Înalta Curte că aceasta a fost reținută ca fiind tardiv invocată, după împlinirea termenului de recurs, astfel cum s-a consemnat și în practicaua acestei hotărâri.

De altfel, aceasta este și nefondată, față de dispozițiile art. 130 alin. (2) C. proc. civ., ce prevăd că " Necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii.".

Astfel, raportat la aceste dispoziții, Înalta Curte remarcă faptul că în fața Curții de Apel Brașov recurentul – pârât Președintele României prin Administrația Prezidențială, deși a fost legal citat la termenul de judecată din data de 04 octombrie 2023 nu a invocat excepția necompetenței materiale a instanței de a judeca acțiunea, astfel cum a fost precizată de reclamant, acesta lipsind, de altfel, de la dezbaterile din ședința publică, motiv pentru care se constată că a fost depășit momentul impus de lege pentru discuții asupra competenței și pentru stabilirea acesteia.

Prin urmare, în condițiile în care recurentul nu a invocat necompetența materială la primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate în fața instanței de fond, astfel cum impun dispozițiile art. 130 alin. (2) C. proc. civ., motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. nu mai poate fi invocat.

Nefondată este și critica invocată de același recurent Președintele României prin Administrația Prezidențială, ce vizează soluția de respingere a cererii privind extinderea cadrului procesual formulată de această autoritate, prin introducerea în cauză a Prim-ministrului României, în calitate de contrasemnatar al decretului contestat.

În ceea ce privește introducerea în cauză a Primului – ministru al României, Înalta Curte reține că instanța de fond în mod corect a constatat că Președintele României prin Administrația Prezidențială nu a formulat o cerere de introducere în cauză a Prim -Ministrului, ci a solicitat să se pună în discuția contradictorie a părților necesitatea introducerii în cauza a acestuia, ceea ce instanța de fond a și făcut, iar la termenul de judecată din data de 04 octombrie 2023, aceasta a pus în discuția contradictorie a părților necesitatea introducerii în cauza a Primului – Ministru al României și s-a pronunțat în sensul că nu se impune introducerea în cauză a acestuia, din oficiu, nefiind emitentul niciunuia dintre actele administrative contestate în cauză.

Raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost precizat de către reclamant, la poziția procesuală a reclamantului, care nu a înțeles să cheme în judecată, în calitate de pârât și Primul Ministru al României, în mod corect prima instanță, respectând întocmai principiul disponibilității, a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 16

1

din Legea nr. 554/2004 și art. 78 alin. (2) teza I din C. proc. civ., pentru introducerea în cauză a Primului Ministru al României, dat fiind faptul că acesta nu este emitentul niciunuia dintre actele administrative contestate de reclamant.

Atât art. 78 alin. (2) din C. proc. civ., cât și art. 16

1

din Legea nr. 665/2004 consacră o facultate, iar nu o obligație a instanței de a introduce în cauză alte subiecte de drept.

Or, astfel cum reiese din încheierea de amânare a pronunțării din data de 04 octombrie 2023, judecătorul fondului, cu respectarea întocmai a dispozițiilor anterior menționate, a pus în discuția contradictorie a părților cererea pârâtului Președintele României – prin Administrația Prezidențială, de introducere în cauză a Primului Ministru și, reținând că raportul juridic dedus judecății nu impune introducerea în cauză a acestuia, în mod corect acesta nu a pus în discuție din oficiu necesitarea introducerii în cauză a Primului Ministru, dat fiind faptul că acesta nu este emitentul niciuna din actele administrative ce fac obiectul litigiului.

Astfel fiind, Înalta Curte consideră că susținerile și criticile recurentului Președintele României prin Administrația Prezidențială pe acest aspect sunt nefondate.

Nici criticile ce vizează soluția de respingere a excepției inadmisibilității acțiunii, invocate de același recurent, nu pot fi reținute de către instanța de control judiciar.

Potrivit art. 52 alin. (1) din Constituția României, "Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptățită să obțină recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului și repararea pagubei".

Conform art. 52 alin. (2) din Constituție, "Condițiile și limitele exercitării acestui drept se stabilesc prin lege organică". În cuprinsul art. 126 alin. (6) din Constituție se prevede că este garantat controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice, pe calea contenciosului administrativ, cu excepția celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum și a actelor de comandament cu caracter militar.

Art. 5 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ prevede că "nu pot fi atacate în contenciosul administrativ: a) actele administrative ale autorităților publice care privesc raporturile acestora cu Parlamentul; b) actele de comandament cu caracter militar".

Art. 2 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 554/2004 definește "actele care privesc raporturile cu Parlamentul"ca reprezentând "actele emise de o autoritate publică, în realizarea atribuțiilor sale, prevăzute de Constituție sau de o lege organică, în raporturile de natură politică cu Parlamentul". În ceea ce privește sfera actelor care privesc raporturile cu parlamentul, ca acte exceptate de la controlul în contencios administrativ, se observă că textul art. 126 alin. (6) din Constituție se referă, generic, la actele care privesc raporturile cu parlamentul. Prevederile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004 au același conținut cu textul din Constituție, referindu-se la actele administrative ale autorităților publice care privesc raporturile acestora cu parlamentul. Însă, dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 554/2004 definesc actele care privesc raporturile cu Parlamentul ca fiind actele emise de o autoritate publică, în realizarea atribuțiilor sale, prevăzute de Constituție sau de o lege organică, în raporturile de natură politică cu parlamentul. Doctrina de drept administrativ a inclus în categoria actelor exceptate reglementate la art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, atât actele politice emise în exercitarea atribuțiilor constituționale dintre parlament și cei doi șefi ai executivului (președintele și guvernul), cât și actele complexe la care participă două sau mai multe autorități din sfera executivului, dintre care cel puțin una se găsește în relație directă cu parlamentul (Iuliana Rîciu, Procedura contenciosului administrativ: aspecte teoretice și repere jurisprudențiale, Ed. Hamangiu, București, 2012, p. 172.)

Actele Președintelui României pot fi politice sau juridice.

Actele politice ale Președintelui României sunt, în principal, mesajele, declarațiile, scrisorile, comunicatele (Ștefan Deaconu, în Ioan Muraru, Elena-Simina Tănăsescu (coordonatori), Constituția României: comentariu pe articole, ed. a 2-a, Ed. C.H. Beck, București, 2019, p. 840; Cristian Ionescu, în Cristian Ionescu, Corina Adriana Dumitrescu (coordonatori), Constituția României. Comentarii și explicații, Ed. C.H. Beck, București, 2017, p. 1032).

Actele juridice ale Președintelui României sunt, în principal, decretele. Conform art. 100 din Constituție "(1) În exercitarea atribuțiilor sale, Președintele României emite decrete care se publică în Monitorul Oficial al României. Nepublicarea atrage inexistența decretului. (2) Decretele emise de Președintele României în exercitarea atribuțiilor sale prevăzute în articolul 91 alin. (1) și (2), articolul 92 alin. (2) și (3), articolul 93 alin. (1) și articolul 94 lit. a), b) și d) se contrasemnează de primul-ministru".

Doctrina a subliniat că decretele sunt, din punct de vedere al naturii lor juridice, acte administrative prin care se manifestă voința unilaterală a șefului statului de producere a anumitor efecte juridice pe seama altor subiecte de drept (Cristian Ionescu, Constituția României. Comentarii și explicații, p. 1031.)

Potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, decretele președintelui sunt manifestări unilaterale de voință, realizate în scopul de a produce efecte juridice. Decretele sunt acte juridice chiar dacă, pe lângă componenta juridică, au și o puternică semnificație politică - Decizia CCR nr. 285 din 21 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 478 din 28 iunie 2014.

În speță, în acord cu instanța de fond și Înalta Curte constată că Decretul nr. 232/28.02.2022, prin care s-a dispus retragerea titlului de Luptător pentru Victoria Revoluției din decembrie 1989 – Luptător cu Rol Determinant persoanelor prevăzute în anexa la Decret, a fost emis de Președintele României conform art. 94 lit. a) din Constituția României, în baza atribuțiilor conferite în mod expres acestuia de dispozițiile art. 8 alin. (6) din Legea nr. 341/2004 și art. 49 alin. (2) și art. 493 din H.G. nr. 1412/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii recunoștinței pentru victoria Revoluției Române din decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Brașov din noiembrie 1987 și pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului - Lupeni - august 1977 nr. 341/2004.

Așadar, raportat la obiectul său și la efectele pe care le produce, Decretul nr. 232/28.02.2022 nu a fost emis de Președintele României în raportările sale de natură politică cu Parlamentul, astfel că nu poate fi încadrat în categoria actelor administrative exceptate de la controlul instanțelor de contencios administrativ, nefiind aplicabile în cauză dispozițiile art. 126 alin. (6) din Constituția României și ale art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, dat fiind faptul că prezenta acțiune nu are legătură cu atribuțiile Președintelui României privind raporturile de natură politică cu Parlamentul.

Prin urmare, și Înalta Curte reține că decretele președintelui sunt acte administrative, supuse controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ, cu precizarea că există și decrete exceptate de la controlul în contencios, anume acelea prin care se concretizează raporturile constituționale dintre președinte, pe de o parte și guvern și parlament, pe de altă parte. Acestea din urmă pot face însă, obiectul unui control de constituționalitate, sub aspectul soluționării unui conflict juridic de natură constituțională. Actele exceptate sunt însă cele de natură politică dintre președinte și guvern, de pildă. Or, indiferent dacă sunt contrasemnate sau nu de primul ministru, ca regulă, decretele președintelui pot fi contestate în contencios administrativ (Ștefan Deaconu, în Ioan Muraru, Elena-Simina Tănăsescu (coordonatori), Constituția României: comentariu pe articole).

Or, pentru a ajunge la concluzia admisibilității sau nu a acțiunii în contencios administrativ, trebuie analizat conținutul decretului (decizia ÎCCJ SCAF nr. 3165/2012).

În speță, în acord cu instanța de fond și Înalta Curte constată că decretul în litigiu nu este un act de natură politică emis în raporturile Președinte-Guvern, ci este un act juridic atacabil în contencios administrativ. Acest act este emis conform art. 94 lit. a) din Constituția României, în baza atribuțiilor conferite în mod expres acestuia de dispozițiile art. 8 alin. (6) din Legea nr. 341/2004 și art. 49 alin. (2) și art. 493 din H.G. nr. 1412/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii recunoștinței pentru victoria Revoluției Române din decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Brașov din noiembrie 1987 și pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului - Lupeni - august 1977 nr. 341/2004.

Astfel, titlurile prevăzute de Legea nr. 341/2004 se atribuie de Președintele României în baza art. 5 alin. (5) și art. 9

2

alin. (5) din legea menționată și se retrag de Președintele României în baza art. 8 alin. (6) din Legea nr. 341/2004, la propunerea Secretariatului de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist.

Așadar, raportat la obiectul și la efectele pe care le produce, în mod corect a reținut prima instanță că Decretul nr. 232/28.02.2022 nu a fost emis de Președintele României în raportările sale de natură politică cu Parlamentul, astfel că nu poate fi încadrat în categoria actelor administrative exceptate de la controlul instanțelor de contencios administrativ, nefiind aplicabile în cauză dispozițiile art. 126 alin. (6) din Constituția României și ale art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, eronat invocate de recurentul – pârât Președintele României prin Administrația Prezidențială, soluția de respingere a excepției inadmisibilității, invocată de acesta, fiind legală, motiv pentru care se impune menținerea acesteia.

Și soluția dată de prima instanță pe fondul cererii de chemare în judecată este legală, fiind pronunțată cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor art. 49 alin. (2), respectiv art. 49

1

alin. (2) din H.G. nr. 1412/2004, dar și a art. 3 alin. (6) din Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, criticile formulate de cei doi recurenți-pârâți sub acest aspect și subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. neputând fi reținute de instanța de control judiciar.

Litigiul de față este generat, în esență, de eronata interpretare a unei hotărâri judecătorești, anume a sentinței civile nr. 222/CA 08.04.2020 pronunțată de Tribunalul Brașov – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018, rămasă definitivă prin nerecurare.

În speță, astfel cum rezultă în mod expres din motivarea actelor administrative contestate în cauză, atât Decretul nr. 232/28.02.2022, prin care, la poziția nr. 47 din anexă, reclamantului i-a fost retras titlul de Luptător pentru Victoria Revoluției din decembrie 1989-Luptător cu Rol Determinant, cât și procesele – verbale ale ședinței Comisiei art. 49 din data de 02.03.2022 (pct. 47) și respectiv din data de 10.03.2022, prin care s-a propus anularea certificatului de Luptător pentru Victoria Revoluției din decembrie 1989-Luptător cu Rol Determinant, au fost emise de către Președintele României, respectiv de către Comisia constituită în cadrul SSRML, în temeiul hotărârii judecătorești reprezentate de sentința civilă nr. 222/08.04.2020 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr. x/2018.

În anexa Decretului nr. 232/28.02.2022, la poziția nr. 47, s-a menționat la rubrica "Nr. hotărâre judecătorească de instanță definitivă privind respingerea cererii de acordare a calității de Luptător cu Rol Determinant" sentința civilă nr. 222/08.04.2020 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr. x/2018, această mențiune fiind reluată și în procesul-verbal al ședinței Comisiei din data de 02.03.2022, iar în procesul-verbal al ședinței Comisiei din data de 10.03.2022 au fost invocate și prevederile art. 430 C. proc. civ., referitoare la autoritatea de lucru judecat.

Potrivit sentinței civile nr. 222/CA/08.04.2020 pronunțată de Tribunalul Brașov – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018, rămasă definitivă prin nerecurare, s-a dispus respingerea, ca lipsită de interes, a cererii de chemare în judecată formulate de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în Perioada 1945-1989.

În considerentele sentinței civile nr. 222/CA/08.04.2020, Tribunalul Brașov a reținut că reclamantului A. i-a fost admisă cererea înregistrată sub nr. x din data de 23.04.2015 prin care acesta a solicitat acordarea calității de Luptător pentru Victoria Revoluției din decembrie 1989-Luptător cu Rol Determinant, prin emiterea, de către Comisia constituită a Deciziei nr. 334/15.05.2019, de acordare a calității de Luptător pentru Victoria Revoluției din decembrie 1989-Luptător cu Rol Determinant, astfel că interesul reclamantului în anularea actelor menționate în petitele cererii de chemare în judecată nu mai subzistă.

Astfel, făcând propria analiză a considerentelor și dispozitivului acestei hotărâri judecătorești, în acord cu instanța de fond și Înalta Curte constată că aceasta nu reprezintă "hotărâre judecătorească de instanță definitivă privind respingerea cererii de acordare a calității de Luptător cu Rol Determinant", a cărei autoritate de lucru judecat să poată fi invocată în acest sens, cu privire la respingerea cererii reclamantului de acordare a titlului de Luptător cu Rol Determinant, deoarece instanța nu a respins pe fond cererea formulată de reclamantul A. pentru acordarea titlului de Luptător pentru Victoria Revoluției din decembrie 1989-Luptător cu Rol Determinant, urmare a neîndeplinirii condițiilor prevăzute de Legea nr. 341/2004, ci a dispus respingerea cererii de chemare în judecată ca lipsită de interes, motivat tocmai de emiterea în favoarea reclamantului a Deciziei nr. 334/15.05.2019 de acordare a calității de Luptător pentru Victoria Revoluției din decembrie 1989-Luptător cu Rol Determinant.

Judicios a reținut prima instanță că, prin hotărârea judecătorească menționată – ce a stat la baza emiterii Decretului nr. 232/28.02.2022 și proceselor – verbale ale ședinței Comisiei din data de 02.03.2022 și din data de 10.03.2022 - instanța nu a analizat și nu s-a pronunțat asupra îndeplinirii de către reclamantul A. a condițiilor de acordare a titlului de Luptător pentru Victoria Revoluției din decembrie 1989-Luptător cu Rol Determinant și, cu atât mai puțin, nu a constatat încălcarea condițiilor prevăzute de Legea nr. 341/2004 pentru obținerea certificatului, astfel că sentința civilă nr. 222/CA/08.04.2020 a Tribunalului Brașov nu poate reprezenta un "element de noutate" în sensul art. 491 alin. (2) din H.G. nr. 1412/2004, element de noutate în baza căruia să se poată dispune în mod legal anularea de către Comisie a certificatului acordat și retragerea de către Președintele României a titlului atribuit în baza acestuia, conform art. 49 alin. (2) din H.G. nr. 1412/2004.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov –Secția a II a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 13.12.2018, sub nr. x/2018 reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul SECRETARIATUL DE STAT PENTRU RECUNOAȘTEREA MERITELOR LUPTĂTORILOR ÎMPOTRIVA REGIMULUI COMUNIST INSTAURAT IN ROMANIA IN PERIOADA 1945-1989, a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună:

- anularea actului administrativ intitulat "soluție", înregistrat cu nr. x din data de 19.09.2018 și a actului adminitrativ ititulat "soluție", înregistrat cu nr. x din data de 14.11.2018 și să fie obligat pârâtul să elibereze noul tip de Certificat de Luptător cu Rol Determinant.

În cadrul sentinței civile nr. 222/CA din 08.04.2020, Tribunalul Brașov a reținut că " pârâtul, prin Comisia pentru aplicarea prevederilor art. 9

2

din Legea nr. 341 din 2004, …. analizând dosarul administrativ privind pe reclamant, prin prisma cerererii acestuia, cerere înregistrată cu nr. x/2682 din data de 23.04.2015 prin care reclamantul a solicitat acordarea calității de Luptător pentru Victoria Revoluției Române din decembrie 1989 – Luptător cu Rol Determinant, calitate prevăzută de art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3 din Legea nr. 341/2004, a emis cu unanimitate de voturi, Decizia nr. 334 din 15.05.2019, cererea reclamantului de acordare a calității de Luptător pentru Victoria Revoluției din decembrie 1989-Luptător cu rol determinant(fila x)….

În cauză, având în vedere că reclamantului i-a fost admisă cerere înregistrată cu nr. x/2682 din data de 23.04.2015 prin care acesta a solicitat acordarea calității de Luptător pentru Victoria Revoluției Române din decembrie 1989 – Luptător cu Rol Determinant, calitate prevăzută de art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3 din Legea nr. 341/2004, prin emiterea, cu unanimitate de voturi, de către Comisia constituită a Deciziei nr. 334 din 15.05.2019, de acordare a calității de Luptător pentru Victoria Revoluției din decembrie 1989-Luptător cu rol determinant (fila x), interesul reclamantului în anularea actelor menționate în petitele cererii de chemare în judecată, respectiv a actului administartiv intitulat "soluție", înregistrat cu nr. x din data de 19.09.2018 și a actului adminitrativ ititulat "soluție", înregistrat cu nr. x din data de 14.11.2018 și a Deciziei 129/13.08.2018" (nu mai subzistă), motiv pentru care a respins cererea de chemare în judecată ca lipsită de interes.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 49 alin. (2) din H.G. nr. 1412/2004, "În cazul în care, pe baza unor elemente de noutate, constatate din oficiu sau la sesizarea oricărei persoane fizice ori juridice de drept public sau privat, reiese faptul că noile tipuri de certificate au fost eliberate unor persoane